Pretenţii

- pretenţii -

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 1126/2012

Şedinţa publică de la 13 August 2012

Completul compus din:

PREŞEDINTE : A.P.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B., creditorul-reclamant C. în contradictoriu cu debitoarea-pârâtă Societatea de Asigurare Reasigurare A.SA– solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 18.933,54 lei, din care  suma de 15.933,54 lei reprezentând contravaloarea daunelor  produse autoturismului proprietate personală cu nr. de înmatriculare YYY ca urmare a avariei acestuia de către numitul U. şi 4.000 lei daune morale.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 1.248 lei taxă de timbru  şi 5 lei timbru judiciar.

În motivare creditorul a învederat instanţei că  la data de 23.05.2011 maşina proprietatea personală Marca Opel Zafira cu nr. de înmatriculare YYY fiind parcată în faţa porţii casei. La momentul în care am ieşit în curte Am fost anunţat de numitul U. că se petrecuse un accident în care a fost implicat autoturismul  marca Renault Megane având numărul de înmatriculare qqq, proprietate numitei A.şi autoturismului său.

Persoana care conducea autoturismul cu nr.qqq şi anume U., a relatat faptul că în timp ce încerca să pornească maşina în marşarier nu a observat autoturismul meu se afla în spatele său şi din această cauză s-a produs impactul care a dus la avarierea autoturismului său.

Autoturismul cu nr. qqq este asigurat pentru răspundere pentru daune provocate terţilor(RCA) seria RO/02/X1/SP nr.006192440 emisă în data  de 20.06.2011.

Ulterior producerii evenimentului, respectiv  la data de 25.05.2011, s-a  adresat pârâtei în vederea  unei constatări amiabile  a accidentului şi pentru deschiderea unui dosar de daună în scopul recuperării sumelor necesare reparării autoturismului  său.

Conform dosarului de daună nr. BC1011DA001489 întocmit, avariile produse autoturismului  său ca urmare a evenimentului auto constau în : înveliş bară protecţie faţă, întăritură bară faţă, far cpl stânga, far cpl dreapta, grilă mască, capotă faţă, electroventilator ac, costurile pentru înlocuirea acestora ridicându-se la suma de 15.933,54 lei.

Din toate datele furnizate debitoarei respectiv descrierea evenimentului atât de către numitul U. (conducătorul autoturismului cu nr. de înmatriculare qqq), cât si de către N. (persoana ce a fost prezentă la desfăşurarea evenimentului), reiese cu certitudine că vina pentru producerea accidentului auto îi aparţine lui U., prin urmare reclamantul este  îndreptăţit la dezdăunare.

Cu toate acestea, în data de 27.06.2011 a fost emisă o adresă de către A. referitoare la dosarul de daună nr. BC1011DA001489, prin care era informat că „acesta a fost RESPINS LA PLATĂ, având ca temei dispoziţiile art. 45 alin. 3 din Ordinul CSA nr. 5/2010. cât si în baza constatărilor efectuate de către reprezentanţii de specialitate".

Întrucât debitoarea a refuzat plata pentru repararea avariilor  a fost nevoit să apeleze la serviciile unui Service auto autorizat întrucât îi era imposibil să se  folosească de autoturism având în vedere gradul mare de avariere. Pentru aceste reparaţii costurile s-au ridicat la suma de 15.933,  54  lei conform  chitanţei nr.  01833889  din  data  de 29.06.2011.

Având în vedere faptul că autoturismul responsabil cu avarierea  autoturismului său  este asigurat pentru daune produse terţilor în  eventualitatea producerii unui accident rutier (RCA) la societatea A. în temeiul dispozitiilor art. 43. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările si reasigurările, solicită ca aceasta să îi achite  suma de 15933,54 lei, reprezentând contravaloarea daunelor produse de  către asiguratul  debitoarei ca urmare a evenimentului rutier din data de 23.05.2011.

În temeiul art. 720 ind. 1 Cod de procedură  civilă, a convocat  debitoarea la conciliere directă în vederea soluţionării pe cale amiabilă a conflictului, aceasta trimiţând o adresă prin care a dat un răspuns negativ în ceea ce priveşte solicitările sale.

În  drept,  şi-a întemeiat pretenţiile pe dispoziţiile art. 998 si următoarele Cod civil  coroborate cu prevederile art. 43, 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările si reasigurările.

În dovedirea acţiunii a solicitat proba  cu înscrisuri, martori, expertiză, prezumţii.

Cererii de chemare în judecată  i-au fost ataşate  calculul reparaţiilor pentru autoturism.

Debitoarea a depus întâmpinare prin care a invocat  excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei B. şi a lipsei capacităţii procesuale pasive a sucursalei A. SA Bacău. pe fondul litigiului, a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

În motivarea întâmpinării arată că reclamantul prin  avocat a chemat in judecata sucursala A. B. o sucursală fără personalitate juridica si nu  a chemat în judecată SOCIETATEA  DE ASIGURARE REASIGURARE A.S.A societatea "mama" care are personalitate juridica şi care poate sta in fata  instanţelor de judecată.

Faţă de  acest aspect cat si fata de prevederile art. 5 din Codul de procedura civila:

cererea se face la instanţa de la domiciliului paratului........."

 Art. 11 din Codul de procedura civila care instituie o competenta teritoriala alternativa poale aplica doar in raporturile Juridice de natura litigioasa desfăşurate intre  asigurator şi asigurat.

 În acest sens dispoziţia legala este foarte clara nefiind susceptibila de interpretare extensivă in sensul aplicabilităţii raporturilor juridice desfăşurate intre asigurător si  terţi  (terţ în cazul de faţă fiind păgubitul principal/reclamant).

Având in vedere cele prezentate rugam sa faceţi aplicarea dispoziţiilor art. 158 alin 1 alin 3 din Codul de procedura civila cu aplicarea art.4 al aceluiaşi articol si sa admiteţi excepţia invocata trimiţând dosarul spre competenta soluţionare instanţei  competente in speţa Judecătoria sector 3 Bucureşti.

Cu  privire la  excepţia  lipsei capacităţii procesuale pasive a sucursalei A.. a arătat că,  doar societatea mamă poate sta în nume propriu în instanţa de judecată, sucursala neavând personalitate juridică.

Pe fondul cauzei  a arătat că nu se pot trage concluzii clare cu privire la gradul de vinovăţie la cauzele si împrejurările producerii evenimentului rutier, precum si la cuantumul prejudiciilor produse aşa cum se defineşte în art. 45 alin 3 din Normele de nr.5/2010;

Deşi se susţine ca la producerea evenimentului au asistat si alte persoane, nici una  dintre acestea nu este  menţionată ca martor în formularul  Constatare Amiabilă de Accident;

Declaraţiile celor doi conducători auto despre dinamica evenimentului rutier nu sunt susţinute  de avariile existente la nivelul celor doua autoturisme; Culpa asiguratului A., conducătorul autoturismului Renault Scenic cu numărul de înmatriculare qqq a fost alocată nejustificat pentru toate avariile autoturismului Opel Zafira cu numărul de înmatriculare YYY, întrucât  s-a considerat întemeiat faptul ca evenimentul rutier din 23.05.2011 nu a avut loc sub forma declarata.

Din formularul constatare amiabila de accident, formularul avizare de dauna si declaraţiile conducătorilor auto rezulta ca la data de 23.05.2011, in jurul orelor 10,00, conducătorul auto U., intenţionând sa pornească motorul autoturismului Renault Megan cu numărul de înmatriculare qqq (asigurat RCA) ar fi  solicitat unor persoane sa-l împingă de la spre  spate pe  strada T.. Nu ar fi observat ca, in dreptul imobilului cu numărul 63 se afla parcat regulamentar, autoturismul Opel Zafira cu numărul de înmatriculare yyy, , si ar fi intrat in contact avariind partea din spate a acestuia.

Conducătorii auto au semnat declaraţiile de accident, efectuând si o schiţa reprezentând evenimentul rutier in opinie proprie, menţionând fiecare avariile care ar fi rezultat la autoturisme.

Conducătorul autoturismului marca Renault Megane Scenic cu nr.qqq işi recunoaşte vinovăţia in producerea evenimentului rutier si menţionează ca a anunţat pe proprietarul autoturismului Opel Zafira care locuieşte la cca100 de metri de domiciliul sau.

Din totalitatea constatărilor ce au fost efectuate de către societatea noastră rezultă in principal ca vinovăţia asiguratului RCA al societăţii noastre nu poate fi reţinuta şi  pe cale de consecinţa respingerea dosarului de dauna a fost luata in mod temeinic de către ASTRA S.A având la baza suspiciunile rezultante din amănuntele date despre producerea evenimentului rutier si prezentate de către cei doi conducători auto in declaraţiile date Sucursala ASTRA  SA  BACĂU cu prilejul deschiderii dosarului de dauna.

În drept  a invocat dispoziţiile Ordinului CSA 21/2008 şi nr. 5/2010 şi ale Legii 136/1995.

În completarea acţiunii a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul părţilor şi expert-parte. Debitoarea a depus la dosar copia dosarului de daună. Creditorul a solicitat proba cu înscrisuri şi martori.

La termenul din 26.09.2011 creditorul a arătat că înţelege să se judece cu Societatea  de Asigurare Reasigurare A..

La  termenul din 17 octombrie 2011, instanţa a respins excepţiile invocate de debitoare.

În cauză  s-au luat interogatorii creditorului  şi s-au audiat martorii. De asemenea s-a efectuat şi o expertiză tehnică auto.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

La data de 23.05.2011 autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare yyy aparţinând creditorului, a fost lovit de autoturismul marca  Renault Megane, cu nr. de înmatriculare qqq proprietatea numitei A. condus de  U.. Acesta din urmă a pornit maşina în marşarier, dar nu a observat autoturismul creditorului care era parcat în spate şi a intrat în coliziune cu partea din faţă a acestuia cauzându-i mai multe avarii: capotă faţă far  cpl. stânga, înveliş bară protecţie faţă, întăritură bară faţă, far cpl dreapta aripă dreapta faţă,  grilă mască, electroventilator AC.

 Autoturismul cu nr. de înmatriculare qqq avea asigurare RCA- conform poliţei seria RO/02/X1SP nr.006192440 emisă la data  de 20.05.2011.

 Dosarul de daună a fost respins la plată, conform art. 45 al.3 din Ordinul CSA nr.5/2010 care prevede că ”despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească în cazul în care nu se pot  trage concluzii cu privire la  producerea prejudiciului, la cauzele şi împrejurării producerii accidentului precum şi la cuantumul prejudiciilor produse”.

Martorul N. a arătat că a împins autoturismul soţiei sale cu spatele împreună cu alte persoane dar nu a văzut autoturismul creditorului. La volan se afla U.. Dacă creditorul ar fi „intrat” în maşina soţiei sale ar fi fost distrugeri mai mari.

Martorul L. a arătat că a participat la cercetarea efectuată de asigurator, iar acesta nu şi-a dat acceptul să repare autoturismul. Dacă creditorul ar fi lovit autoturismul avariile ar fi fost mai mari.

Autoturismul creditorului a fost lovit cu cârligul şi roata de rezervă a autoturismului  de N..

Expertiza tehnică auto efectuată la cererea  debitoarei a concluzionat că vinovat  de  producerea accidentului este U., care nu s-a asigurat că manevra de mers înapoi se putea efectua fără pericol.

Impactul a avut loc fără frânare iar avariile la cele două autoturisme sunt posibil a fi provocate de coliziunea autoturismului Renault Scenic prin deplasarea cu spatele şi  lovirea autoturismului Opel Zafira.

De asemenea autoturismul Renault Megane prezintă avarii vizibile la partea din spate, pe bara de protecţie, hayon şi carcasă, roată rezervă exterioară  (conform documentaţiei avute la dispoziţie).

Valoarea reparaţiilor conform devizului este de 15.933,54 lei.

Creditorul a solicitat expert parte care a  avut aceeaşi poziţie ca şi expertul desemnat de instanţă.

Potrivit art. 49 din L 136/1995”asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicule.

Art. 51 din aceeaşi lege prevede că ”despăgubirile astfel cum sunt prevăzute la art. 49 şi 50, se acordă şi în cazul în care cel care conducea vehiculul, răspunzător de producerea accidentului este o altă persoană decât asigurătorul”.

Faţă de cele ce preced instanţa va admite în parte acţiunea şi va obliga debitorul la plata contravalorii prejudiciului.

În ceeace priveşte capătul de cerere privind plata daunelor morale instanţa le va respinge, întrucât creditorul nu a făcut dovada acestora .

Fiind în culpă procesuală instanţa în temeiul art. 274 Cod pr. civilă va obliga debitoarea la plata  cheltuielilor de judecată către creditor, reprezentând taxă timbru, timbru judiciar şi onorar apărător.

Redactat P. A. 12.09.2012

Domenii speta

Spete similare