Ordonanţă preşedinţială

JUDECĂTORIA BUHUŞI

SENTINŢA PENALĂ Nr. 74/2011

Şedinţa publică de la 08 August 2011

Prin cererea înregistrată sub nr. 678/199/20.05.2011 la Judecătoria Buhuşi, petenta M. F. a formulat plângere împotriva rezoluţiei nr. 281/II/2/02.05.2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, prin care s-a respins plângerea formulată împotriva rezoluţiei nr. 569/P/11.03.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuşi, de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimaţii A. I. Gh., cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tulburare de posesie, faptă prevăzută de art. 220 al. 1 C. pen.

În motivarea plângerii, petentul a criticat rezoluţiile parchetului, arătând în esenţă că cercetările s-au făcut fără ca partea vătămată să fie audiată, încălcându-se în acest fel principiile rolului activ şi al aflării adevărului. Mai arată petenta, că deşi a formulat plângere penală pentru două fapte, respectiv violare de domiciliu şi furt, cercetările s-au desfăşurat doar cu privire la una dintre fapte şi deşi a formulat plângere împotriva a doi făptuitori, nu s-a procedat la audierea ambilor. Petenta consideră că organele de cercetare penală şi-au depăşit atribuţiile, procedând în mod direct şi personal la măsurarea terenurilor, deşi doar expertul topo-cadastru ar fi fost în măsură să efectueze astfel de măsurători. Mai arată petenta, că toate persoanele au fost audiate cu privire la limita de hotar şi nu cu privire la actele materiale în sine, de violare de domiciliu şi sustragere.

Plângerea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. penal.

În susţinerea plângerii, petenta prin apărător a depus la dosar copii ale următoarelor înscrisuri: adresa nr. 2213/20.04.2010 eliberată de  Primăria comunei Filipeşti, o adresă eliberată de Primăria comunei  Filipeşti la data de 14.12.2009, planul de amplasament şi delimitare a imobilului având nr. cadastral 60233, un plan de amplasament şi delimitare a imobilului având nr. cadastral 60301.

Părţile au fost legal citate, prezentându-se în instanţă petenta asistată de avocat şi  intimatul A. I. Gh..

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

La data de 10.07.2010, petenta a formulat plângere penală împotriva intimaţilor A. I.  Gh.şi A. Ghe. Gh., reclamând săvârşirea de către aceştia a faptelor de furt, abuz de forţă şi distrugere, constând în aceea că, aceştia au pătruns cu forţa în grădina sa şi au furat un nr. de 20 de copaci.

La data de 19.01.2011, petenta formulează o nouă cerere cu privire la aceleaşi fapte, solicitând trimiterea în judecată a intimaţilor pentru tăierea şi distrugerea a 20 de salcâmi.

Prin rezoluţia nr. 569/P/11.03.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuşi, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii A. I. Gh.şi A. Ghe. Gh., cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt calificat, faptă prevăzută de art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a C. pen.

Soluţia nu a fost motivată în fapt, reţinându-se doar că există o cauză care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale, respectiv lipsa unuia dintre elementele constitutive ale infracţiunii, sub aspectul laturii obiective.

Parchetul nu s-a pronunţat cu privire la infracţiunile de violare de domiciliu şi distrugere reclamate de petentă şi nu a făcut nici o referire la acestea în motivarea soluţiei, deşi nici în referatul Poliţiei Filipeşti nu se face referire la aceste infracţiuni. 

Soluţia a fost menţinută prin rezoluţia nr. 281/II/2/02.05.2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, reţinându-se în esenţă că partea vătămată nu a formulat plângere prealabilă în sensul legii pentru infracţiunea de violare de domiciliu, locul comiterii faptei se află undeva în grădină, în cadrul unei suprafeţe de teren pe care părţile sunt megieşe, proprietăţile lor nefiind despărţite cu gard în acea zonă, împrejurări în care s-a apreciat că locul comiterii faptei nu constituie un „domiciliu” în sensul art. 192 al. 1 Cod penal.

Se mai arată în motivarea rezoluţiei că încadrarea juridică a faptei sesizate este făcută de organul judiciar chemat să instrumenteze cauza şi nu de către petent, apreciindu-se că actele premergătoare administrate în cauză sunt suficiente a proba starea de fapt reţinută de lucrătorii poliţiei judiciare în cadrul referatului cu propunere de a nu se începe urmărirea penală cu nr. 399.569/2010 din  data de  19.08.2010, însuşit de către procurorul de caz, iar în aceste condiţii, audierea altor persoane ar fi fost inoportună şi inutilă cauzei, iar lucrătorului de poliţie nu îi este îngrădit în atribuţiunile de serviciu a efectua o cercetare la faţa locului cu măsurători.

Este posibil ca petenta să nu fi dat o încadrare juridică corectă faptelor reclamate şi este adevărat că aceasta este atribuţia organelor de cercetare şi de urmărire penală, însă încadrarea juridică trebuia motivată şi era necesară explicarea în cuprinsul motivării referatului Poliţiei Filipeşti, sau suplimentar în cuprinsul rezoluţiei Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, a motivelor pentru care nu sunt întrunite condiţiile constitutive ale unora dintre infracţiunile reclamate.

Având în vedere cele mai sus-expuse, în temeiul art. 2781 al. 8 lit. b C. pr. pen, instanţa urmează a admite plângerea petentei, a desfiinţa rezoluţiile atacate şi a trimite cauza la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buhuşi,  pentru a se pronunţa şi cu privire la infracţiunile de violare de domiciliu şi distrugere, prevăzute de art. 192 al. 1 şi respectiv 217 al. 1 C. pen. la care se face referire în plângerea penală şi pentru a motiva soluţia dispusă.

Cheltuielile judiciare avansate de stat, vor rămâne, în temeiul art. 192 al. 3 C. pr. pen., în sarcina acestuia.

Red. CAM – 14.09.2011

Domenii speta

Spete similare