Înşelăciunea

.

SENTINŢA PENALĂ Nr. 13

Prin cererea înregistrată sub nr. 1398/199/2011 pe rolul Judecătoriei Buhuşi, petentul Ţ. M. a formulat plângere împotriva ordonanţei nr. 69/II/2/12.09.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuşi, prin care s-a respins plângerea formulată împotriva ordonanţei nr. 834/P/2010/.29.06..2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuşi, de scoatere de sub urmărire penală a intimatului Ţ. V. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art.215 al 1,3 Cod penal şi de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimaţii Ţ.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art290 cod. pen şi S. L. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 Cod penal.

 În motivarea plângerii, petentul a arătat că i s-a adus o gravă vătămare a drepturilor sale  constând în lezarea materială dar şi faptului că nu s-a luat nici o măsură faţă de intimaţi deşi a făcut dovada vinovăţiei acestora .cu martori şi înscrisuri

 Din actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

 La data de 14.09.2010.petentul a formulat plângere împotriva intimaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, fals ,uz de fals şi abuz în serviciu.

 Prin ordonanţa nr. 834/P/2010/29.06.2011a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuşi, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimatului Ţ. V. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art.215 al.1,3 cod penal şi neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii Ţ. V. şi S. L., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. şi respectiv abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art 246 cod penal, reţinându-se cu privire la intimatul Ţ. V. că fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii, iar cu privire la Ţ. V. şi S. L. că fapta nu există şi respectiv nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii.

La data de 12.07.2011, petentul a formulat plângere împotriva rezoluţiei sus-menţionate (fila 31 dosar instanţă).

Prin ordonanţa nr. 69/II/2/12.09.2011 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuşi, comunicată petentului la aceeaşi dată, s-a respins plângerea formulată împotriva ordonanţei nr. 834/P/2010/29.06.2011 a aceluiaşi parchet.

Împotriva acestei din urmă rezoluţii, petentul a formulat plângere la instanţă la data de 30.11..2011.

Potrivit dispoziţiilor art. 278 C. pr. pen., plângerea împotriva actelor procurorului se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe rezoluţie, persoanelor interesate şi se soluţionează de prim-procurorul parchetului tot în 20 de zile de la primirea acesteia, acest ultim termen fiind prevăzut de art. 277 C. pr. pen.

Art. 2781 al. 1 C. pr. pen, stipulează că persoana vătămată poate face plângere la instanţă în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare a plângerii formulate potrivit art. 278, iar al. 2 al aceluiaşi art., precizează că în situaţia în care prim-procurorul nu a soluţionat plângerea în termenul de 20 de zile prevăzut în art. 277, termenul prevăzut la al. 1 curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile. Aceasta înseamnă că, legiuitorul a dorit să instituie o obligaţie de diligenţă în sarcina persoanei vătămate, stabilind că în situaţia de excepţie în care prim-procurorul nu soluţionează plângerea sa în 20 de zile, ea trebuie să se adreseze instanţei cu plângere, în termen de 20 de zile de la expirarea termenului de 20 de zile în care ar fi trebuit să fie soluţionată plângerea la rezoluţia procurorului de către prim-procuror.

Mai mult, prin Decizia 15/2009 a ÎCCJ, instanţa supremă a stabilit că termenul prevăzut la art. 2781 al. 2 C. pr. pen. este un termen de decădere.

Ori în cauza de faţă, de la data formulării primei plângeri la rezoluţia procurorului – 12.07.2011 şi până la data formulării plângerii la instanţă – 30.11.2011, au trecut peste 4 luni, cu mult peste termenul stabilit de lege.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2781 al. 8 lit. a C. pr. pen., instanţa va admite excepţia tardivităţii plângerii , va respinge plângerea ca fiind tardiv formulată şi va menţine rezoluţiile atacate.

Faţă de respingerea plângerii, petentul va fi obligat, în temeiul art. 192 al. 2 C. pr. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Domenii speta

Spete similare