Pretenţii - accident rutier

Prin  cererea  de chemare în judecată înregistrată la data de  19.07.2017 pe rolul  Tribunalului  Dolj, reclamanta G. A.-M. a chemat în judecată pe pârâta G. A. SA şi intervenientul C.I., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa  obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 lei daune materiale  şi la plata sumei de 200.000 lei daune morale, ca urmare a vătămărilor corporale suferite în urma accidentului de trafic rutier produs la data de 14.09.2016 de intervenientul C. I.pe raza localităţii Filiaşi. 

În motivare a arătat că la data de 14.09.2016, intervenientul forţat C. I., in timp ce conducea autoturismul marca Volvo cu număr de inmatriculare DJ-X-X, pe raza localităţii Filiasi, nu s-a asigurat corespunzător si nu a acordat prioritate de trecere autoturismului marca BMW cu număr de inmatriculare DJ-X-X, condus de reclamanta, intrând in coliziune frontala cu acesta.

În  urma acestui eveniment rutier a rezultat vătămarea corporala a reclamantei G. A.-M., aceasta suferind leziuni corporale ce au necesitat 50-55 zile de ingrijiri medicale, asa cum rezulta din certificatul medico-legal nr. X/A2 din data de 21.09.2016 emis de IML Craiova.

Pentru stabilirea situaţiei de fapt si pentru aflarea împrejurărilor producerii accidentului de circulatei, precum si pentru aflarea persoanelor vinovate de producerea acestuia a fost deschis de catre Parchetul de pe langa Judecătoria Filiaşi dosarul penal cu nr. X/P/2016 având ca obiect infracţiunea de vătămare corporala din culpa.

În urma actelor de cercetare si urmărire penala efectuate in cauza si dupa analizarea in ansamblu a probatoriului administrat, s-a stabilit ca vinovat de producerea accidentului de circulatei este conducătorul auto C. I. si, întrucât, reclamanta din prezenta cauza nu a depus plângere penala, organele de cercetare penala au întocmit referat cu propunere de soluţionare a cauzei prin clasare.

In urma accidentului de circulatei reclamanta a suferit multiple vătămări, asa cum rezulta din actele medicale pe care le-a anexat prezentei acţiuni, acestea constând in traumatism cranio cerebral mediu-acut, fractura occipitala cu interesarea stâncii temporale si interesarea CAE, otoragie dreapta, leziuni ale braţului stang-multiple excoriaţii si echimoze la nivelul acestuia, toate aceste vătămări necesitând numeroase zile in vederea recuperării.

In  ceea  ce priveşte prejudiciul  material  suferit, a arătat  reclamanta că  daunele  materiale solicitate reprezintă  cheltuielile  de spitalizare şi contravaloarea tratamentelor necesare recuperării din punct  de vedere medical, cheltuieli  de îngrijire  generate  de intervenţiile medicale şi  de şedinţele  de  recuperare.

A susţinut  reclamanta că obligaţia  de  reparare  a prejudiciilor suferite  revine  societăţii  de  asigurare  emitentă  a poliţiei  de  asigurare obligatorie  RCA, conform  dispoziţiilor  art.  49 şi  50  din Legea nr. 136/1995 şi  dispoziţiilor  art. 26 alin.1  din Norma  CSA 23/2014 privind  asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru  prejudicii produse  prin  accidente  de vehicule  al cărui  conţinut  a fost  redat în  cererea de chemare în judecată şi pot  fi  dovedite  cu înscrisuri şi cu orice alt mijloc  de probă.

In  ceea  ce  priveşte prejudiciul  moral,  a arătat  reclamanta că  instanţa trebuie  să  aibă în vedere prejudiciile nepatrimoniale suferite în calitate de victimă directă  a accidentului  de circulaţie,  respectiv  prejudiciul de agrement, prejudiciul  fiziologic, pretium doloris, prejudiciul  estetic şi pierderea  speranţei  de viaţă.

A arătat reclamanta că  prejudiciul  de  agrement este  recunoscut atât în doctrină  cât şi în practică şi ar putea fi  atenuat prin  acordarea celui  vătămat  de  despăgubiri care să  estompeze, să încerce să compenseze cel puţin parţial, acele  avantaje  ale omului  sănătos de care  a fost în mod  ireversibil  lipsit în urma  accidentului şi  a invocat  dispoziţiile  art.  1391 C.pr.civ.

In  ceea  ce priveşte prejudiciul  fiziologic,  a arătat  reclamanta că  acesta constă în  privarea de avantajele unei  vieţi normale, inclusiv  prejudiciul  de agrement, dat  de  efortul  suplimentar pe care trebuie să il  facă pentru  a încerca  să-şi păstreze măcar o parte  din  condiţiile de viaţă pe care le-a avut anterior vătămării. Pe lângă  prejudiciul  corporal  (funcţional, de  agrement), de lungă  durată, urmările subzistând şi în prezent şi  tot  restul vieţii,  a solicitată  să  se aibă în vedere şi prejudiciul pur psihologic datorat şocului accidentului precum şi faptului  că va fi nevoită să accepte ca viaţa sa nu va mai  fi niciodată ca şi  cea dinainte şi că  resimte şi în prezent şi probabil  va  resimţi pentru  totdeauna consecinţele accidentului rutier.

In  ceea  ce priveşte  prejudiciul prin  pierderea speranţei de viaţă, a arătat că  acesta  reprezintă suferinţa pe care o încearcă  prin înţelegerea  faptului  că i-a fost  redusă  speranţa de viaţă, întrucât  leziunile suferite au  generat temeri conform  cărora pe parcursul  vieţii  se vor  resimţi în  starea  sa de sănătate consecinţele  acestui  accident  rutier, apreciind că  leziunile suferite într-o  zonă sensibilă  a corpului  uman vor genera probleme  medicale pe viitor.

A mai  arătat  reclamanta că  urmare accidentului  a  trăit o stare de  profundă frustrare întrucât a depins  în permanenţă  de prezenta mamei sale lângă  ea, atât în  timpul  celor 8  zile  de spitalizare cât şi ulterior, că deşi  anterior  era o fire  veselă şi  sociabilă,  de un altruism  aparte, ce ii  făcea plăcere să  fie înconjurată  de multe persoane,  având o  sănătate perfectă după  ce a suferit  leziunile corporale, în comportamentul  său  au  intervenit  schimbări  majore, respectiv  a  devenit mai izolată, mai  introvertită, socializează din  ce in  ce mai puţin,  evită  să intre in contact cu persoane noi şi  are tendinţa  de  a interacţiona  mai puţin  cu prietenii  si  cunoscuţii.

În drept au fost invocate disp. art. 1381, 1391, 1392 Cod civil coroborat cu disp. art. 49, art.50, art.54 alin.1 şi art.61 din legea 136/1995 privind Asigurările şi Reasigurările din România, Ordinul 14/2011.

In dovedirea cererii  de chemare în judecată  reclamanta  a solicitat încuviinţarea probei cu  înscrisuri, proba  testimonială cu martorii  B. C. D. şi  C. A., precum şi proba cu  expertiza  medicală.

A anexat în fotocopie următoarele  înscrisuri: foaie  de observaţie  clinică generală nr. 1173,  declaraţie pe proprie  răspundere, fişă  de solicitare examen TC,  rezultat trimitere nr.25979, bilet  de trimitere nr. 76006,  electrocardiograma, fişă medicală  transfer interclinic,  fişă  de  asistenţă medicală în UPU nr. 11645, fişă  de  asistenţă medicală nr. 16006, bilet  de  ieşire  din spital, bilet ieşire din  spital FO /8162, buletin de  analize  medicale,  bilet  ieşire  din  spital  FO/2293, scrisoare medicală,  certificat medico-legal.

La data de  10.10.2017, pârâta  G. A. SA a formulat întâmpinare  solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă, iar în  subsidiar, a solicitat  diminuarea pretenţiilor reclamantei, in conformitate cu  practica  instanţelor judecătoreşti în speţe similare,  respectiv  diminuarea  pretenţiilor  materiale în cuantum  de 10.000 lei la suma de 300 lei, singura sumă  dovedită  cuz factura  în conformitate cu  dispoziţiile legale aplicabile în materia  asigurărilor de  răspundere civilă.

In  ceea  ce priveşte  daunele morale solicitate de  reclamantă,  a solicitat în principal  respingerea  acestora având în vedere  lipsa răspunderii  şoferului  vehiculului asigurat  RCA la G.  A.  SA, iar în subsidiar constatarea că  acestea sunt  exagerate.

In apărare,  pârâta  a solicitat proba cu înscrisuri şi  dosarul  de  daună UJ21200301302, practică judiciară.

Reclamanta  a formulat  răspuns la întâmpinare  prin  care  a solicitat respingerea  excepţiei  inadmisibilităţii cererii  de chemare în judecată ca neîntemeiată întrucât, împrejurarea că  procesul penal  a încetat ca urmare  a împăcării  intervenite între victimă  şi  autorul  faptei ilicite, nu  închide calea unei  acţiuni civile prin intermediul  căreia victima să  pretindă despăgubiri pentru vătămările  produse  prin  accidentul  rutier de la asigurator, câtă vreme înţelegerea părţilor nu  are valoarea  unui  act  de dispoziţie abdicative.

De  asemenea a reiterat pe scurt  starea  de fapt  reţinută în  cererea introductivă şi  a solicitat decăderea pârâtei  din  posibilitatea  de  a mai  solicita probe, altele  decât cele  solicitate prin întâmpinare precum şi posibilitatea  de  a invoca  alte  excepţii  decât cele  cuprinse în întâmpinarea formulată.

Prin  sentinţa nr. 1/2018 pronunţată la data de  09 ianuarie 2018, Tribunalul  Dolj a invocat  din oficiu excepţia necompetenţei materiale, excepţie pe care  a admis-o, cu  consecinţa  declinării  cauzei în favoarea  Judecătoriei  Filiaşi, judeţul  Dolj.

Cauza a fost înregistrată pe rolul  Judecătoriei  Filiaşi la data de  23.01.2018, sub număr de dosar X/230/2018 şi  s-a dispus citarea părţilor.

La termenul  de judecată  din  data de  12 martie 2018, instanţa a încuviinţat proba cu  înscrisuri  solicitate  de părţi, precum şi proba testimonială  cu  martorii  B. C. D. (f. 31 dos.) şi C.  E. A. (f.36 dos.) solicitată  de reclamantă.

Totodată  s-a dispus ataşarea dosarului penal nr. X/P/2016 al  Parchetului  de pe lângă  Judecătoria  Filiaşi.

La data de  17.09.2018, reclamanta a depus la dosar un  set  de înscrisuri  constând în: Bilet  de ieşire  din  spital FO8162 (f,37 vol I), buletin de  analize medicale, bilet  de ieşire  din  spital FO/2293 (f.39 vol I), scrisoare medicală, înscrisuri  eliberate după  emiterea  certificatului  medico-legal în data de  22.09.2016.

La termenul  de judecată  din  data de  05 noiembrie 2018, instanţa a încuviinţat  cererea formulată  de  reclamantă prin  reprezentant convenţional privind  efectuarea unei  expertize medico-legale în cauză în vederea stabilirii în concret a numărului de zile  de îngrijiri medicale necesare  recuperării reclamantei, raportul  de  expertiză medico-legală  nr. X/A1/2018/18.02.2019 întocmit  de I.M.L. Craiova, judeţul  Dolj fiind înaintat la data de  15.03.2019 (filele nr. 69-70 vol.1 dos.).

La data de  26.06.2019, reclamanta  a  depus la dosar  concluzii  scrise şi practică judecătorească.

La acelaşi termen de judecată instanţa a repus pe rol  cauza, pentru  a pune în discuţia părţilor necesitatea suplimentării probatoriului cu  expertiza accidentului de trafic  rutier.

Totodată,  a fost citată  pârâta  G. A. SA cu mentiunea  de a înainta dosarul  de daună întocmit în cauză nr. UJ21200301302,  copia  certificată  a  dosarului  fiind  ataşată la data de  13.08.2019 (f.213-279 vol.1 dos.).

La termenul de judecată  din data de  13 septembrie 2019, instanţa a dispus introducerea în cauză în temeiul  dispoziţiilor art. 119 din OUG nr. 195/2002 a celui  de-al  treilea conducător  auto S.C.C..

La termenul  de judecată  din  data de  25 octombrie 2019, s-a dispus introducerea în cauză  a societăţii  de  asigurare care  a încheiat poliţa de asigurare a autoturismului marca  BMW, înmatriculat sub nr. DJ X X aparţinând  reclamantei, respectiv E.R.  A.  R. S.A.

La data de  22 noiembrie 2019, S.C. E. R. A. r. S.A. a formulat  note  de şedinţă prin  care  a solicitat scoaterea din  cauză pentru  următoarele motive:

Conform art. 49 din L. nr. 136/1995 si ad. 1 din Norma A.S.F. nr. 23/2014, asiguratorii care practica asigurarea obligatorie de raspundere civila a vehiculelor pe teritoriul Romaniei acorda despagubiri pentru prejudiciile produse prin accidente de vehicule, de care asiguratii raspund delictual fata de terte persoane.

Or, in speta, societatea este asigurator RCA al reclamantei, deci nu se justifica citarea in prezenta cauza.

A mai  arătat că dispozitiile art. 21, alin. 1 dln O.U.G. nr, 54/2016 stabilesc expres cadrul procesual in cazul actiunilor formulate de persoanele pagubite prin accidente de autovehicule, reclamantul neavand un drept de optiune in acest sens.

Astfel, conform art. 21, alin. 1 din OUG nr. 54/2016, "despăgubirea se stabileşte şi se efectuează în conformitate cu prevederile art. 15, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor prejudiciate prin accidente produse da vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului RCA, în limitele obligaţiei acestuia cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienţi forţati.”

A susţinut  S.C. E. că, în speta, in mod corect, reclamanta s-a indreptat impotriva asiguratorului RCA al intervenientului forţat C. I., S.C. G. S.A. Reclamanta, în ipoteza în care ar cădea în pretenţii, nu ar putea să se îndrepte cu o cerere separată În garanţie sau în despăgubiri împotriva subscrisei, deoarece in cauza nu exista nici un fel de raport intre parti care sa ii permita reclamantei sa se indrepte impotriva societăţii. A arătat că este parte in contractul de asigurare pentru raspundere civila auto incheiata cu numita G. G., avand obligatia legala si contractuala de a acorda despagubiri tertetor persoane pagubite ca urmare a accidentelor rutiere produse din culpa asiguratului RCA sau a persoanelor cuprinse In asigurare.

A mai  invocat  asiguratorul  Decizia nr. I/2005,  prin  care a fost admis recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si, in aplicarea dispozitiilor art. 54 alin. 4 si ale art. 57 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, cu modificarile ulterioare, stabileste:

'Societatea de asigurare participa in procesul penal in calitate de asigurator de raspundere civila."

Asadar, calitatea procesuala de asigurator era specifica numai procesului penal reglementat de dispozitiile fostului cod de procedura penala.

De asemenea, conform principiului disponibilităţii, reclamantul este cel care stabileşte cadrul procesual şi limitele cererii de chemare în judecată, instanţa trebuind să se pronunţe asupra cererilor formulate.

De asemenea, potrivit Dec. 12016 a I.C.C.J., a fost admis recursul în interesul legii si s-a statuat ca, cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, societatea de asigurare are calitate de parte responsabilă civilmente şl are obligaţia de a repara singură prejudiciul cauzat prin infracţiune, în limitele stabilite în contractul de asigurare şi prin dispoziţiile legale privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă."

In drept a invocat  dispoziţiile art. 49 din L. nr. 136/1995 si art. 1 din Norma A.S.F. nr. 23/2014.

 In aparare a solicitat încuviinţarea probei cu  înscrisuri.

La termenul  de judecată  din  data de  22 noiembrie 2019, instanţa a dispus  conceptarea şi citarea în cauză  a  societăţii  de  asigurare I.  C. D.: L. and H. ( cod -BG 30)  din Bulgaria, prin mandatar  B.A.A.R.

La data de 30.01.2020 B.A.A.R. a formulat întâmpinare prin  care  a  arătat că  reclamanta a înteles sa se judece doar cu părâta S.C. G. A. S.A., la care s-a asigurat autovehiculul, cu nr. de înmatriculare DJ X X, condus de numitul C. I., la data de 14.09.2016.

În conformitate cu actele de cercetare şi de urmărire penală, s-a stabilit că vinovăţia în producerea accidentului, din data de 14.09.2016, aparţine în exclusivitate conducătorului autovehiculului cu nr dc înmatriculare DJ X X, care în timp ce conducea autovehiculul cu nr. de înmatriculare DJ X X, a efectuat viraj la stânga de pe bld. Racoţeanu către str. Gării, nu s-a asigurat corespunzător şi nu a acordat prioritate de trecere autovehiculului cu nr. de înmatriculare cu nr. DJ X X care circula regulamentar din celălalt sens de mers, a intrat în coliziune cu acesta şi l-a proiectat în autoturismul cu nr. X, care circula pe str, Gării către bld. Racoţeanu.

A susţinut că, raportat la faptul că reclamanta a înţeles să se judece, doar cu pârâta S.C. G. A. S.A., la care era asigurat autovehiculul cu nr. de înmatriculare DJ X X, condus de numitul C. I., la data de 14.09.2016, stabilind deja cadrul procesual, consideră că în acest moment nu mai poate fi introdus în cauză şi asigurătorul autovehiculului cu nr. de înmatriculare X, respectiv I.C. D..• L. and H. din Bulgaria, prin mandatar legal B.A.A.R

De asemenea, a precizat faptul că autovehiculul cu nr. de înmatriculare X, nu se face vinovat de producerea accidentului din data de 14.09.2016, aşa cum rezultă în mod evident din circumstanţele producerii accidentului şi cele reţinute de organele de cercetate penală, iar faţă de acest aspect precizează că nu se poate angaja răspunderea asigurătorului I. C. D.: L. and H. din Bulgaria prin mandatar legal B.A.A.R, în acest dosar.

La termenul  de judecată  din  data de 06 martie 2020, instanţa a respins  excepţia lipsei  calităţii procesuale pasive invocate de către  asiguratorii E. R.  A. R.  S.A. şi I.  C. D.:L.and H. (cod -BG 30)  din Bulgaria, prin mandatar  B.A.A.R., ca neintemeiată.

A încuviinţat  cererea  formulată de către  avocat A. M., pentru  reclamantă, şi a dispus efectuarea unei  adrese către pârâta  G.  A. S.A. pentru  a comunica  dacă a fost  deschis  dosar  de daună pentru  două  dintre autoturisme implicate în  accidentul  de circulaţie  din  data de  14.09.2016, pe  B-dul  Racoţeanu din oraşul  Filiaşi, judeţul  Dolj, respectiv  pentru  autoturismul marca  BMW cu numărul  de înmatriculare DJ X X, aparţinând  reclamantei şi  autoturismul marca Opel Corsa cu numărul  de înmatriculare X, aparţinând intervenientului  S. C. C. şi în caz  afirmativ, care au  fost  sumele alocate şi  în  ce  stadiu  de soluţionare  se află.

Totodată a solicitat pârâtei să precizeze dacă pentru  victima  accidentului  de circulaţie G.  A. M. a fost  deschis şi dosar  pentru achitarea  despăgubirilor  civile şi  care este  stadiul  de soluţionare, în caz  afirmativ.

Din oficiu,  in baza  prevederilor  art. 22 C.pr.civ. şi  art. 254  alin. (5) C.pr.civ.,  a dispus efectuarea unei  adrese către I.P.J. Dolj, pentru  a comunica,  pe baza  ordonanţei  de clasare  din data de  20.12.2016 dată în dosarul nr. X/P/2016  al  Parchetului  de pe lângă  Judecătoria  Filiaşi, dacă  în urma închiderii  dosarului  de urmărire penală s-au luat măsuri  faţă  de  numitul  C.  I., respectiv  dacă  a fost  sancţionat  contravenţional,  răspunsurile  fiind comunicate şi ataşate la dosar.

Analizând actele si lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

În soluţionarea acestei cereri, instanţa se va raporta la prevederile art.6 alin.1 si 2 din Noul Cod Civil - Aplicarea legii civile/Art. 6-Aplicarea în timp a legii civile, conform cărora : “Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă. Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor”.

Aşadar, raportat la art.6 alin.1 si 2 din Noul Cod Civil, se vor avea in vedere actele normative in vigoare la data săvârşirii faptului ilicit –14.09.2016, dând eficientă art.6 alin.2 din Noul Cod civil, dar si principiului de drept: „tempus regit actum”.

1.Instanţa va reţine situaţia de fapt, raportat şi la actele Dosarului de urmărire penală a Parchetului de pe langa Judecatoria Filiaşi nr.X/P/2016, atasat prezentei, din dispozitia instantei de judecată.

2.Cu privire la fapta ilicită săvârşită de  conducatorul auto C. I. - singurul temei al răspunderii civile delictuale, instanţa va reţine vinovătia exclusivă a acestuia in producerea accidentului, din care au rezultat leziunile si lovirile reclamantei, parte vătămată in dosarul de urmărire penală.

Se retine următoarea situatie de fapt:

In data de 14.09.2016, intervenientul forţat C. I., in timp ce conducea autoturismul marca Volvo cu număr de inmatriculare DJ-X-X, pe raza localităţii Filiasi, nu s-a asigurat corespunzător si nu a acordat prioritate de trecere autoturismului marca BMW cu număr de inmatriculare DJ-X-X, condus de reclamanta, intrând in coliziune frontala cu acesta.

În urma impactului, autoturismul marca BMW nr de înmatriculare DJ-X-X a fost proiectat în autoturismul marca Opel Corsa cu nr. de înmatriculare X care în acel moment circula pe str. Gării în direcţia B-dul Racoţeanu.

În  urma acestui eveniment rutier a rezultat vătămarea corporala a reclamantei G. A.-M., aceasta suferind leziuni corporale ce au necesitat 50-55 zile de ingrijiri medicale, asa cum rezulta din certificatul medico-legal nr. 1794/A2 din data de 21.09.2016 emis de IML Craiova. (având diagnostic prezumtiv "Traumatism cranio cerebral mediu. Fractura occipitală cu interesarea stancii temporale şi CAE" fiind internată în cadrul secţiei de neuro-chirurgie a Spitalului Clinic nr.1 Craiova.

S-a efectuat cercetarea la faţa locului, conducătorii auto au fost testaţi cu aparatul Etilotest, rezultând ca nu au consumat băuturi alcoolice.

Pe parcursul cercetărilor penale, persoana vătămată G. A.-M. s-a prezentat la I.M.L. Craiova fiindu-i eliberat certificatul medico-legal nr.1794/A2 din 21.09.2016  din care rezultă că îi sunt necesare pentru vindecare un număr de 50 – 55 zile de îngrijiri medicale.

Cu ocazia audierii, reclamanta a declarat organelor de cercetare penală că nu doreşte să introducă plângere împotriva conducătorului auto  C. I. faţă de care arătat că nu are alte pretenţii materiale sau penale (f.24 dup).

Având în vedere faptul că partea vătămată G. A.-M. a arătat că nu doreşte să

introducă plângere penală împotriva numitului C. I. pentru săvârşirea infracţiunii de

vătămare corporală din culpă, faptă prev. şi ped. de art. 196 alin. 2 şi 3 din Codul Penal, motiv pentru care prin ordonanţa nr.X/P/2016 din 20.12.2016 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiaşi s-a dispus clasarea cauzei potrivit dispoz. art 16 alin. 1 lit. e C.p.

Se retine ca autoturismul  cu nr. de înmatriculare DJ – X - X (proprietatea personală) condus de soferul C. I., implicat in accident, avea încheiată poliţă de asigurare de răspundere civilă auto RCA seria X/19/A19/PD nr.X din data de 09.05.2016 cu asigurătorul G. A. SA.

Prin încheierea de şedinţă din 14.05.2018 (f.26 vol I), instanţa a respins ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii formulată de pârâta G. A. SA reţinând că Noul Cod de procedură civilă stabileşte, în cuprinsul art. 40 alin. (1) şi art. 57, dincolo de orice îndoială, incidenţa sancţiunii nulităţii absolute sau relative ca urmare a încălcării condiţiilor de exercitare a acţiunii civile. Încălcarea dispoziţiilor imperative care instituie o condiţie specială pentru exerciţiul dreptului la acţiune, respectiv lipsa plângerii penale, nu se încadrează, în ipoteza descrisă de art. 40 din Noul Cod de procedură civilă.

Prin încheierea de şedinţă din 05.11.2018 (f.55 vol I), instanţa a încuviinţat cererea reclamantei privind proba cu expertiză expertize medico-legale in cauză, in vederea  stabilirii in concret  a numărului de zile de ingrijiri medicale necesare  recuperării reclamantei.

 Din Raportul de expertiză medico-legală întocmit de IML Craiova (f.69, 70 vol I), instanta civila reţine că, victima accidentului, reclamanta G. A.-M., din punct de vedere medical a avut nevoie de 50-55 de zile de îngrijiri medicale, fără a mai fi necesară suplimentarea acestora.

In consecinta, prin ordonanţa nr.X/P/2016 din 20.12.2016 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiaşi s-a dispus clasarea cauzei faţă de numitul C. I., pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prev. şi ped. de art. 196 alin.2, 3 din C.pen.

Analizand:

Situatia premisa a prezentului litigiu il constituie faptul ilicit, iar temeiul de drept in analiza si solutionarea prezentei, in contradictoriu cu G. A. SA, il constituie: art. 2199 din Codul civil,  sectiunea care reglementeaza raspunderea civila delictuala din Noul Cod Civil,  Legea nr. 136/1995 si Ordinul de aplicare al CSA nr. 14/2011- ca legi speciale, toate in vigoare la data producerii evenimentului asigurat.

Cauza o constituie insa realitatea contractuala dintre intervenientul C. I. si parata G. A. SA, deoarece autoturismul  cu nr. de înmatriculare DJ – X - X (proprietatea personală) condus de soferul C. I., implicat in accident, avea încheiată poliţă de asigurare de răspundere civilă auto RCA seria X/19/A19/PD nr.X din data de 09.05.2016 cu asigurătorul G. A. SA, accidentul rutier fiind risc/ eveniment asigurat.

Urmare solicitarii reclamantei catre asigurator G. A. SA (înregistrată sub nr.X/05.10.2016 -f.222, vol I), de acordare despagubiri în cuantum de 25000 euro pentru vătămări şi daune morale, parata  G.A. SA a deschis pe numele victimei dosarul de daună X.

Prin răspunsul comunicat sub nr. X,  la data de 23.02.2017 (f.215 vil I), pârâta i-a comunicat reclamantei faptul că nu poate onora cererea sa de despăgubire ca urmare a vătămărilor  suferite în urma accidentului rutier petrecut la 14.09.2016, având în vedere declaraţia dată dem către partea vătămată în cadrul dosarului de cercetare penală din care reiese faptul că nu formulează plângere penală pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă şi nu are pretenţii materiale sau penale. A arătat pârâta că în condiţiile în care persoana răspunzătoare de producerea accidentului nu mai datorează despăgubiri persoanelor vătămate ca urmare a declaraţiilor de renunţare la orice fel de pretenţie de natură materială împotriva persoanei vinovate, nici asigurătorul, ţinut să răspundă în locul acesteia şi în limita sumelor datorate de aceasta, nu mai poate fi obligat la plată.

Prin încheierea de şedinţă din data de 06.03.2020, instanţa a dispus efectuarea unei  adrese către pârâta  G.  A.  S.A. pentru  a comunica  dacă a fost  deschis  dosar  de daună pentru cele  două  autoturisme implicate în  accidentul  de circulaţie  din  data de  14.09.2016, pe  Bdul  Racoţeanu din oraşul  Filiaşi, judeţul  Dolj, respectiv  pentru  autoturismul marca  BMW cu numărul  de înmatriculare DJ X X, aparţinând  reclamantei şi  autoturismul marca Opel Corsa cu numărul  de înmatriculare X , aparţinând intervenientului  S. C. C. urmând ca în caz  afirmativ, să comunica care au  fost  sumele alocate şi  în  ce  stadiu  de soluţionare  se află.

Totodată s-a solicitat pârâtei să precizeze dacă pentru  victima  accidentului  de circulaţie, G. A. M., a fost  deschis şi dosar  pentru achitarea  despăgubirilor  civile şi  care este  stadiul  de soluţionare, în caz  afirmativ.

De asemenea, s-a dispus  efectuarea unei  adrese către I.P.J. Dolj, pentru  a comunica  pe baza  ordonanţei  de clasare  din data de  20.12.2016 dată în dosarul nr. X/P/2016  al  Parchetului  de pe lângă  Judecătoria  Filiaşi dacă  în urma închiderii  dosarului  de urmărire penală s-au luat măsuri  faţă  de  numitul  Cătănea  Ion, respectiv  dacă  a fost  sancţionat  contravenţional, fiind prorogată pronunţarea  cu privire la utilitatea  administrării probei cu  expertiza  auto după  înaintarea  răspunsului la  solicitările  instanţei  de către pârâtă şi  I.P.J. Dolj.

Ca urmare a solicitărilor mai sus enunţate, IPJ Dolj a înaintat adresa nr.X/01.04.2020 (f.77 vol al II-lea) prin care a comunicat faptul că numitul C. I.  nu a fost sancţionat contravenţional în urma producerii accidentului de circulaţie din 14.09.2016.

În schimb, în adresa înaintată de IPJ Dolj către pârâta G. A. – Agenţia Craiova, Anexa 2, (f.266 vol I) se învederează faptul că numitul C. I. în timp ce conducea auto DJ-X-X, a efectuat viraj stânga de pe Bdul Racoţeanu pe strada Gării, nu s-a asigurat corespunzător, nu a acordat prioritate de trecere autoturismului BMW cu nr. DJ-X-X care circula regulamentar din celălat sens de mers, a intrat în coleziune cu acesta şi l-a proiectat în auto X care circula pe str. Gării către Bdul Racoţeanu. Astfel, vinovat de producerea accidentului se face  C. I. care a încălcat dispoziţiile art.59 alin. 2 OUG 195/2002 – neacordare prioritate de trecere.

De asemenea, pârâta G. A. SA a înaintat adresa nr.X/28.05.2020 (f.88 vol al II-lea) prin care a învederat următoarele:

- în urma accidentului rutier din 14.09.2016, pârâta a deschis şi instrumentat următoarele dosare de daună:

- Dosar daună U21200294944, pentru care pârâta a platit numitului S.C. C. suma de 1575 tei cu O.P. nr. X/26.09.2016 ( pe care in anexam prezentei ) contravaloarea reparatiej autoturismuluj marca Opel Corsa cu numarul de inmatriculare X;

Dosar dauna U21200296966 pentru care subscrisa a platit numitei G. G. in contul indicat de aceasta, pe numele numitului I. V., suma de 11.500 Iei cu O.P. nr. X/11.10.2016 (anexat prezentei adrese), contravaloarea reparatiei autoturismului marca BMW seria 1 „cu numarul de inmatriculare DJ X X;

- Ca urmare a pretentiilor de despagubire formulate de G.A.M., pârâta a deschis dosarul de dauna UJ 21200301302, ramas nefinalizat pana in prezent, deoarece reclamanta nu a depus inscrisurile solicitate si anume :

-nu a defalcat pretentiile solicitate pe daune materiale si daune morale;

-nu depus documentele justificative pentru daunele materiale( bonuri. chitante);

-nu a raspuns daca a primit despagubiri de la conducatorul auto implicat in evenimentul rutier din 14.09.2016;

În raport de aceste răspunsuri înaintate, instanţa a apreciat că nu se mai impune efectuarea, în cauză, a unei expertize tehnice auto, întrucât toate înscrisurile ataşate reliefează culpa exclusivă a intervenientului C. I. în producerea evenimentului rutier din 14.09.2016, aspect recunoscut implicit de către pârâta G.A. SA care a acordat despăgubiri civile pentru repararea celorlalte două autoturisme implicate în accident.

 Norma de drept incidenta:

 Potrivit art. 41 din Legea 136/1995: „In asigurarea de răspundere civila, asigurătorul se obliga sa plătească o despăgubire pentru prejudiciile de care asiguratul răspunde in baza legii fata de terţele persoane păgubite si pentru cheltuielile făcute de asigurat in procesul civil."

In art. 42 din Legea 136/1995 se  retine ca ca asigurătorul de răspundere auto civila poate fi chemat in judecata de persoana păgubita in limitele obligaţilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare.

Art. 43 din Legea 136/1995 prevede ca întinderea despăgubirii se stabileşte in baza convenţiei dintre asigurat, persoana păgubita si asigurător, potrivit contractului de asigurare ori prin hotărâre judecătoreasca.

Prin urmare, regula o constituie despăgubirea pe cale amiabil, iar excepţia o constituie acordarea despăgubirii pe cale judecătoreasca, adică in baza unei hotărâri care obliga asigurătorul, ori in cauza parata a refuzat constituirea dosarului de dauna si solutionarea amiabila a litigiului, nedând curs nici notificarii facute de catre reclamant.

Conform art. 49 din Legea 136/1995: „Asigurătorul acorda despăgubiri, in baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund fata de terţe persoane păgubite prin accidente de autovehicule. precum si pentru cheltuielile făcute de asiguraţi in procesul civil (...)".

Art. 50 din aceeaşi lege prevede ca: „Despăgubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plătească cu titlul de dezdaunare si cheltuieli de judecata persoanelor păgubite prin vătămare sau deces, precum si prin avarierea ori distrugerea de bunur,  in caz de vătămare corporala sau deces, despăgubirile se acorda pentru persoanele aflate în afara autovehiculului care a produs accidentul (..)".

.Potrivit art. 55 din Legea 136/1995: „Despăgubirile se plătesc de către asigurător nemijlocit persoanelor fizice sau juridice păgubite, in măsura in care acestea nu au fost despăgubite de asigurat".

De asemenea, conform art. 57 din Legea 136/1995:„Drepturile persoanelor păgubite prin producerea accidentelor de autovehicule se exercita împotriva celor răspunzători de producerea pagubei. Aceste drepturi se pot exercita si direct împotriva asigurătorului de răspundere civila, in limitele obligaţiei acestuia, stabilita in prezentul capitol, cu citarea obligatorie a celui raspunzator de producerea pagubei".

Potrivit art. 26 din Norma 23 emisa de Autoritatea de Supraveghere Financiara Sectorul Asigurarilor-Reasigurarilor:

Asigurătorul RCA are obligaţia de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretenţiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă.

Fără a se depăşi limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condiţiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliţei de asigurare RCA, se acordă despăgubiri în formă bănească pentru:

a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial;

d) cheltuieli de judecată efectuate de către persoana păgubită.

Prin urmare, potrivit tuturor acestor dispoziţii citate, raportate la valabilitatea poliţei de asigurare, parata era obligata, in baza contractului de răspundere civila auto, sa efectueze plata către reclamantă, la cererea acesteia  inclusiv pentru a despagubi partea vatamata a accidentului rutier, intrucat conform art 50 din Legea  nr. 136/1995, despăgubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plătească cu titlul de dezdaunare si cheltuieli de judecata persoanelor păgubite prin vătămare sau deces, precum si prin avarierea ori distrugerea de bunuri, in caz de vătămare corporala sau deces, despăgubirile se acorda pentru persoanele aflate în afara autovehiculului care a produs accidentul (..).

Nefacand acest lucru si, determinând persoana păgubita sa se adreseze instanţei de judecata, drept consecinţa, va suporta atât despăgubirile materiale si morale, dar si cheltuielile de judecata.

In stabilirea culpei exclusive a intervenientului forţat, sofer C. I., in producerea accidentulu rutier din data de 14.09.2016, instanta are in vedere concluziile organelor de cercetare penală care au apreciat că acest şofer se face vinovat de încălcarea prevederilor art.59 alin. 2 din OUG 195/2002 -  neacordare prioritate de trecere. Acestea se coroborează cu recunoaşterea implicită a vinovăţiei numitului C. I. în producerea accidentului rutier din 14.09.2016, reţinând că pârâta a onorat două dintre cele 3 dosare de daune deschise în cauză acordând despăgubiri materiale pentru repararea celorllate două autoturisme implicate în accident; în plus a deschis chiar şi un dosar de daună (UJ 21200301302) pe numele victimei G. A.-M., ramas nefinalizat pana in prezent, deoarece reclamanta nu a depus inscrisurile solicitate de aceasta.

Se constata ca norme ale regimului circulaţiei rutiere au fost încălcate de către intervenientul forţat C. I., şoferul autoturismului cu nr. de înmatriculare DJ X X, persoana implicată in producerea accidentului, drept pentru care pretenţiile trebuie raportate la vina exclusivă a acestei părţi si dozate  ca atare.

Raportat la pretentiile solicitate de reclamantă, instanţa constată si că potrivit art. 1349 Noul cod civil: orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.  Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral. Potrivit art. 1357 Noul cod civil: cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.

 Aşadar pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi existenţa vinovăţiei celui ce a cauzat prejudiciul cert.

 În privinţa  primei condiţii, impusă de disp. art. 1349, art. 1357 Noul C.cvi. – fapta ilicită, aceasta a fost definită de literatura juridică de specialitate ca fiind orice faptă a omului prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinând altei persoane, faptă ilicită ce poate îmbrăcă atât forma unei acţiuni, cât şi a unei  inacţiuni.

Pentru ca răspunderea civilă să fie angajată nu este îndeajuns să fi existat o faptă ilicită aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesară şi îndeplinirea condiţiei–vinovăţia, fapta ilicită trebuind să fie imputată autorului.

 În litigiul dedus judecăţii, fapta ilicită a soferului C. I. consta în aceea că a produs vătămări corporale reclamantei G. A. M., prin accident de circulatie, de care se face vinovat in procent de 100%; în sarcina  reclamantei parte vatamata, instanta civila, pentru toate anterior mentionate,  nu a retinut culpa concurenta.

  După cum rezultă din dispoziţiile  art. 1357 Noul c.civ, răspunderea civilă delictuală operează pentru cea mai uşoară culpă, fie sub forma imprudenţei, fie sub forma neglijenţei.

Relativ la condiţia existenţei unui prejudiciu, se reţine ca acesta constă in rezultatul, efectul negativ suferit de o anumita persoana ca urmare a faptei ilicite savârsite de o alta persoană, constituind rezultatul incălcării unui drept subiectiv, ori a unui simplu interes, necesară fiind proba, prin orice mijloc, a pagubei suferite, respectiv  dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor prejudiciului: să fie cert (sub aspectul existenţei, cât şi a cuantumului/ valorii acestuia) şi să nu fi fost încă reparat.

Instanţa constată că între fapta ilicită a intervenientului C. I., pentru care asiguratorul este tinut sa raspunda, şi prejudiciul produs reclamantei, prin spitalizare si suferinte morale, există legătură de cauzalitate întrucât fără fapta ilicită,  prejudiciul nu s-ar fi produs.

 Aceasta rezulta explicit din concluziile certificatului medico-legal nr.1794/A2 din 21.09.2016, existent la dosar (f.41 dosar Tb Dj), coroborat cu declaratiile martorilor audiaţi B.  C. D. (f.31 vol I) şi C. E.-A. (f.36 vol I) care au atestat ca reclamanta a suferit fizic si moral, nemaiputand a-si desfasura activitatile cotidiene si gospodaresti pe care anterior le derula ca mod de viata.

 Astfel, din certificatul medico-legal aflat la dosar coroborat cu concluziile expertizei medico-legale efectuate în cauză, rezulta ca  reclamanta G. A.-M., a necesitat, finalmente, 50-55 zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor – 14.09.2016 .

După cum rezultă din cuprinsul FOC, se constată, că reclamanta a fost internată în perioada 05.10-10.10.2016 (f.37 ds Tb Dj) cu diagnostic: traumatism cranio cerebral mediu-acut, fractura occipitala cu interesarea stâncii temporale si interesarea CAE, otoragie dreapta, leziuni ale braţului stang-multiple excoriaţii si echimoze la nivelul acestuia; ulterior a fost internată în aceeaşi unitate spitalicească în perioada 16.03. – 22.03.2017 (f.39 ds Tb Dj) astfel concluzionându-se că există deci legătură de cauzalitate între leziunile traumatice finale, inteles ca prejudiciu medical suferit de reclamantă si traumatismul initial, cel din data de 14.09.2016, rezultat din accident.

 1.Referitor la daunele materiale, instanţa va analiza îndeplinirea condiţiilor în funcţie de defalcarea despăgubirilor solicitate,  pentru cuantum insumat de 63 lei.

In aceasta perioada conform actelor depuse la dosar reclamanta a efectuat cheltuieli in cuantum de 63 lei.

In consecinţă, va admite în parte şi va acorda, cu titlu de despăgubiri materiale , suma totală de 63 lei.

2. Referitor la acordarea despăgubirilor  morale de  200000 lei, instanţa va admite in parte acest capat de cerere, pentru urmatoarele considerente.

Cu referire la felul dreptului nepatrimonial încalcat, in cazul reclamantei pot fi  evidenţiate prejudicii rezultând din vatamarea integritaţii corporale, a sănătatii, prejudicii afective, suferinţe psihice, frustrări, datorate lezării sănătăţii si integrităţii corporale.

Instanta are in vedere si vârsta reclamantei de 27 ani la data producerii accidentului.

Se retine ca de la data accidentului, existand legatura de cauzalitate cu consecintele evenimentului rutier, reclamanta a necesitat 50 - 55 zile îngrijiri medicale.

 In stabilirea cuantumului despagubirilor morale, instanta retine că martorii audiaţi au confirmat că reclamanta a necesitat consiliere psihologică precum şi asistenţă personală permanentă întrucât, pe perioada convalescenţei, reclamanta nu se putea îngriji singură.

 Pe de altă parte, atingerea sănătăţii si integrităţii fizice determină direct un prejudiciu moral, suferinta fizica si psihica fiind inerente.

Fata de consecintele grave ale accidentului de circulatie (a necesitat 50-55 zile ingrijiri medicale)  si fata de modul in care fapta a fost savarsita se justifică acordarea daunelor morale care sa fie de natura sa amelioreze suferinta la care reclamanta a fost supusă pe acest motiv prin crearea unor conditii materiale mai favorabile si care sa ii ofere o satisfactie si o usurare pentru suferintele indurate.

Despagubirile morale se stabilesc de catre instanta de judecata prin evaluare iar pentru ca evaluarea sa nu fie una subiectiva ori pentru a nu se ajunge la o imbogatire fara just temei in cazul infractiunilor contra persoanei este necesar sa fie luate in considerare suferintele fizice si morale susceptibil in mod rezonabil a fi cauzate precum si de toate consecintele acesteia, rezultate din actele medicale ori din alte probe administrate.

In speta este incontestabil ca reclamantul a suferit si un prejudiciu moral.

In perioada internarii a stat imobilizată la pat avand nevoie de insotitor. Dupa externare a ramas de asemenea imobilizat si din cauza fracturii a fost in imposibilitatea de a se ingriji si de a desfasura activitatile zilnice, fiind ajutată permanent de către cineva, situatie care l-a afectat psihic, i-a produs o trauma psihică.

Raportând aceste aspecte la situaţia reclamantei, se constată că  acordarea unei sume de bani ca echivalent al suferinţei psihice produse prin accidentarea sa,  este justificată, aceasta fiind echivalent al durerii rezultată din lovire, dar si al frustrării generate de accidentare, de recuperarea fizică, soferul având culpa exclusivă in producere, pentru care asiguratorul este tinut a raspunde.

In consecinţă, având in vedere elementele sus menţionate, respectiv natura faptei savârsite de catre soferul intervenient, suferinta fizică si frustrarea cauzate reclamantei, culpa sa in producerea accidentului,  se apreciază ca suma de 30000 lei reprezinta o reparatie echitabila a prejudiciului moral suferit.

Totodată, la stabilirea cuantumului despăgubirilor morale, instanţa are în vedere şi suma înscrisă de către rcelamanta G. A.-M. prin procurator special V. I.-R. în Notificarea pe care a înaintat-o către G. A. Sa  la data de 05.10.2016 în incercarea de rezolvare pe cale amiabilă a litigiului, la acel moment cuantumul despăgubirilor solicitate de către reclamantă ridicându-se la suma de 25000 euro.

Potrivit dispoziţiilor art. 37 din Ordinul nr. 14/2011 al CSA parata datorează penalităţi de întârziere pentru toata perioada cuprinsa intre data la care ar fi trebuit sa raspunda/sa plătească si data achitării efective a despăgubirilor către reclamant, motiv pentru care solicitarea obligarii la plata penalităţilor incepand cu data introducerii prezentei acţiuni /19.07.2017 si pana la data plaţii efective a despăgubirilor, va fi admisa in consecinţă, astfel cum a fost soliciată.

In concluzie, pentru toate in fapt si drept iterate, instanta de judecata:

Va admite în parte acţiunea formulată de reclamanta  G.A. – M., în contradictoriu cu pârâta  G. A. SA, având ca obiect "pretenţii".

Va obliga pârâta  G. A. SA la plata sumei de 63 lei reprezentând daune materiale (c/val expertiză medico-legală), respectiv la plata sumei de 30.000 lei reprezentând daune morale precum şi la plata dobânzii legale începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată (19.07.2017) până la achitarea integrală a debitului.

Va admite cererea reclamantei G. A.-M. privind obligarea pârâtei G. A. SA la plata cheltuielilor de judecată.

Va obliga pârâta G. A. SA la plata, catre reclamanta reclamantei G. A.-M., a sumei de 5805,69 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând: taxă de timbru – 5305 lei şi c/val deplasări avocat – 500,69 lei, urmând a lua act de faptul că reclamanta va solicita pe cale separată cheltuielile de judecată constând în onorariul de avocat.

Domenii speta

Spete similare