1.Cerere de acordare drepturi băneşti de natură salarială. Proceduri legale modificate succesiv prin ordonanţe de urgenţă declarate neconstituţionale. Legalitatea cererii

Prin cererea înregistrată la data de 05.05.2014  reclamanta IE în contradictoriu cu pârâtul  Colegiul Naţional AL. D Ghica  a solicitat  ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se  dispună obligarea acestuia la calculul şi plata diferenţelor de drepturi salariale neacordate  rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 începând cu data de 13 mai 2011 şi până la pronunţarea sentinţei, actualizate în funcţie de coeficientul de inflaţie şi dobânda legală, la data efectivă a plăţii.

 În motivarea  acţiunii reclamanta  a arătat că, a fost salariata pârâtului în perioada 01.09.2008-2014 şi a beneficiat în urma acţiunilor judecătoreşti de calculul şi plata  diferenţelor drepturilor salariale rezultate  din aplicarea Legii  nr. 221/2008, începând  cu data  de 01.10.2008 şi până la data  de 31.12.2009, actualizarea sumelor  cuvenite  cu indicele de inflaţie la data plăţii  efective.

Astfel,  a precizat  reclamanta, prin Legea  nr. 221/2008 , s-a aprobat ca,începând cu data de 01 octombrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru salariile personalului didactic  să fie 400.00 lei. Legea nr. 221/2008 a fost declarată constituţională în cadrul controlului anterior de constituţionalitate: la sesizarea Guvernului, Legea nr. 221/2008 a făcut obiectul controlului de constituţionalitate, înainte de promulgare, iar prin Decizia nr. 1093/15.10.2008, Curtea Constituţională a constatat că această lege este constituţională.

Prin Decizia nr. 3/04.04.2011 (dosar nr. 2/2011) a admis recursurile în interesul legii formulate de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Galaţi şi de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dispunând în consecinţă următoarele: „Ca efect al deciziilor Curţii Constituţionale prin care au fost declarate neconstituţionale Ordonanţele de Urgenţă ale Guvernului nr. 136/2008, nr.151/2008 şi nr. 1/2009, dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată şi modificată prin Legea nr.221/2008, constituie temei legal pentru diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite funcţiilor didactice potrivit acestui act normativ şi drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 si până la data de 31 decembrie 2009." Decizia respectivă este obligatorie, în conformitate cu dispoziţiile art.330' alin.4 din Codul de procedură civilă.

Astfel,  salariile personalului didactic trebuiau calculate prin aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 221/2009 inclusiv până la data de 31 decembrie 2009 raportat la dispoziţiile art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, acelaşi sistem de calcul trebuia aplicat si ulterior datei de 01.01.2010, astfel încât salariile din anul 2010 să fie la acelaşi nivel cu cele din decembrie 2009.

În acest sens, Înalta Curte de Casaţie si Justiţie a statuat, prin Decizia RIL 11/08.10.2012 (dosar nr. 10/2012), că: „în interpretarea si aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. 6 din Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 1/2010 (...) si ale art. 30 din Legea nr. 330/2009 (...), personalul didactic din învăţământ, aflat în funcţie la data de 31 decembrie 2009, are dreptul, începând cu 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009. stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008".

Prin decizia invocată (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 734/31.10.2012, depusă la termenul din 12.11.2012), înalta Curte a reţinut că: „Potrivit art., 30 alin. (5) din noul act normativ (Legea nr. 330/2009), în anul 2010, personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009 îşi va păstra salariul avut în luna decembrie 2009, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal, (...). Analiza textului de lege evocat denotă caracterul acestuia de normă de protecţie, intenţia legiuitorului de a proteja drepturile salariale ale personalului bugetar fiind evidentă." (...) „Faţă de conţinutul normei citate rezultă că reîncadrarea personalului didactic din învăţământ la data de 1 ianuarie 2010 urma a se realiza luând în calcul salariul de bază la care ar fi fost îndreptăţit acesta la data de 31 decembrie 2009, ceea ce reprezintă dreptul recunoscut şi ocrotit de lege.", obligatorie pentru instanţă , potrivit art. 330 induce 7 CPC.

Pentru a fi aplicată legea,  se impunea acordarea drepturilor nu doar până la data de 31.12.2010, ci şi ulterior, mai ales în condiţiile în care au fost în vigoare prevederi legale similare celor cuprinse în Legea nr. 330/2009 -  art. 3 lit. c) si art. 7 alin. (2) din Legea nr. 284/2010 si art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Acest din urmă text de lege prevede: „(1) începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%."

Rezultă deci, fără putinţă de tăgadă, faptul că salariul de bază pe anul 2011 nu putea fi mai mic decât cel cuvenit salariaţilor din sistemul public. în baza actelor normative constituţionale si a hotărârilor judecătoreşti. în luna decembrie 2009. diminuat conform dispoziţiilor Legii nr. 118/2010 si majorat cu 15%, potrivit Legii nr. 285/2010.

În opinia reclamantei, salariile trebuiau calculate în raport de o valoare a coeficientului de multiplicare 1,000 de 400 lei (conform Legii nr. 221/2008) şi ulterior datei de 12 mai 2011, întrucât acest coeficientul de multiplicare, ca bază de calcul nu a fost modificat până în prezent.

Susţine că la data de 13.05.2011, a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011, care în Anexa 5, Capitolul I, art. 11 alin. (2), prevede că, „la stabilirea salariilor personalului didactic potrivit noii legi, compensaţiile tranzitorii se pot acorda doar persoanelor care la data de 31.12.2010 beneficiau de sporurile pentru care se acordă aceste compensaţii, fapt pentru care, drepturile salariate astfel determinate nu pot fi inferioare celor de care reclamanţii beneficiau până la intrarea în vigoare a noii legi.

În ceea ce priveşte anul 2012, în materia salarizării personalului din sectorul bugetar este aplicabilă Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a  Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare In domeniul bugetar, care, la art. unic, pct. 2 II, prevede:

„Art. II. Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează:

1. Art. 1 (1) în anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011.

(3) în anul 2012, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

Astfel, a precizat reclamanta, este evident că trebuie să beneficieze şi în anul 2012 de calculul salariilor prin aplicarea Legii nr. 221/2008, în raport de prevederile citate din Legea nr. 283/2011.

Referitor la  anul 2013, în materia salarizării personalului din sectorul, bugetar arată că este aplicabilă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013,prorogarea unor termene din acte normative, precum si unele măsuri fiscal-bugetare (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845/13.12.2012), care face însă trimitere expresă la actul normativ citat la pct. 2:

„Art. 2. Prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, şi ale art. 1 alin. (4) şi (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) şi (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) şi art. 13 ale art. II din Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011. se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013.

Astfel,apreciază că  pentru argumentele prezentate anterior , trebuia să beneficieze şi în anul 2013 de calculul salariilor prin aplicarea Legii nr. 221/2008, cu coeficientul de multiplicare de 1 la 400 lei.

Mai susţine că  pentru 2014, în materia salarizării personalului din sectorul bugetar este aplicabilă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, care, la art. 1 alin. (4), prevede: „(4) în anul 2014. în ceea ce priveşte salarizarea personalului didactic si didactic auxiliar din învăţământ se aplică prevederile Legii nr. 63/2011", astfel că  trebuie să beneficieze şi în anul 2014 de calculul salariilor prin aplicarea Legii nr. 221/2008, cu coeficientul de multiplicare de 1 la 400 lei.

S-a invocat de reclamantă practica Tribunalului Arges, care a admis cererile formulate de organizaţiile sindicale şi a acordat până la zi drepturile salariale cuvenite membrilor de sindicat în baza Legii nr.221/2008.

Referitor la acordarea dobânzii legale, apreciază că această dobândă se impune pentru neplata la scadenţă a sumei datorate, reclamanta fiind privată de folosirea sumei de bani cuprinsă între data scadenţei şi data plăţii efective. Daunele-interese moratorii (dobânda legală) reprezintă o sancţiune pentru întârzierea la plată a unor obligaţii, dispuse conform art. 161, art. 166 alin. (4), art. 268 şi art. 278 alin. (1) din Codul muncii, şi al art. 1530 şi urm. Cod civil.

Din prevederile legale mai sus invocate rezultă că daunele interese constau în dobânda legală, ce curge de drept, fără punerea în întârziere, de la data scadenţei drepturilor salariale prevăzute în contractul individual de muncă - aceasta deoarece obligaţia legală de plată a salariului trebuia îndeplinită la data stabilită prin contractul individual de muncă.

Daunele interese ce sunt debite, cuprind în general, pierderea ce a suferit şi beneficiul de care a fost lipsit.

Astfel, consideră reclamanta că, are  dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei, iar în caz contrar ,  dreptul la dezdăunare.

Aşadar, acordarea dobânzii legale, până la data plăţii integrale a drepturilor salariale solicitate, alături de actualizarea cu indicele de inflaţie, asigură o reparare integrală a prejudiciului cauzat prin neplata acestor drepturi, în acord cu dispoziţiile art. 1084 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 din Codul civil din anul 2009.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr.2 din 17.02.2014, a stabilit că potrivit dispoziţiilor art. 1082 şi art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 alin (1), alin (2) teza I şi art.1535 alin(1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condiţiile art. 1 şi art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

În drept şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 148 si urm. si art. 194 Cod procedură civilă, ale art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii, ale art. 28 şi art. 208-211 din Legea dialogului social nr. 62/2011, ale art. 3 lit. c) şi art. 30 alin. (5) din Legea-cadru nr. 330/2009, ale art. 5 şi art. 6 din O.U.G. nr. 1/2010, ale art. 3 lit. c) şi art. 7 alin. (2) din Legea-cadru nr. 284/2010, ale art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, ale art. unic pct. 2 II. din Legea nr. 283/2011, ale art. 2 din OUG nr. 84/2012 şi ale art. 1 alin. (4) din OUG nr. 103/2013.

În conformitate cu dispoziţiile art. 223 alin. (3) din Codul de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.În dovedirea celor arătate reclamanta a depus la dosar act de identitate şi adeverinţă din care rezultă faptul că, nu au beneficiat de plata salariului calculat potrivit Legii nr. 221/2008.

Pârâtul nu a formulat întâmpinare în cauză.

Analizând acţiunea prin prisma actelor  normative incidente în cauză, instanţa o apreciază neîntemeiată şi urmează să o respingă,pentru cele ce vor succede:

Reclamanta a fost salariata  unităţii de învăţământ pârâte în perioada 01.09.2008-2014 în funcţia didactică de predare.

Salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar până la intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009 s-a făcut în temeiul Legii nr. 84/1995 şi Legii nr. 128/1997, iar începând cu data de 01.01.2008 s-au aplicat dispoziţiile O.G. nr. 15/2008 privind creşterea salariilor ce se vor acorda în perioada 2008-2009 personalului din învăţământ.

Potrivit dispoz. art. 1 alin. 1 din O.G. nr. 15/2008, aprobată prin Legea nr. 221/2008, în perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 de 400,00 lei, reprezintă valoarea de referinţă pentru creşte salariale ulterioare.

Aceste prevederi au fost aplicabile în intervalul 1.10.2008 - 31.12.2009, în urma declarării ca neconstituţionale a actelor normative ce au avut ca obiect modificarea Legii nr. 221/2008, în acest sens fiind chiar Decizia nr. 3/2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie  în interesul legii.

Începând cu data de 1.01.2010, O.G. nr. 15/2008 a fost  abrogată, iar salarizarea personalului plătit fonduri publice a fost reglementată unitar prin Legea nr. 330/2009 şi O.U.G. nr. 1/2010. Potrivit dispoz. art. 30 alin. (3) şi (5) din Legea nr. 330/2009,  reîncadrarea personalului s-a făcut corespunzător tranşelor de vechime muncă şi pe funcţiile corespunzătoare categoriei, gradului şi treptei profesionale avute în luna decembrie 2009, iar personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009 şi s-a păstrat salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009.

Prin Decizia nr. 11 din 8.10.2012, pronunţată în interesul legii, obligatorie pentru instanţele de judecată în  temeiul art. 3307 alin. 4 Cod procedură civilă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (6) din  Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 şi ale art. 30 din Legea cadru nr. 330/2009, că personalul didactic din învăţământ aflat în funcţie Ia data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale acordate în anul 2008 personalului din învăţământ, aprobată cu modificări prin Legea nr.  221/2008.

Aşa cum a reţinut şi Înalta Curte, din prevederile art. 30 din Legea nr. 330/2009 rezultă intenţia legiuitorului de a proteja drepturile salariale al personalului bugetar.

Prin art. 5 alin. (6) din O.U.G.  nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar s-a prevăzut că „Reîncadrarea personalului didactic din învăţământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai - decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009."

Faţă de aceste dispoziţii legale este evident că, reîncadrarea personalului didactic din învăţământ la data de 1 ianuarie 2010 urma a se realiza luând în calcul salariul de bază la care acesta ar fi fost îndreptăţit  la data de 31 decembrie 2009, ceea ce reprezintă dreptul recunoscut şi ocrotit de lege.

Ca atare, s-a arătat că noul salariu de bază pentru anul 2010 trebuia calculat pornind de la preluarea celui care corespundea funcţiei deţinute potrivit grilei de salarizare valabile în luna decembrie 2009 şi care trebuia plătit personalului didactic din învăţământ, în raport cu valoarea de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1,000.

Cu privire la aplicabilitatea în cauză a prevederilor O.U.G. nr. 41/2009, la care se referă O.U.G. nr. 1/2010, prin care este diminuată valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, s-a apreciat că actul normativ menţionat trebuie considerat ca fiind lipsit de efecte, faţă de deciziile succesive ale Curţii Constituţionale prin care a fost constatată neconstituţionalitatea actelor normative ce au adus modificări Ordonanţei de Guvern nr. 15/2008 modificată prin Legea nr. 221/2008.

Astfel, Înalta Curte a considerat că Ordonanţa de Guvern nr. 41/2009 este lipsită de efecte, iar singurele prevederi legale ce produc efecte cu privire la salarizarea personalului didactic sunt cele ale art. 1 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, fără a fi avute în vedere modificările legislative operate prin ordonanţele de urgentă afectate de vicii de neconstituţionalitate.

În consecinţă,cadrele didactice au fost îndreptăţite la plata unui salariu în raport de prevederile Ordonanţei de Guvern nr. 15/2008 aprobată modificări prin Legea nr. 221/2008 şi în perioada 26.06.2010 - 31.12.2010, după cum şi în perioada 1.01.2011-12.05.2011, dată la care a intrat vigoare Legea nr. 63/2011, în raport de dispoziţiile art. 1 alin. 3 din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, drepturile salariale ale personalului din învăţământ  trebuiau calculate pornind de la cuantumul avut în anul 2010, în lipsa unui alt mod de stabilire a drepturilor salariale prevăzut de acest act normativ, la care s-a adăugat şi majorarea prevăzută de lege.

Însă, pentru personalul din învăţământ  Legea nr. 284/2010 a fost aplicabilă doar în perioada 01.01.2011 – 12.05.2011, întrucât începând cu data de 13.05.2011 a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, prin care s-a reglementat, în mod unitar, salarizarea personalului didactic, act normativ ce cuprinde prevederi vizând încadrarea, promovarea şi componenţa drepturilor salariale şi modul de calcul al acestora.

Astfel, potrivit art. 1, alin. 1 din Legea nr. 63/2011, începând cu data intrării în vigoare a acestei legi şi până la 31 decembrie 2011, personalul didactic şi didactic auxiliar din învăţământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la lege, cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, indemnizaţiile de conducere specifice, sporurile, indemnizaţiile, compensaţiile şi celelalte elemente ale sistemului de salarizare de care beneficiază personalul prevăzut la alin. (1), precum şi metodologia de calcul al acestora, fiind prevăzute în anexele1, 2, 3a şi 3b, după caz, anexa nr. 4 şi anexa nr. 5, aşa cum rezultă din alineatele 2, 3 şi 4 ale aceluiaşi articol.

Cât priveşte cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare prevăzute de lege, în alin. 5 s-a menţionat că acestea se calculează în funcţie de salariile de încadrare prevăzute în anexele nr. 1, 2, 3a sau 3b, după caz, în conformitate cu metodologia prevăzută în anexa nr. 5, cu luarea în considerare a indemnizaţiei de conducere prevăzută în anexa nr. 4, dacă este cazul, alin. 6 cuprinzând interdicţia ca prin contractele colective de muncă sau acordurile colective de muncă şi contractele individuale de muncă să fie negociate salarii ori alte drepturi băneşti sau în natură care excedează prevederilor legii.

De asemenea, prin acelaşi articol, s-a prevăzut că dispoziţiile art. 8, 9, 12 şi 13 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum şi cele ale art. 22, 25 - 30 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice se aplică în mod corespunzător şi pentru personalul didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, salarizat potrivit prevederilor legii.

În art. 2 alin. 1 se prevede că încadrarea personalului prevăzut la art. 1 se face potrivit prevederilor prezentei legi, iar alin. 2 din aceluiaşi articol prevede  că persoanele care au salariul de încadrare între limita minimă şi maximă a tranşei de vechime pentru funcţiile didactice din învăţământul universitar, respectiv a gradului profesional sau a treptei profesionale pentru funcţiile didactice auxiliare îşi păstrează încadrarea avută dacă se situează între limitele prevăzute în anexele la prezenta lege, obligaţia angajatorilor de a stabili salariile de bază, sporurile şi alte drepturi salariale cuvenite personalului didactic în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 63/2011, fiind prevăzută în art. 4 alin. 2 din lege.

Aşadar, în perioada 13 mai - 31 decembrie 2011, faţă de împrejurarea că art. 6 din Legea nr. 63/2011 conţine prevederea conform căreia „Orice alte dispoziţii contrare cu privire la stabilirea salariilor şi a celorlalte drepturi de natură salarială, în anul 2011, pentru personalul prevăzut la art. 1 alin. (1), se abrogă”,reclamanta, având calitatea de personal didactic din învăţământul preuniversitar, beneficiază de salariile de încadrare prevăzute în anexa 2 la lege care cuprind sporul neuropsihic şi majorarea de 15% aplicabilă pentru anul 2011, sporul de stabilitate fiind cuprins la tranşele de peste 10 ani vechime, astfel cum rezultă din „nota” la această anexă, metodologia de calcul a drepturilor salariale, ca şi componenţa acestora, fiind prevăzută în anexa 5 la lege.

Astfel, conform art. 2 din anexa menţionată, salariul brut al personalului didactic este compus din salariul de bază, la care se adaugă sporurile, indemnizaţiile, precum şi alte drepturi salariale prevăzute de lege, salariul de bază fiind format din salariul de încadrare al funcţiei didactice prevăzut în anexele nr. 1 şi 2 la lege, în care este inclus sporul de stabilitate numai pentru tranşele de vechime în învăţământ de peste 10 ani, precum şi sporul de suprasolicitare neuropsihică existent la toate tranşele de vechime în învăţământ;  indemnizaţia de conducere, astfel cum este reglementată în anexa nr. 4 la lege; indemnizaţia pentru învăţământ special; gradaţia de merit, astfel cum este reglementată prin art. 92, 264 şi 311 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011;  indemnizaţia pentru personalul didactic care îndeplineşte activitatea de diriginte, pentru învăţători, educatoare, institutori şi profesor pentru învăţământul preşcolar şi primar.

Cât priveşte salarizarea personalului didactic în anul 2012, Tribunalul reţine că aceasta se va face în conformitate cu dispoziţiile art. II referitoare la art. 1 alin. (3) - (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, astfel cum a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, potrivit cărora, „în anul 2012, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011, se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii”, iar începând cu data de 01.06.2012, în conformitate cu O.U.G. nr. 19/2012 care, prin art. 1 alin. 1, a prevăzut majorarea cuantumului brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, faţă de nivelul acordat pentru luna mai 2012 şi cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, faţă de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.

De asemenea, din alin. 3 al aceluiaşi articol potrivit căruia cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, care se stabileşte în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, cu modificările ulterioare, rezultă că de majorarea prevăzută la alin. (1), beneficiază şi personalul didactic, în măsura în care acesta îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Cu privire la salarizarea personalului didactic în anul 2013 - 2014 se constată că şi în această perioadă sunt aplicabile prevederile Legii nr. 63/2011, atât O.U.G. nr. 84/2012 privind  stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, cât şi O.U.G. nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, făcând trimitere expresă la prevederile Legii nr. 63/2011.

În raport de cele expuse, susţinerile reclamantei  în sensul că, începând cu data de 13.05.2011, data intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011 şi până în prezent ar fi avut dreptul la un salariu lunar calculat în raport de un salariu de bază stabilit în conformitate cu prevederile O.G. nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, respectiv în raport de valoarea de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1.000 sunt neîntemeiate, atâta timp cât prevederile O.G. nr. 15/2008 nu mai sunt în vigoare şi câtă vreme prevederile art. 11 alin. 2 din anexa 5 la lege, invocat de reclamantă, nu pot justifica legal pretenţiile solicitate.

În plus, la data apariţiei Legii nr. 63/2011, angajatorul avea obligaţia să respecte prevederile acesteia şi să le aplice, chiar dacă, urmare aplicării pentru viitor, s-ar fi adus atingere cuantumului drepturilor băneşti, aşa încât este evident că, în cauză, personalul didactic, în lipsa unui temei legal de natură a fundamenta această plată, nu este îndreptăţit la stabilirea salariilor în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008.

Faţă de considerentele mai sus expuse, Tribunalul constată că soluţia ce se impune în cauză este  aceea de respingere a acţiunii  reclamantei  ca nefondată

Domenii speta

Spete similare