Cerere de valoare redusa

Prin decizia civilă nr. 325/03.09.2014, tribunalul a admis apelul de declarat de apelanta-reclamantă SC U S SA şi a schimbat sentinţa apelată în sensul că a admis cererea.

A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 857,08 lei cu titlu de despăgubiri civile.

A obligat intimata-pârâtă la plata sumei de 75 lei cheltuieli de judecată către apelanta-reclamantă.

Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut că, prin formularul de cerere cu valoare redusă înregistrat sub nr. 4448/292/2013 din 20 decembrie 2013 pe rolul Judecătoriei RV, reclamanta S.C. US S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. BC SRL, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 857,08 lei reprezentând contravaloare prestări servicii, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta S.C. BC SRL, contractul nr. 2117/2010 având ca obiect prestarea serviciului public de salubrizare privind precolectarea, colectarea, transportul şi depozitarea deşeurilor menajere, pârâta având obligaţia de a achita lunar contravaloarea serviciului public de salubrizare.

A mai arătat că pârâta nu a achitat facturile emise de reclamantă şi în care s-au indicat numărul, data emiterii acestora şi suma înscrisă în facturi, reprezentând contravaloarea serviciului prestat şi facturi reprezentând penalităţi de întârziere, calculate conform dispoziţiilor contractuale în perioada 30.04.2012 – 27.05.2013, fapt din care rezultă reaua-credinţă a acesteia. 

Reclamanta a mai menţionat că a expediat pârâtei, somaţia de plată nr.3957/15.10.2013,  care nu a fost primită de aceasta (lipsă de la domiciliu)

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 1028 alin. 2 Cod de procedură civilă.

Reclamanta a depus la dosar situaţia privind facturile neîncasate şi a solicitat încuviinţarea probelor cu înscrisuri.

În temeiul art. 1029 alin. 3 Noul Cod de procedură civilă, la data de 23 decembrie 2013, a fost comunicat pârâtei formularul de răspuns, însoţit de copia formularului de cerere şi copii de pe înscrisurile depuse de reclamantă, urmând ca în termen de 30 de zile de la comunicare, aceasta să depună la dosar formularul de răspuns completat corespunzător, ori să răspundă prin orice alt mijloc, însoţit şi de înscrisurile de care înţelege să se folosească în cauză.

Pârâta la data de 22.01.2014 a comunicat instanţei formularul de răspuns, în care a menţionat faptul că nu recunoaşte debitul solicitat de către reclamantă, precum şi întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii.

În motivare, pârâta a arătat că nu datorează nicio sumă de bani reclamantei, având în vedere faptul că nu a semnat niciodată contract de prestării servicii cu aceasta.

În condiţiile în care  reclamanta nu a prestat nici un serviciu în favoarea sa , nu a semnat nicio factură şi nici nu a acceptat-o la plată, astfel că apreciază,  creanţa ca nefiind certă, lichidă şi exigibilă.

La data de 11.02.2014, prin răspunsul la întâmpinarea formulată de pârâtă, reclamanta a menţionat că între părţi a fost încheiat contractul de prestări servicii publice de salubrizare nr.2117/2020, conform căruia pârâta avea obligaţia să achite lunar contravaloarea serviciul public de salubrizare prestat de reclamantă, în calitate de operator.

Facturile reprezintă contravaloarea serviciului public de salubrizat prestat de reclamantă în fiecare lună. Contractul de tip abonament, facturile fiind emise în fiecare lună, beneficiarul acestui serviciu fiind obligat să achite lunar contravaloarea serviciului prestat.

A mai susţinut  reclamanta, că debitul precizat este cert, lichid şi exigibil, iar cererea formulată îndeplineşte şi cea de-a treia condiţie specială de admisibilitate şi anume condiţia existenţei unui înscris constatator creanţei, acest înscris fiind reprezentat de facturile emise. 

Prin sentinţa civilă nr. 311 din 30 aprilie 2013 pronunţată de Judecătoria RV s-a respins cererea formulată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că reclamanta a  solicitat obligarea pârâtei la plata unor sume de bani cu titlul de contravaloarea servicii şi a depus ca dovadă a raporturilor juridice dintre părţi contractul de prestare a serviciului public de salubrizare pentru instituţii/agenţi economici nr. 2117/2010, având ca obiect prestarea serviciului public de salubrizare privind precolectarea, colectarea, transportul şi depozitarea deşeurilor menajere

A mai reţinut că din verificarea contractului, rezultă că acesta nu poartă ştampila societăţii pârâte, existând doar numele acesteia înscris alături de numele şi semnătura unei persoane fizice şi că facturile depuse la dosarul cauzei de către reclamantă, în susţinerea pretenţiilor sale, nu poartă semnătura societăţii pârâte şi nu sunt însuşite de către aceasta.

Instanţa de fond a mai motivat că reclamanta a înţeles să urmeze procedura specială privind cererile cu valoare redusă reglementată de dispoziţiile art. 1025 şi următoarele Cod procedură civilă şi nu a administrat alte probe în susţinerea cererii formulate, în răspunsul la întâmpinarea pârâtei menţinând punctul de vedere şi arătând că a încheiat un contract de prestării servicii pe care pârâta era obligată să-l respecte.

Faţă de actele dosarului instanţa a apreciat că nu poate fi reţinut un raport juridic contractual între reclamantă şi pârâtă, nu poate fi angajată răspunderea pârâtei şi pentru considerentele expuse şi în temeiul art. 1270 şi art. 1350 Cod civil , precum şi art. 1025 şi următoarele din noul Cod de procedură civilă, a  respins cererea .

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termen, reclamanta, care a formulat critici pentru nelegalitate şi netemeinicie, prin care a solicitat schimbarea hotărârii, în sensul admiterii cererii formulate, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate.

A motivat că deşi pârâta a susţinut că nu a semnat contractul de prestări servicii cu reclamanta în anul 2010, a achitat în perioada 2010-2012 la anumite intervale, c/v serviciului prestat, iar în anul 2013 nu  a achitat nimic din debitul restant, plăţile efectuate fiind o dovadă a faptului că a acceptat contractul încheiat.

În dezvoltarea  acestui motiv de apel, apelanta a menţionat că deşi pe contract nu există ştampila societăţii, acesta nu este lovit de nulitate, fiind semnat de VS.

Apelanta a mai susţinut că pârâta a refuzat de mai multe ori să primească facturile de la salariaţii săi, motiv pentru care i-a comunicat prin poştă somaţia nr. 1713/19.04.2013 prin care i-a adus la cunoştinţă că figurează în evidenţele sale la data de 15.04.2013, cu un debit de 709,52 lei.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 470 şi urm. C. proc. civ.

În dovedirea susţinerilor sale apelanta a depus înscrisuri în copie xerox.

Intimata a depus întâmpinare la data de 29 iulie 2014, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului declarat,

A motivat că în perioada 2010-2012  a achitat c/v facturilor emise de reclamantă, iar din data de 30 aprilie 2012 deşi nu i s-a mai ridicat gunoiul, i s-au trimis facturi, pe care nu le-a achitat.

Intimata a  mai susţinut că a depus la data de 14.01.2013  o cerere către reclamantă,  prin care a solicitat rezilierea contractului şi încetarea emiterii facturilor, însă, până la data de 27.05.2013 i s-au trimis în continuare facturi.

La data de 12 august 2014, apelanta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor pârâtei, întrucât aceasta menţionează că nu a semnat facturile emise întrucât nu s-a prestat serviciul de salubrizare, fără a prezenta vreo dovadă în acest sens.

Referitor la susţinerea intimatei în ce priveşte rezilierea contractului, a menţionat că denunţarea se putea realiza unilateral, potrivit art. 17 alin.1 lit. b, numai în condiţiile existenţei unui preaviz de 30 de zile lucrătoare şi după achitarea debitelor restante.

Verificând în limitele cererii de apel şi a apărărilor formulate, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii, prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Tribunalul, va admite apelul declarat, pentru considerentele care vor succede.

Instanţa de fond a respins cererea formulată de reclamantă împotriva pârâtei reţinând că pe contractul depus de reclamantă în dovedirea raporturilor juridice cu pârâta nu apare ştampila acesteia, ci doar semnătura unei peroane fizice, situaţie similară şi în cazul facturilor emise.

Verificând contractul nr. 2117/23.01.2010 depus la dosar de către reclamantă, se constată că la utilizator este trecută pârâta SC BC SRL, numele administratorului VS şi semnătura acestuia.

Faptul că, în  contractul respectiv nu apare şi ştampila societăţii, nu constituie o cauză de nulitate a acestuia, care să ducă la concluzia inexistenţei sale.

Mai mult decât atât, în temeiul contractului încheiat, pârâta a efectuat plăţi, recunoscute de aceasta prin întâmpinările depuse  la fond şi în apel.

De asemenea, pârâta  a depus la dosar dovada înregistrării cererii de reziliere a contractului, ceea ce presupune recunoaşterea şi existenţa unui contract valabil încheiat.

Nici faptul că facturile depuse la dosarul cauzei de către reclamantă, în susţinerea pretenţiilor sale, nu poartă semnătura societăţii pârâte şi nu sunt însuşite de către aceasta, nu poate justifica respingerea cererii formulate.

Potrivit art. 15 alin.6 din contractul încheiat de părţi, refuzul total sau parţial de plată al utilizatorului de a plăti o factură emisă de operator, trebuie comunicat în termen de 5 zile de la primirea facturii, după acest termen, factura fiind considerată ca având ,,bun de plată”, orice obiecţie fiind nulă.

În cauză, pârâta nu a contestat facturile emise de apelantă şi pentru care pretinde că nu a beneficiat de c/v serviciului prestat, astfel încât facturile emise fac dovadă deplină împotriva acesteia cu privire la sumele menţionate.

În raport de considerentele menţionate, instanţa de apel a apreciat că, în mod eronat instanţa de fond nu a reţinut la apreciere contractul încheiat de părţi şi nu a recunoscut valoare probatorie facturilor depuse în susţinerea cererii.

Cu înscrisurile depuse la dosar (contract şi facturi fiscale), reclamanta a făcut dovada existenţei unei creanţe de 857,08 lei reprezentând c/v servicii prestate şi penalităţi de întârziere

Ca urmare, în baza art. 480 alin.2 C.proc. civ., apelul a fost admis, sentinţa instanţei de fond a fost schimbată în tot, în sensul că s-a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 857,08 lei cu titlu de despăgubiri către reclamantă şi intimata pârâta a fost obligată la plata sumei de 75 lei cheltuieli de judecată către apelanta reclamantă (fond şi apel ).

Domenii speta

Spete similare