Drept civil – contestaţie la executare

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 3801/204/2013 la data de 19.07.2013, contestatoarea D.D. în contradictoriu cu intimatul DDN a formulat contestaţie la executarea ce face obiectul dosarului de executare nr. 131/2013 al  Biroul Executorului Judecătoresc Frîncu Mihai.

În motivarea cererii  contestatoarea a arătat că prin sentinţa civilă nr. 307/2005 pronunţată în dosarul nr. 1541/2004 al Judecătoriei Câmpina, ambii minori i-au fost încredinţaţi spre creştere şi educare şi niciodată creditorul - urmăritor nu le-a plătit pensia de întreţinere în cuantum de 33 %, dar nici după promovarea acţiunii în dosarul nr. 1081/204/2012 nu i-a plătit minorului DAE, născut la 05 aprilie 1996 cota de 16,5 %  din veniturile sale.

În subsidiar, arată contestatoarea că în ceea ce o priveşte pe minora DAN, născută la 16.09.1997 pentru care prin sentinţa civilă nr. 2264 din 25 iunie 2012 pronunţată de către Judecătoria Câmpina în dosarul nr. 1081/204/2012, s-a stabilit în mod eronat obligaţia sa de întreţinere, solicită a se avea în vedere că a convenit cu tatăl acesteia la 25.10.2012 să încheie anumite acte de dispoziţie, iar acesta renunţă la obligaţia de întreţinere.

Mai solicită a se avea în vedere şi că  i-a donat fiicei sale un imobil proprietatea sa situată în Câmpina, str. M. nr. 3, jud. Prahova prin actul autentic nr. 2463/2013, astfel încât ea şi-a respectat întru totul obligaţiile convenţionale, imobilul valorând infinit mai mult decât "pensia" ce i s-ar cuvenit, în condiţiile în care î1 are în întreţinere pe fratele său, care nu primeşte pensie de la tăticul lui, care tătic i-a făcut dosar de executare cu acelaşi judecător intr-un alt dosar şi la care n-a renunţat.

În temeiul art. 722 din Codul de procedura civila cere şi întoarcerea executării silite.

Contestatoarea şi-a completat cererea menţionând că formele de executare pe care le contestă sunt încheierea executorului judecătoresc din 10.07.2013 şi poprirea din 19.07.2013, şi îşi menţine cererea privind compensarea datoriilor reciproce în temeiul art. 1.616 şi art. 1617 din N. C. civ.

În subsidiar solicită a se avea în vedere că prin sentinţa civilă nr. 2264/25.06.2012 în mod eronat s-a stabilit obligaţia sa de întreţinere.

La solicitarea instanţei B.E.J. FM a înaintat actele dosarului de executare nr. 131/2013 .

În temeiul disp. art. 208 C. pr. civ. pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca netemeinică şi nelegală şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea întâmpinării s-a arătat că se impune ca reclamanta să-şi precizeze cererea, respectiv să arate care sunt actele de executare a căror anulare o solicită.

A mai precizat intimatul că nu poate opera compensaţia solicitată de către contestatoare, în temeiul art. 1616-1617, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, el nu are nicio datorie către reclamantă, astfel că aceasta nu deţine împotriva sa o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.

Deşi prin sentinţa civilă nr. 307/2005 pronunţată de Judecătoria Câmpina, în d. 1541/2004 s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre ei, iar copiii i-au fost încredinţaţi spre creştere şi educare acesteia, el fiind obligat la plata unei pensii lunare de întreţinere în cuantum de 33% din veniturile sale, ei niciodată nu au fost despărţiţi şi au locuit în acelaşi domiciliu, împreună cu cei doi copii, până în ianuarie 2012, când reclamanta a părăsit domiciliul comun.

Referitor la cererea de renunţare la obligaţia de întreţinere în cadrul unei convenţii, apreciază că aceea convenţie a rămas fără obiect în ceea ce priveşte înţelegerea cu privire la pensia de întreţinere datorată de contestatoare minorei AN, întrucât chiar contestatoarea nu a respectat aceasta convenţie.

Convenţia a fost perfectată la data de 25 octombrie 2012 şi urma ca DD să-i transfere nuda proprietate asupra casei de locuit şi terenului aferent, situate în mun. Câmpina, str. M nr.3, jud. Prahova.

Faptul că după 8 luni de la perfectarea convenţiei, i-a donat fiicei sale nuda proprietate asupra imobilului ce ar fi trebuit să-i revină lui conform convenţiei, nu înseamnă că DD, şi-a îndeplinit obligaţiile ce-i reveneau faţă de el.

Dimpotrivă, el a fost cel care şi-a îndeplinit obligaţiile şi a renunţat la dreptul de uzufruct asupra apartamentului.

Pentru aceste considerente, în condiţiile în care contestatoarea nu şi-a îndeplinit obligaţiile, apreciază că nu poate opera convenţia în privinţa renunţării la pensia stabilită în sarcina acesteia, pentru minora AN.

Mai apreciază intimatul ca inadmisibilă şi nelegală convenţia sub aspectul „renunţării la întreţinere", în raport de prev. art. 514 şi 515 C. civ.

Intimatul menţionează că în prezent, situaţia a fost rezolvată instanţa dispunând sistarea pensiei de întreţinere, conform sentinţei civile nr. 2239/30.09.2013, pronunţată de Judecătoria Câmpina în d. 3802/204/2013.

Ca urmare, pentru perioada 29.02.2012 -19.07.2013, contestatoarea va trebui să achite aceasta pensie  legală.

In condiţiile în care nu există motive pentru anularea formelor de executare, apreciază intimatul că cererea pentru întoarcerea executării silite urmează să fie respinsa.

In drept s-au invocat art.205 şi urm. C. pr. civ.

La întâmpinarea intimatului contestatoarea a formulat răspuns prin care a învederat că intimatul a recunoscut faptul că nu a plătit pensie minorilor ce i-au fost încredinţaţi şi astfel a nesocotit o hotărâre judecătorească.

De asemenea hotărârile judecătoreşti sunt executorii de drept însă în niciunul dintre dosare nu s-au emis ordonanţele de poprire, fiind culpa instanţei de judecată ce se răsfrânge asupra sa.

Mai arată  contestatoarea că legea şi practica judiciară nu au interzis convenţii prin care creditorul obligaţiei de întreţinere să fie îndestulat, şi în cazul de faţă fiica sa a primit nuda proprietate a unui imobil, astfel că îşi menţine în totalitate contestaţia.

S-au încuviinţat şi administrat probe cu înscrisuri.

Examinând actele si lucrările dosarului instanţa a reţinut in fapt următoarele:

Prin contestaţia la executare precizată se solicită anularea executării şi încetarea acesteia, respectiv a încheierii executorului judecătoresc din 10.07.2013 şi a dispoziţiei de poprire din 19.07.2013 din dosarul de executare nr. 131/2013 al Biroul Executorului Judecătoresc F M.

În motivarea cererii se pretinde de contestatoare că în mod eronat a fost obligată prin sentinţa civilă nr. 2264/25.06.2012 pronunţată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr. 1081/204/2012, la plata unei pensii lunare de întreţinere pentru minora D A N, încredinţată tatălui intimat, întrucât şi ei îi este încredinţat celălalt minor D A E.

Pentru acest motiv solicită compensarea obligaţiilor de întreţinere în temeiul disp. art. 1616 şi 1617 C. civ., dar a se avea în vedere şi faptul că printr-o convenţie încheiată cu intimatul acesta a renunţat la întreţinere, şi a încheiat şi un contract de donaţie în favoarea minorei astfel că nu s-ar mai justifica obligarea sa la plata unei pensii de întreţine în favoarea acesteia, bunul donat „valorând infinit mai mult decât pensia ce i se cuvine”.

Referitor la primul aspect învederat de intimată instanţa a constata că prin sentinţa civilă nr. 307/22.02.2005 pronunţată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr. 1541/2004 s-a desfăcut căsătoria încheiată între părţi din culpa ambilor soţi şi s-au încredinţat minorii, D A E şi D A N, spre creştere şi educare mamei reclamante, contestatoarei, cu obligarea tatălui (intimatului) la plata unei pensii de întreţinere în favoarea acestora în cuantum de 33% din venitul lunar realizat, câte 16,5% pentru fiecare minor, începând cu data de 22.02.2005 până la majoratul acestora.

Prin sentinţa civilă nr. 2264/25.06.2012 pronunţată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr. 1081/204/2012 (f.46-49) s-a dispus ca autoritatea părintească faţă de minorii D A E şi D A N, să fie exercitată în comun de ambii părinţi (de părţile din cauză), s-a stabilit locuinţa minorei D A N, născută la data de 16.09.1997 la domiciliul tatălui reclamant (intimatul) şi pârâta (contestatoarea) a fost obligată la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorei D A N, în cotă procentuală de 16,5% din venitul net lunar al acesteia, începând cu data introducerii cererii, 29.02.2012 şi până la împlinirea vârstei majoratului.

Întrucât această sentinţă nu a fost atacată a devenit definitivă şi irevocabilă, şi întrucât între părţi au intervenit neînţelegerii cu privire la îndeplinirea obligaţiei de întreţinere faţă de minori, intimatul a solicitat executarea silită a acesteia şi astfel s-a format dosarul de executare nr. 131/2013, prin încheierea din 18.06.2013 admiţându-se cererea creditorului de către B.E.J. F M, iar prin încheierea din 21.06.2013 a fost admisă şi cererea de încuviinţare a executării silite de către Judecătoria Câmpina.

În consecinţă în baza acestei sentinţe, ce constituie titlu executoriu, în mod legal s-a procedat de executorul judecătoresc şi de instanţa de executare, în temeiul prev. art. 632 alin. 2, art. 634 şi 662 C. pr. civ., încuviinţându-se executarea silită şi pornindu-se procedura de executare silită.

Este adevărat că potrivit celor 2 sentinţe mai sus menţionate, rezultă faptul că celor 2 părţi le-a fost încredinţat fiecăruia câte un minor şi exista posibilitatea de a se realiza o compensare judecătorească a obligaţiilor de întreţinere, însă aceasta nu s-a solicitat de nicio parte.

Ba mai mult sentinţa prin care contestatoarea a fost obligată la plata unei pensii de întreţine în favoarea minorei D A N nu a fost atacată cu apel de către acesta.

Aşa fiind s-a apreciat că nu se poate susţine de aceasta că în mod eronat s-a dispus de instanţă obligarea sa plata pensiei de întreţinere, întrucât aceste aspecte vizează fondul unei hotărârii judecătoreşti, ce a dobândit autoritate de lucru judecat şi instanţa nu mai poate reveni asupra celor deja dispuse.

Instanţa a reţinut că prin prezenta cerere contestatoarea nu invocă niciun motiv de nelegalitate a actelor de executare, ci invocă aspecte ce ţine de soluţia pronunţată de instanţa de judecată în cauza nr. 1081/204/2012, şi care nu au relevanţă în cadrul prezentei contestaţii, aceste aspecte puteau fi invocate prin formularea apelului.

Solicită contestatoarea a se face aplicarea disp. art. 1616 şi 1617 C. civ, respectiv a dispune compensarea obligaţiilor de întreţinere.

Instanţa poate realiza o compensare judiciară a acestor obligaţii, însă cu prilejul soluţionării cererii de stabilire a pensiei de întreţinere, când există posibilitatea analizării acestei situaţii de fapt.

În condiţiile în care deja există sentinţe pronunţate în acest sens, s-a apreciat că nu se poate solicita compensarea în temeiul disp. art. 1616 C. civ. acestea vizând o compensare de plin drept a unor creanţe certe, lichide şi exigibile, obligaţia de întreţinere fiind o obligaţie cu executare succesivă ce nu poate fi cuantificată.

De altfel prin sentinţa civilă nr. 307/2005 s-a stabilit în sarcina intimatului obligaţia de a acorda pensie de întreţinere ambilor minori în cuantum de 33 % din venitul său net, iar prin sentinţa civilă nr. 226462012  s-a stabilit în sarcina contestatoarei obligaţia de a acorda numai minorei o pensie de întreţinere în cotă procentuală de 16,5 %, astfel că nu se poate realiza compensarea unor cote procentuale, neputându-se realiza nicio compensare totală.

S-a constatat şi faptul că o asemenea compensare ar fi şi lipsită de interes la acest moment întrucât prin sentinţa civilă nr. 2239/30.09.2013 a Judecătoriei Câmpina s-a sistat pensia de întreţinere stabilită în favoarea minorei D A N prin sentinţa civilă nr. 2264/25.06.2012.

Referitor la celelalte aspecte invocate de contestatoarea instanţa a constatat netemeinicia acestora, justificat de faptul că nu se poate avea în vedere renunţarea intimatului la obligaţia de întreţinere, care de fapt nu este stabilită în favoarea sa, ci în favoarea minorei D A N.

Nu s-a reţinut nici susţinerea contestatoarei cu privire la faptul că a încheiat în favoarea minorei un contract de donaţie al cărui obiect depăşeşte valoarea întreţinerii, în primul rând justificat de faptul că nu există nicio prevedere legală care să o scutească pe contestatoarea de îndeplinirea obligaţiei de întreţinere, stabilită în mod definitiv printr-o hotărâre judecătorească, ca urmare a încheierii unui act juridic în favoarea debitorului, iar pe de altă parte i s-a donat minorei numai nuda proprietate astfel că acesta nici nu poate exercita vreun drept de folosinţă din care eventual ar putea obţine venituri din care să se întreţină. 

Aşadar, aşa cum s-a reţinut mai sus, contestatoarea face numai apărări de fond, neinvocând încălcarea vreunei dispoziţii legale a modalităţii de îndeplinire a procedurii de executare silită, de către executorul judecătoresc.

S-au avut în vedere şi prev. art. 711 alin. 1 Cod proc. civilă şi art. 719 alin. 1 C. pr. civ. constatându-se că cererea privind contestaţia la executare are drept scop verificarea legalităţii executării silite, însă motivele învederate de contestatoare nu sunt de natură să conducă la anularea actelor de executare, atâta timp cât au fost respectate dispoziţiile legale privind procedura executării silite, iar titlul executoriu este o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, pentru care instanţa a dispus încuviinţarea executării silite.

Faţă de faptul că nu s-a desfiinţat titlul executoriu şi nici executarea silită, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite dispoziţiile legale privind întoarcerea executării (art. 722 alin. 1 C. pr. civ.) solicitată de contestatoare.

În consecinţă instanţa a respins în totalitate contestaţia la executare ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare