Acţiune în revizuirea deciziei de pensionare

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Teleorman - secţia C.M.A.S.C.A.F. sub nr. …, reclamanta D.C. a chemat în judecată pe pârâta CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII TELEORMAN, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună revizuirea drepturilor de pensie stabilite prin decizia nr. 82993/18.01.2011, cu luarea în calcul a punctajului cuvenit conform O.U.G. nr. 100/2008, precum şi a deciziei nr. 224995/05.09.2013, privind acordarea pensiei de urmaş.

De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la acordarea diferenţei dintre punctajul mediu anual stabilit conform art. 169 din Legea nr. 263/2010 şi cel stabilit conform O.U.G. nr. 100/2008, începând cu data de 01.01.2011, precum şi la plata către reclamantă a  diferenţelor drepturilor de pensie rezultate în urma revizuirii, cu actualizare la data plăţii.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că este beneficiara unei pensii de urmaş, stabilită prin decizia nr. 224995/05.09.2013, ca urmare a decesului soţului său D.T., care era beneficiarul unei pensii pentru muncă prestată şi limită de vârstă în baza Legii nr. 3/1977, precum şi faptul că în urma sentinţei civile nr. 3156/2010, pronunţată de Tribunalul Teleorman, s-a emis, în favoarea soţului său, decizia de recalculare a drepturilor de pensie nr. 82993/18.01.2011, însă, în calculul punctajului mediu anual nu a fost luat în considerare punctajul cuvenit conform O.U.G. nr. 100/2008, potrivit eşalonării prevăzute în această ordonanţă, faţă de data deschiderii dreptului la pensie.

De asemenea, s-a arătat că din drepturile de pensie recalculate conform sentinţei civile susmenţionate, pârâta a reţinut drepturile de pensie de care a beneficiat conform O.U.G. nr. 100/2008, acordate până la data emiterii deciziei de recalculare şi, în continuare, nu i-a acordat punctajul prevăzut de actul normativ precizat.

În fine, reclamanta a arătat că, deşi soţul său se încadra în prevederile art. 169 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 263/2010, la intrarea în vigoare a acestei legi nu i-au fost acordate drepturile cuvenite.

Considerând că Legea nr. 3/1977, nu reprezintă o lege specială, ci legea în vigoare la data deschiderii dreptului său la pensie, iar dispoziţiile referitoare la stagiul complet de cotizare mai favorabil celor care au prestat muncă în grupa I şi a II-a o anumită perioadă nu reprezintă dispoziţii speciale în sensul Legii nr. 263/2010, ci prevederi derogatorii de la stagiul complet de cotizare general, stabilit prin legea generală care reglementează stabilirea şi calculul pensiilor, reclamanta a solicitat admiterea acţiunii, susţinând că pârâta, din oficiu, trebuia să emită o decizie de revizuire a pensiei în baza Legii nr. 263/2010 şi a O.U.G. nr. 100/2008.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 107 alin. 1 şi alin. 2 şi art. 153 lit. g) din Legea nr. 263/2010, iar în dovedirea acesteia reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie, cupoane de pensie, decizia de pensionare a cărei revizuire se solicită şi sentinţa civilă nr. 3156/2010.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, susţinând că, după emiterea deciziei de recalculare, în temeiul sentinţei civile nr. 3156/2010, pronunţată de Tribunalul Teleorman, s-a constatat că soţul reclamantei nu mai poate beneficia de prevederile O.U.G. nr. 100/2008, nemaifiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 1, preluat în cuprinsul art. 1 pct. 2 alin. 2 din ordonanţa de modificare nr. 209/2008, în care se prevede că prevederile aliniatului 1 se aplică numai în situaţiile în care potrivit legii la determinarea punctajului anual se utilizează stagiile complete de cotizare prevăzute la anexa 3.

Cât priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 169 din Legea nr. 263/2010, pârâta a arătat că soţul reclamantei nu putea fi beneficiarul acestora întrucât prevederile aliniatului 1 nu se aplică în situaţia în care, la recalcularea pensiilor, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 4/2005, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzut de aceste acte normative cu caracter special.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul constată că reclamanta este beneficiara unei pensii de urmaş în baza deciziei nr. 224995/05.09.2013, precum şi faptul că soţul său D.T. a fost pensionat la limita de vârstă, conform prevederilor Legii nr. 3/1977 şi în baza sentinţei civile nr. 4156/2010, pronunţată de Tribunalul Teleorman, prin care pârâta a fost obligată să emită o decizie de recalculare a pensiei pentru limita de vârstă, in care la stabilirea punctajului mediu anual sa fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, in conformitate cu dispoziţiile O.U.G. nr. 4/2005, aceasta a emis decizia de recalculare nr. 82993/18.01.2011.

De asemenea, constată instanţă că, după emiterea deciziei de recalculare cu utilizarea stagiului complet de cotizare de 20 de ani, pârâta a apreciat că soţul reclamantei nu mai poate beneficia de prevederile O.U.G. nr. 100/2008 şi nici de prevederile dispoziţiilor art. 169 din Legea nr. 263/2010.

Prin prezenta acţiune, reclamanta a solicitat revizuirea drepturilor de pensie, susţinând că este îndreptăţită la acordarea punctajului prevăzut de O.U.G. nr. 100/2008, cât şi la acordarea majorării punctajului prevăzut de Legea nr. 263/2010.

Din considerentele ce se vor expune, acţiunea este apreciată neîntemeiată şi urmează a fi respinsă.

Potrivit dispoziţiilor art. 169 alineatul 1 lit. a din Legea nr. 263/2010, „pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa I şi/sau grupa II-a de muncă, beneficiază de o creştere a punctajelor anuale în aceste perioade, după cum urmează: a) cu 50% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa I de muncă; b) cu 25% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa II de muncă.

Din interpretarea gramaticală, logică şi sistematică a acestui text legal rezultă că nu pot beneficia de punctajul suplimentar acordat în baza art. 169 alineatul 1, persoanele ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform OUG nr. 4/2005, în cazul cărora „s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special”.

Ori, conform actelor dosarului, soţul reclamantei a beneficiat prin sentinţa civilă nr. 3156/2010 a Tribunalului Teleorman de recalcularea drepturilor de pensie conform O.U.G. nr. 4/2005, cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 de  ani, adică a vechimii în muncă prevăzută prin dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 3/1977 pentru persoanele care au lucrat în grupa I-a de muncă.

Prevederile art. 14 din Legea nr. 3/1977 au caracter special şi derogator de la cele ale art. 8 din aceeaşi lege (sub imperiul căreia s-a pensionat reclamantul), care stabileau o vechime în muncă necesară pentru deschiderea dreptului la pensie (noţiune care în sistemul Legii nr. 19/2000 este desemnată prin expresia „stagiu complet de cotizare”) de 30 ani pentru bărbaţi şi 25 ani pentru femei.

Prin urmare, dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 3/1977, prevăzând o altă vechime în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie decât cea din dreptul comun (urmare a celor statuate prin Decizia nr. 40/2008 pronunţată de Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie în Secţii Unite) pot fi asimilate noţiunii la care se referă, atât dispoziţiile art. II alin. (1) lit. a) din OUG nr.100/2000, cât şi ale art. 169 alineatul 2 ultima teză din Legea nr. 263/2010, respectiv la aceea de acte normative (dispoziţii) cu caracter special, prin care s-a stabilit o vechime în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie, diferită (derogatorie) de la dreptul comun în materie.

Prevederile art. 169 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 263/2010 sunt o reluare şi adaptare la condiţiile actuale a celor ale art. II lit. a din OUG nr. 100/2008, având aceleaşi raţiuni: înlăturarea inechităţilor în ceea ce priveşte cuantumul pensiilor dintre persoanele care au desfăşurat activitate în fostele grupe I sau/şi II de muncă, prin aplicarea aceloraşi principii sub aspectul modalităţii de calcul al punctajului mediu anual.

Astfel, O.U.G. nr. 100/2008 a dat posibilitatea anumitor categorii de persoane de a beneficia de un număr suplimentar de 0,50 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,04166 puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfăşurată în grupa I de muncă, precum şi de 0,25 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,02083 puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfăşurată în grupa a II-a de muncă, fiind avute în vedere, printre altele, persoanele ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispoziţiilor O.U.G. nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, cu excepţia acelora în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.

Rezultă deci că pensionarii ale  căror drepturi la pensie au fost recalculate în baza unor dispoziţii cu caracter special, cum este în speţa de faţă, nu pot beneficia şi de recalculările prevăzute de O.U.G. nr. 100/2008, deoarece soţul reclamantei a beneficiat de dispoziţii cu caracter special care i-au permis să solicite recalcularea drepturilor de pensie retroactiv, utilizându-se un stagiu de cotizare de 20 ani, sintagma „acte normative cu caracter special”, folosită de legiuitor în textele de lege sus indicate  referindu-se la acte normative, dispoziţii cu caracter special prin care s-a stabilit o vechime în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie derogatorie de la dreptul comun în materie.

Pe de altă parte, conform art. 169 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, „Pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă, beneficiază de o creştere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează:

a) cu 50% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa I de muncă;

b) cu 25% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă.”

Alin. (4) al aceluiaşi articol stabileşte că prevederile alin. (1) se aplică prin acordarea diferenţei dintre creşterea punctajului mediu anual rezultată şi cea acordată conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, aprobată prin Legea nr. 154/2009.

Însă, potrivit alin. (2) al art. 169 din Legea nr. 263/2010, prevederile alin. (1) nu se aplică în situaţia în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările şi completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.

În consecinţă, în cauză este evident că soţul reclamantei s-a aflat în situaţia de exceptare prevăzută de art. II alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 100/2008,  cât şi de  alin. (2) al art. 169 din Legea nr. 263/2010 deoarece drepturile sale de pensie au fost recalculate prin utilizarea dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 3/1977, prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, dispoziţie specială faţă de prevederile art. 8 din Legea nr. 3/1977 care reglementau pentru bărbaţi un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.

Or, dacă s-ar fi permis acestuia să beneficieze în continuare atât de avantajul conferit prin recalcularea prevăzută de OUG nr. 4/2005, cât şi prin cel furnizat de art.169 alineatul 1 din Legea nr. 263/2010, s-ar ajunge să se contravină tocmai scopului anterior indicat.

Practic, s-ar ajunge ca persoanele din categoria autorului acţiunii să fie plasate pe o poziţie favorizată, contrar voinţei legiuitorului actual, care a urmărit înlăturarea discrepanţelor existente între cei care au lucrat în grupe superioare de muncă.

De altfel, însăşi O.U.G. nr. 4/2005 statua în preambulul său că urmăreşte să asigure respectarea principiului "la condiţii egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieşirii la pensie", deziderat ce n-ar mai putea fi atins în situaţia din speţă.

Dacă s-ar admite pretenţiile deduse judecăţii, reclamanta, beneficiara unei pensii de urmaş, ar obţine un dublu câştig pornind de la aceeaşi situaţie premisă, decurgând din împrejurarea că soţul său a lucrat în grupe superioare de muncă, respectiv s-ar ajunge la ipoteza în care punctajul mediu anual în cazul său să fie mărit succesiv, atât prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani (conform unei hotărâri judecătoreşti irevocabile), cât şi prin adăugarea punctajului suplimentar prevăzut de art. 169 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, ceea ce ar fi nerezonabil şi injust, tocmai pentru că se bazează pe specularea aceleiaşi stări de fapt: desfăşurarea activităţii în grupe speciale de muncă.

Faţă de considerentele anterior expuse, se va respinge acţiunea formulată de reclamanta D.C. împotriva pârâtei CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII TELEORMAN, a nefondată.

Domenii speta

Spete similare