Drepturi băneşti

Sentinţă civilă 638 din 10.04.2014


Prin cererea adresată acestei instanţe la data de 29.01.2014 înregistrată cu nr. 907/86/2014, reclamanţii ------au chemat în judecată pârâţii ----------pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor la plata diferenţelor de drepturi băneşti de către prim-pârâtă cuvenite reclamanţilor, reprezentând sporul pentru condiţii vătămătoare în cuantum de 15% din salariul de bază pentru perioada 01.06.2013 până la zi; actualizarea sumelor datorate de pârâta unitatea de învăţământ cu rata inflaţiei, începând cu data de la care erau scadente şi până la data plăţii efective; plata dobânzii legale de către aceiaşi pârâtă, pentru sumele indicate la punctele 1 şi 2 începând cu data de 01.06.2013 şi până la data plăţii efective; obligarea pârâţilor ----------- la modificarea şi respectiv avizarea statului de personal. în sensul includerii pe aceasta a sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare în cuantum de până la 15 % din salariul de bază, pentru reclamanţi, aşa cum este prevăzut pe buletinele de expertizare şi cum a fost hotărât în Consiliul de Administraţie al unităţii şcolare.

În motivare, reclamanţii au arătat că au beneficiat până la data de 01.06.2013 de un spor de până la 15% pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare.

Cuantumul sporului a fost stabilit în conformitate cu buletinele de expertizare ale locurilor de muncă de către Consiliul de Administraţie al unităţii şcolare, ţinându-se cont de durata timpului efectiv lucrat la calculator pentru fiecare persoană în parte. Aşadar, de acest spor nu beneficiază toate cadrele didactice sau tot personalul didactic auxiliar care-şi pregătesc activităţile pentru a doua zi.

Reclamanţii au beneficiat de sporul respectiv şi la data de 31.12.2009, înainte de intrarea în vigoare a Legii 330/2009. Temeiul acordării acestui spor în acea perioada l-a constituit art. 41 alin. 3 lit. a) din CCMUN pe anii 2007 - 2010, ca urmare a condiţiilor de muncă concrete în care şi-au desfăşurat activitatea, aşa cum ele au fost constatate prin buletin de expertizare a locurilor de muncă.

În anul 2010, sporul a fost acordat ca urmare a dispoziţiilor art. 30 alin. 5 din Legea 330/2009, precum şi a art. 6 alin. 1 şi 3 din OUG 1/2010.

Pentru prima perioadă din anul 2011, sporurile au fost acordate în temeiul art. 21 din Legea 284/2010, în contextul în care au existat decizii de reîncadrare la nivelul care include şi sporul în discuţie, condiţiile de muncă nu s-au schimbat, iar regulamentul de acordare la care face trimitere textul de lege nu a fost nici în momentul de faţă aprobat.

Având în vedere că elaborarea regulamentului cădea în sarcina exclusivă a MEN, ca obligaţie imperativă impusă de lege, dar acesta a rămas în pasivitate, lipsa de diligentă nu constituie un impediment în acordarea sporului şi nu poate lipsi de substanţă un drept material născut deja prin efectul legii. Regulamentul poate, cel mult, să modifice pe viitor condiţiile de acordare, neputând afecta retroactiv drepturile cuvenite reclamanţilor.

Obligativitatea de acordare a sporului este prevăzută în mod expres şi în prezent de legea specială care reglementează salarizarea în învăţământ, respectiv de art. 9 din Legea 63/2011 şi continuă din punct de vedere legislativ temeiul de acordare a acestui drept bănesc.

Pentru anul 2012, dreptul la acest spor este reglementat de articolul II subart. 1 alin. 1 - 4 din OUG 80/2011, aşa cum a fost aceasta aprobată şi modificată prin Legea 283/2011. În plus, alin. 4 al aceluiaşi articol a stabilit că începând cu luna ianuarie 2012 salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar este cea prevăzută de Legea 63/2011, fiind aşadar aplicabile şi în anul 2012.

Prin urmare, reclamanţii erau îndreptăţite să primească acest spor şi în anii 2011 şi 2012 deoarece au beneficiat de acest spor şi în 2009 şi în 2010 şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Aceeaşi situaţie este dată şi pentru anul 2013, în conformitate cu dispoziţiile OUG 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare.

Întrucât aplicarea art. 21 din Legea 284/2010 a fost amânată începând cu data de 01.01.2013, prin Legea 283/2011 şi apoi începând cu 01.01.2014, prin art. 5 al OUG 84/2012, rezultă că toţi salariaţii din învăţământ plătiţi din fonduri bugetare, inclusiv reclamanţii din prezenta cauză, sunt îndreptăţiţi la plata sporurilor pentru condiţii de muncă stabilite conform Legii 63/2011, Legii 283/2011 şi OUG 84/2012, neputându-li-se imputa salariaţilor neîntocmirea regulamentelor prevăzute de lege, în condiţiile în care chiar legiuitorul a amânat punerea în aplicare a dispoziţiilor legale şi oricum, această obligaţie nu le revenea salariaţilor.

Mai arată reclamanţii că toate pârâtele au calitate procesuală deoarece au atribuţii stabilite prin Legea 1/2011 în procedura de finanţare a învăţământului preuniversitar de stat.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 112 Cod procedură civilă, art. 161, art. 166 alin. 4, art. 268 şi art. 278 alin. 1 Codul muncii, art. 2 OG nr. 13/2011 şi art. 1530 şi următoarele Cod civil.

În dovedirea acţiunii au fost depuse la dosar înscrisuri.

Prin întâmpinarea depusă la data de 24.02.2014 (f. 38 dosar), pârâtul ------- a solicitat respingerea cererii formulată de reclamanţi, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată numai în măsura în care se vor impune.

În motivare a arătat că prin dispoziţiile alin. (3) ale art. 9 din Legea 63/2011, se condiţionează acordarea sporului solicitat de beneficierea anterioară şi obţinerea legală a acestuia.

Aşadar obiectul cercetării judiciare trebuie să rezide şi în verificarea legalităţii sporului refuzat la plată, nu numai în verificarea condiţiilor interzicerii plăţii acestuia.

Faţă de acest aspect se arată că sporul de ecran solicitat de reclamanţi, indiferent de cuantum, nu are o consacrare legală în vreun text de lege în vigoare sau abrogat. Pe de altă parte, nici asimilarea lui cu cel de „condiţii periculoase sau vătămătoare" nu are temei legal.

Sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare a fost reglementat pentru salariaţii din sectorul bugetar, iniţial, prin dispoziţiile art. 8 lit. a) din HG 281/1993 privind salarizarea personalului din unităţile bugetare (în prezent abrogată de L 330/2009). În aplicarea acestei norme, Ministerul Sănătăţii împreună cu Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale au elaborat Regulamentul comun nr. 1132/6.366/1933 privind acordarea sporurilor la salariile de bază în conformitate cu prevederile art. 8 lit. a) din HG 281/1993 (nepublicat). Aşa cum se poate observa, în nici unul din aceste acte normative nu este prevăzută ca supliment bănesc vreo situaţie asimilată „sporului de ecran".

De asemenea nici prin acte normative convenţionale, nu a fost reglementată vreo compensaţie bănească pentru personalul care lucrează în faţa ecranelor computerelor.

Un act normativ referitor la condiţiile de utilizare a echipamentelor cu ecran de vizualizare este HG nr. 1028/ 9 august 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare (publicată în M. Of. nr. 710/18 august 2006) elaborată după apariţia Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 şi care transpunea în aplicare Directiva 1990/270/CEE privind cerinţele minime de securitate si sănătate în muncă referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare (publicată in Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L156/1990). în Anexa la acest act normativ sunt prevăzute, sub sancţiune inclusiv penală, cerinţele minime ce trebuiesc îndeplinite de echipamentele cu ecran de vizualizare precum şi de posturile de lucru care le utilizează.

Din întreaga economie a dispoziţiilor legale reprezentată de Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, de HG 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 319/2006 precum şi de HG nr. 1028/ 9 august 2006, indicată mai sus, transpare doar o sumă de obligaţii ale angajatorului, de evaluare, de informare, de prevenire şi de remediere a riscurilor specifice pentru securitatea şi sănătatea în muncă a salariaţilor. De altfel, ar apare şi absurdă reglementarea înlocuirii anticipate în bani a dreptului la sănătate al salariaţilor, drept ce face parte din categoria drepturilor fundamentale.

Este adevărat că neelaborarea unui regulament nu poate fi imputată salariaţilor, însă inexistenţa acestuia lipseşte dreptul afirmat de ei de recunoaştere şi ocrotire legală, iar acţiunea formulată, de o condiţie esenţială de exercitare, causa debendi. Pe de altă parte, Regulamentul existent, indicat mai sus, nu recunoaşte dreptul la un „spor de ecran”.

Buletinele de analiză, invocate, nu au aparenţa de legalitate necesară unui act juridic, pentru a putea produce efectele afirmate în cerere. Nu sunt emise de autoritatea competentă şi nu stau la baza unor cercetări statistice, aşa cum cere Regulamentul actual, şi nici a unor măsurători ştiinţifice ale efectelor dăunătoare ale ecranelor de proiecţie. De altfel, având în vedere că toate ecranele clasice, cu tun de electroni, existente la data apariţiei HG 821/1993, au fost înlocuite cu ecrane cu cristale lichide, la nivelul cercetărilor ştiinţifice actuale, nu este emisă o opinie certă referitoare la caracterul vătămător al acestora din urmă.

Pe de altă parte consideră pârâtul că obligarea pârâţilor la „reintroducerea în statele de plată a sporului pentru condiţii periculoase", este inadmisibilă.

Devreme ce legislaţia leagă acordarea acestui spor de îndeplinirea unor condiţii, legate întâi de stabilirea caracterului vătămător al mediului de lucru, apoi de imposibilitatea realizării unor măsuri de protecţie corespunzătoare, iar la urmă de verificarea gradului de nocivitate, ce determină cuantumul compensatoriu al sporului, instanţa nu are posibilitatea verificării anticipate a îndeplinirii tuturor acestor condiţii, pentru a dispune necondiţionat pentru viitor, aşa cum s-a exprimat.

Celelalte capete de cerere, auxiliare capătului principal, urmează a fi respinse în consecinţă.

În drept, au fost invocate art. 205 Cod procedură civilă şi dispoziţiile legale indicate în acţiune.

Analizând actele şi lucrările dosarului, asupra acţiunii de faţă, tribunalul constată următoarele:

Reclamanţii sunt salariaţi ai unităţii de învăţământ -------- şi au beneficiat de spor condiţii periculoase în procent de 15%, până la data de 31.05.2013.

Conform dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 63/2011, în raport cu condiţiile în care se desfăşoară activitatea, condiţii periculoase sau vătămătoare, personalul salarizat poate primi un spor de până la 15% din salariul de bază calculat ca sumă între lit. A, B, C, D, E ale art. 3, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective, cu respectarea prevederilor legale în vigoare. Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum şi condiţiile de acordare a acestuia se stabilesc de către ordonatorul de credite, cu consultarea partenerilor sociali, în limita prevederilor din regulamentul aprobat, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare emise de către autorităţile abilitate în acest sens. Până la aprobarea regulamentului prevăzut la alin. (2), sporurile pentru condiţii de muncă, aprobate în condiţiile legii, se acordă numai persoanelor care au beneficiat de aceste sporuri şi numai în măsura în care activitatea se desfăşoară în aceleaşi condiţii.

Începând cu 1 ianuarie 2012, art. II  - alin. 1 alin. 3 din Legea 283/2011 a  prevăzut  că în anul 2012, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

În acelaşi sens, alin. 4 al aceluiaşi articol a stabilit că începând cu luna ianuarie 2012 salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar este cea prevăzută de Legea 63/2011, fiind aşadar aplicabile şi în anul 2012 dispoziţiile Legii 63/2011 mai sus citate anterior.

Pentru anul 2013, reclamanţii au fost îndreptăţiţi la acordarea sporului, în conformitate cu dispoziţiile O.U.G. nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare.

Cât  priveşte  dispoziţiile  art. 21  din  Legea  284/2010,  acestea  au prevăzut,  într-adevăr, că toate sporurile pentru condiţii de muncă reglementate de anexele nr. I-VIII ale legii urmau a fi stabilite prin regulamente aprobate prin hotărâre a Guvernului.

Însă, întrucât aplicarea acestui articol a fost amânată începând cu 1.01.2013, prin Legea 283/2011 şi apoi începând cu 1.01.2014, prin art. 5 al OUG 84/2012, rezultă că toţi salariaţii din învăţământ plătiţi din fonduri bugetare, inclusiv reclamantul din prezenta cauză, este îndreptăţit la plata sporurilor pentru  condiţii de muncă stabilite conform Legii 63/2011, Legii 283/2011 şi OUG 84/2012 – neputându-li-se imputa salariaţilor neîntocmirea regulamentelor prevăzute de lege, în condiţiile în care chiar legiuitorul a amânat punerea în aplicare a dispoziţiilor legale şi,  oricum, această obligaţie nu le revenea salariaţilor.

Prin urmare, faţă de cele anterior reţinute, tribunalul va admite acţiunea formulată de  reclamanţi în sensul obligării pârâţilor la plata diferenţelor de drepturi băneşti cuvenite reclamanţilor, reprezentând sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare în cuantum de 15% din salariul de bază, începând cu 01.06.2013 şi până în prezent.

În ceea ce priveşte solicitarea de avizare a statelor de personal în sensul includerii în acestea a sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, instanţa reţine că, potrivit art. 2 din Ordinul nr. 4576/230/2445/ 11 iulie 2011, statele de personal ale unităţilor de învăţământ, pentru toate categoriile de personal, se întocmesc de unităţile de învăţământ şi se avizează de inspectoratele şcolare, la începutul fiecărui an şcolar sau ori de câte ori apar modificări, iar  conform art. 4 din acelaşi ordin, statele de plată a salariilor/statele de plată a avansurilor pentru concediile de odihnă pentru unităţile de învăţământ se întocmesc pe baza statelor de personal avizate de inspectoratele şcolare judeţene/Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti. Statele de plată a salariilor/statele de plată a avansurilor pentru concediile de odihnă se întocmesc de unităţile de învăţământ şi se transmit, în format electronic, inspectoratelor şcolare judeţene/Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti pentru verificare şi validare, în conformitate cu statele de personal avizate. Verificarea şi validarea se fac de către compartimentul salarizare sau audit din cadrul inspectoratului şcolar judeţean/Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti. Statele de plată a salariilor/statele de plată a avansurilor pentru concediile de odihnă validate electronic stau la baza întocmirii documentelor de plată către unităţile teritoriale ale Trezoreriei Statului.

Pentru aceste considerente, instanţa va obliga pârâta ------- la modificarea statelor de personal în sensul includerii în acestea a sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare în cuantum de 15% din salariul de bază, începând cu data de 01.06.2013. De asemenea, va obliga pârâtul -------- să avizeze statele de personal în sensul celor dispuse prin prezenta hotărâre.

Referitor la plata dobânzii legale, instanţa reţine că, potrivit art. 1535 din Codul civil, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic.

Actualizarea cu indicele de inflaţie se justifică prin necesitatea unei corelaţii a salariului real cu  salariul nominal de care a ar fi beneficiat reclamantul la momentul în care angajatorul  datora drepturile salariale pretinse şi momentul în care aceste sume vor putea intra efectiv în patrimoniul beneficiarului, ştiut fiind că funcţia principală a indexării este atenuarea efectelor inflaţiei asupra nivelului de trai.

Prin acordarea drepturilor băneşti reactualizate cu rata inflaţiei şi cu dobânda legală nu se realizează o dublă reparaţie, datorită naturii şi scopurilor diferite ale acestor instituţii: dobânda legală este preţul lipsei de folosinţă, iar prin actualizarea cu rata inflaţiei se urmăreşte păstrarea valorii reale a obligaţiei băneşti. Prin urmare, actualizarea creanţei este necesară pentru ca în fapt creditorul să obţină îndeplinirea exactă a obligaţiei.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispoziţiile legale menţionate, tribunalul va admite în parte cererea şi va obliga pârâta ------- la modificarea statelor de personal în sensul includerii în acestea a sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare în cuantum de 15% din salariul de bază, începând cu data de 01.06.2013, va obliga pârâtul -------- să avizeze statele de personal în sensul celor dispuse prin prezenta hotărâre, va obliga pârâţii la plata diferenţelor de drepturi băneşti cuvenite reclamanţilor, reprezentând sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare în cuantum de 15% din salariul de bază, începând cu 01.06.2013 şi până în prezent, precum şi la plata dobânzii legale, calculată de la data de ------ până la data plăţii, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective.