Verificarea măsurii arestării preventive

Prin încheierea nr. 47/13.08.2014 Judecătoria Roşiorii de Vede a respins cererea având ca obiect înlocuire arestare preventivă cu măsura controlului judiciar pe cauţiune privind pe inculpatul  OF.

A obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 50 lei.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că prin cererea formulată, inculpatul OF a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.

În motivare a arătat că se află într-o situaţie dificilă, în sensul că este singurul întreţinător al familiei sale, respectiv soţia şi o fetiţă, a recunoscut comiterea faptelor şi a contribuit la aflarea adevărului în cauză, regretă situaţia petrecută, şi solicită instanţei să i se permită a fi în stare de libertate alături de familie.

Cererea astfel cum a fost formulă în scris, a fost precizată de către inculpat în prezenţa apărătorului ales în sensul că în realitate doreşte înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar pe cauţiune.

S-a reţinut că prin încheierea nr. 20 din 26 aprilie 2014, Judecătoria Roşiorii de Vede a admis propunerea Parchetului de arestare preventivă a inculpaţilor CAA, OF şi PV pentru o perioadă de 30 de zile, de la data de 26 aprilie 2014, la  data de 25 mai 2014.

În motivarea măsurii dispuse, instanţa a avut în vedere probele administrate în faza de urmărire penală, împrejurările comiterii infracţiunii, instanţa apreciind, pe baza probelor administrate în cauză, că există probe temeinice cu privire la săvârşirea de către aceştia a  infracţiunilor de profanare de cadavre sau morminte şi furt calificat, fapte prevăzute de art. 383 alin.1 Cod penal cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal şi art. 228 - 229 alin.1 lit. b şi d Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod penal, totul cu aplic. art. 38 alin. 1 şi art. 77 lit. a şi c Cod penal, iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică, fiind îndeplinite, astfel, condiţiile prev. de art. 202 alin. (1), (3)  C. proc. pen.,  art. 223 alin.  (2)  C. proc. pen., art. 226 C. proc. pen.

Din probele administrate la urmărirea penală s-a reţinut că, in cursul lunii aprilie 2014, pe timp de noapte, cei trei inculpaţi s-au deplasat pe rând, la diferite intervale de timp (câteva zile), în cimitirele din 5 localităţi unde, cu ajutorul unor răngi metalice au îndepărtat şi deteriorat capacele din beton de la mai multe morminte, au pătruns în cavouri, au înlăturat capacele coşciugelor din acestea şi,  de la cadavre au sustras bani şi bijuterii din aur, bijuterii pe care le-au amanetat la case de amanet din Roşiori de Vede şi Alexandria, banii obţinuţi cheltuindu-i împreună.

Faptele inculpaţilor pentru care s-a pus in mişcare acţiunea penală sunt probate cu următoarele mijloace de probă: plângerile şi declaraţiile persoanelor vătămate/părţi civile, proces verbal de cercetare la faţa locului şi planşă foto, proces verbal de percheziţie domiciliară, declaraţii martori, dovezi predare-primire bunuri sustrase, copii contracte de amanet, procese verbale de recunoaştere din planşa foto, declaraţiile inculpaţilor. 

S-a reţinut din probele administrate în faza de urmărire penală, circumstanţele şi modul comiterii infracţiunilor pentru care legea prevede o pedeapsă de până la 5 ani, că inculpaţii, pe timp de noapte, prin efracţie, au deschis şi profanat mai multe morminte pe raza judeţului Teleorman, însuşindu-şi mai multe bunuri.

S-a considerat astfel, dată fiind gravitatea faptei şi temerea provocată de inculpaţi în rândul comunităţii că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică.

Date fiind împrejurările concrete în care s-au comis faptele, faţă de motivele invocate în susţinerea cererii formulate, instanţa de fond a apreciat că cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării este neîntemeiată, în condiţiile art. 214 şi următoarele Cod procedură penală. Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se menţin în continuare faţă de modalitatea de comitere a faptelor, de natura deosebit de periculoasă a faptelor pentru care inculpaţii sunt trimişi în judecată, pericolul social creat de inculpaţi subzistând.

În consecinţă, instanţa de fond a respins solicitarea inculpatului, apreciind că cererea este neîntemeiată în condiţiile art. 242 alin. 10 Cod procedură penală.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie inculpatul, solicitând admiterea cererii şi judecarea sa în stare de libertate cu motivarea că este singurul întreţinător de familie şi a recunoscut faptele.

Contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 425/1 Cpp.

Examinând contestaţia potrivit motivelor invocate, dar şi conform art. 208,  art. 242 alin. 10 şi art. 216 Cpp., tribunalul constată că este întemeiată, dar pentru onsiderentele ce se vor expune în continuare.

Prin încheierea nr. 20/26.04.2014, Judecătoria Roşiorii de Vede a dispus  arestarea preventivă a inculpaţilor CAA, OF şi PV pentru o perioadă de 30 de zile, măsura fiind prelungită şi menţinută succesiv.

La data de 19 iunie 2014, prin încheierea definitivă a judecătorului de cameră preliminară s-a constatat legalitatea rechizitoriului şi s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor, fixându-se prim termen în faza judecăţii, la 13 august 2014 .

Arestarea preventivă a mai fost verificată şi menţinută prin încheiere şi la 16 iulie 2014.

În şedinţa publică din 13 august 2014, doi dintre inculpaţi, OF şi CAA au formulat cereri de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar pe cauţiune, respectiv cu arestul la domiciliu.

Cu toate acestea, instanţa a format un alt dosar (2525/292/2014), cu judecată desfăşurată în camera de consiliu, după cum reiese din practicaua încheierii nr. 47 din aceeaşi dată, pronunţată de asemenea, în camera de consiliu.

Se reţine de către instanţa de control judiciar, că în mod nelegal judecata s-a desfăşurat în camera de consiliu, publicitatea fiind o condiţie obligatorie a fazei judecăţii, chiar dacă viza dispoziţiile art. 242 Cpp. referitoare la înlocuirea unor măsuri preventive cu altele.

Constată tribunalul că această încălcare atrage nulitatea absolută a încheierii pronunţate, nulitate ce poate fi invocată în orice stare a procesului, potrivit art. 281 alin. 3 Cpp.

Totodată, este de menţionat că deşi instanţa de fond era sesizată cu cereri de înlocuire formulate de doi inculpaţi, ascultaţi în aceeaşi şedinţă a camerei de consiliu s-a pronunţat numai cu privire la cererea formulată de inculpatul OF omiţând a se pronunţa şi cu privire la cererea inculpatului CAA.

Pentru motivele expuse, faţă de dispoziţiile art. 281 alin. 1 lit. c Cpp., ce sancţionează cu nulitatea absolută încălcarea dispoziţiilor referitoare la publicitatea şedinţei de judecată,  contestaţia formulată va fi admisă cu consecinţa desfiinţării încheierii atacate şi trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Domenii speta

Spete similare