Drept civil - acţiune în anulare

DREPT CIVIL - ACŢIUNE ÎN ANULARE

JUDECĂTORIA CÂMPINA

DOSAR NR. 742/204/2011

SENTINŢA CIVILĂ NR. 833/02.03.2012

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 4438/9.05.2006 reclamanta M. M. N. a chemat în judecată pe pârâtul Primarul Municipiului C., formulând contestaţie împotriva Dispoziţiei nr. 59/2003 emisă de către intimat privind restituirea în natură a imobilului construcţie şi teren situat în municipiul C., str. Iasomiei nr. 3 şi  a anexei 1 la această dispoziţie, obligarea intimatului la plata daunelor morale de 3000 Euro şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că anexa nr. 1 la dispoziţia 59 nu este întocmită pe baza titlului de proprietate şi din această cauză o suprafaţă de 17 m.p. a fost restituită din terenul său.

Se arată că faţă de actele sale de proprietate o fâşie de teren a fost restituită din proprietatea sa, astfel că dispoziţia contestată conţine dimensiuni false.

Acţiunea a fost întemeiată pe disp. Legii nr. 10/2001 şi calificată de instanţă ca fiind contestaţie formulată în temeiul Legii nr. 10/2001.

La data de 12.06.2006, intimatul pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei, invocând şi excepţiile lipsei calităţii procesuale active a contestatoarei, în condiţiile în care aceasta este un terţ faţă de dispoziţia contestată şi a tardivităţii introducerii contestaţiei, care nu a fost formulată în termenul legal.

Prin încheierea de şedinţă din data de 11.09.2006, instanţa a respins excepţia tardivităţii introducerii contestaţiei, iar în şedinţa publică din data din 9.10.2006, s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de intimaţi, a numiţilor C. S., B. M., O.E., N. M., B. I., B.I., P. O., T. V., T. A. şi B. V.

Prin sentinţa civilă nr.  41/9.01.2007 Tribunalul Prahova a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatoarei invocată de către intimatul Primarul Municipiului C. şi a respins contestaţia formulată de contestatoarea M. M. N. prin procurator M. V., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe s-a formulat apel şi prin decizia civilă nr. 529/19.12.2007, Curtea de Apel Ploieşti a admis apelul declarat de contestatoare, a schimbat în tot sentinţa civilă nr.  41/9.01.2007 pronunţată de Tribunalul Prahova şi admiţând contestaţia a anulat dispoziţia nr. 59/9.01.2003 emisă de Primarul Municipiului C. pentru suprafaţa de 13 mp, identificată conform raportului de expertiză Badea Luciana şi a schiţei de plan anexă în porţiunea haşurată.

Însă intimaţii pârâţii T. V. şi T. A., dar şi Primarul Municipiului C., au declarat recurs şi prin decizia civilă nr. 8027/12.12.2008 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile, a casat decizia civilă nr. 529/19.12.2007 a Curţii de Apel Ploieşti şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că instanţa de apel nu a arătat cum şi-a format  convingerea atâta timp cât actul vechi de proprietate al reclamantei nu a fost depus la dosar, nu a răspuns apărărilor intimatului-pârât formulate prin întâmpinare şi reluate prin cererea de recurs, temeiul juridic avut în vedere la pronunţarea hotărârii fiind străin de natura pricinii.

În raport de motivarea insuficientă a deciziei, care echivala cu nesoluţionarea fondului şi insuficienta stabilire a situaţiei de fapt s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Ploieşti pentru a se determina corect şi complet împrejurările de fapt în legătură cu eventuala încălcare a dreptului de proprietate al reclamantei, astfel cum a fost recunoscut prin decizia civilă nr. 1009/2005 şi, ţinând cont de dispoziţia nr.59/2003 atacată în prezentul dosar.

Astfel cauza a fost înregistrată din nou pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. 4438/105/2006, iar prin notele depuse la data de 16 iunie 2009 şi 8 septembrie 2009 reclamanta a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, precum şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 301 alin. 1 lit. a Cod pr. civilă.

La termenul din 16 octombrie 2009, faţă de împrejurarea că a decedat apelanta M. M. N., s-a dispus introducerea în cauză în calitate de moştenitor a numitului M. V. (soţ  supravieţuitor) şi M. A. M.  (descendent gradul I ), iar ulterior, la data de 2 noiembrie 2009 s-a luat act de renunţarea apelanţilor - contestatori la excepţiile invocate vizând autoritatea de lucru judecat şi neconstituţionalitatea prevederilor art. 301 alin. 1 lit. a Cod pr. civilă.

La acelaşi termen, pe linia deciziei de casare s-a dispus efectuarea unei expertize topografice, efectuată de expert Petruţ Ioan şi prin decizia nr. 234/16.12.2009 Curtea de Apel Ploieşti a respins ca nefondat apelul declarat de contestatorii M. V. şi M. A. M.

Şi împotriva acesteia s-a formulat de către contestatori recurs soluţionat de  Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 6047/12.11.2010, decizie prin care s-a admis recursul, s-a modificat în tot decizia recurată, în sensul admiterii apelului formulat împotriva sentinţei civile nr. 41/09.01.2007 a Tribunalului Prahova, pe care a anulat-o şi cauza a fost trimisă la această instanţă  spre competentă soluţionare în primă instanţă.

S-a reţinut de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că cererea de chemare în judecată trebuia calificată drept o acţiune de drept comun în nulitate absolută parţială a dispoziţiei emise în temeiul Legii nr.10/2001, în limitele dreptului pretins încălcat.

Astfel cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina la data de 14.02.2011 sub nr. 748/204/2011 şi la termenul de judecată din 15.04.2011 reclamanţii au formulat o precizare a acţiunii prin care au arătat că înţeleg să se judece şi cu numiţii R.D. şi R. F., dar şi cu Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Prahova.

Au precizat reclamanţii că solicită ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută parţială a dispoziţiei nr. 59/09.01.2003 privind restituirea în natură a imobilului construcţie şi teren situat în municipiul C., str. Iasomiei nr. 3, jud. Prahova, emisă de Primarul Municipiului C. şi a schiţei de plan anexa 1 la aceasta, precum şi a actelor subsecvente acestora, şi anume contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3592/08.09.2003 şi contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4267/16.10.2010.

S-a mai solicitat de reclamanţi stabilirea liniei de hotar care desparte proprietatea lor de proprietatea pârâţilor T. A., T.V., R. D. şi R. F.; obligarea acestor pârâţi să le respecte dreptul de proprietate şi posesia asupra fâşiei de teren în suprafaţă de 13 m.p.; rectificarea cărţii funciare nr. 1624 a loc. C., în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâţilor T.V. , T.A., R.D. şi R.F., asupra terenului de 13 m.p., după rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii ce se va pronunţa. Cu cheltuieli de judecată.

Au mai precizat reclamanţii că înţeleg să renunţe la capătul de cerere prin care au solicitat obligarea Primarului Municipiului Câmpina la plata sume de 3.000 euro daune morale.

În motivarea precizării acţiunii reclamanţii au arătat că aşa cum s-a reţinut de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin acţiunea iniţială înregistrată sub nr. 5538/09.05.2006 pe rolul Tribunalului Prahova reclamanta a solicitat anularea parţială a dispoziţiei nr. 59/2003 şi a anexei nr. 1 la aceasta, precum şi obligarea la plata daunelor morale. În motivarea acestei acţiunii s-a arătat că prin această dispoziţie s-a restituit în natură pârâţilor C. S., B. M., O.E., N. M., B. I., B.I., P. O., T. V., T. A. şi B. V, imobilul din C., str. Iasomiei nr. 3, fără a se ţine seama că terenul restituit nu are lăţimea şi lungimea corespunzătoare celor din actul vechi de proprietate deţinut de autorul lor, B. I., şi anume contractul de Vânzare-cumpărare nr. 310/03.04.1942, astfel că s-a restituit şi o parte din terenul proprietatea lor din C., str. M. Kogălniceanu nr. 41, actualmente str. 1 Mai nr. 38.

Arată reclamanţii că încălcarea dreptului lor de proprietate a fost recunoscută şi de pârâta T. A., de Primarul Municipiului C. şi de pârâtul B. I., iar identificarea terenului ce a aparţinut lui B. I. se putea face pe baza titlului de proprietate vechi al acestuia şi dacă delegaţii Primăriei ar fi luat în considerare stâlpii de ţeavă pe care a fost montat gardul lor înainte de exproprierea terenului.

Terenul de 301,75 mp ce face obiectul dispoziţiei nr. 59/2003 a fost restituit în funcţie de configuraţia limitelor terenului existentă la data emiterii dispoziţiei şi de modificările intervenite de-a lungul timpului, ulterior Primăria a propus modificarea dimensiunilor terenurilor de restituit, însă s-ar fi încălcat principiul puterii de lucru judecat, motiv pentru punerea lor în posesie s-a făcut cu mare întârziere la data de 01.04.2009.

De asemenea gardul ce desparte cele 2 proprietăţi nu corespunde realităţii, dovadă în acest sens fiind vechile semne de hotar, iar în cazul admiterii primelor capete de cerere urmează a se dispune rectificarea cărţii funciare.

În drept s-au invocat: art. 2 din H.G. nr. 498/2003, art. 1 din Primul Protocol Adiţional la Convenţie, art. 7 alin. 3, art. 24 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 10/2001, art. 5 din Titlul X al Legii nr. 247/2005, art. 584, 480 C. civ. şi art. 33, 34 din Legea nr. 7/1996.

Avându-se în vedere dispoziţiile deciziei nr. 6047/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi precizarea acţiunii la termenul de judecată din 15.04.2011 s-a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâţii a numiţilor R.D. şi R.F., iar la data de 27.05.2011 a fost introdus în cauză şi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Prahova.

Pârâtul B.I. a formulat întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu acţiunea formulată, justificat de faptul că la data la care li s-a restituit terenul nu s-a ţinut seama de dimensiunile reale ale acestuia aşa cum era prevăzute în contractul de vânzare-cumpărare nr. 310/03.04.1942.

În şedinţa publică din data de 20.07.2011 reprezentantul Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Prahova a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de rectificare a cărţii funciare şi s-au încuviinţat părţilor probe cu înscrisuri, interogatoriu şi expertiză construcţii.

Întrucât pârâta N.M. a decedat la data de 18.11.2009 temeiul prevederilor art. 243 al. 1 pct. 1 C. pr. civ. au fost introduşi în cauză moştenitorii acesteia: I.C., D.L., M.M.T., N.M.E., B. N. şi N. B..

În urma probelor administrate prin sentinţa civilă nr. 833/02.03.2012 Judecătoria Câmpina a

respins excepţia inadmisibilităţii capătului 4 al cererii reclamanţilor, invocată de pârâtul OFICIUL DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ PRAHOVA; a admis în parte acţiunea precizată şi completată de reclamanţii M.V. şi M.A.M.; a respins ca neîntemeiată cererea reclamanţilor privind constatarea nulităţii absolute a deciziei nr. 59/29.01.2003 emisă de primarul municipiului C., a schiţei de plan anexa 1 la aceasta, precum şi a actelor subsecvente acestora, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3592/08.09.2003 şi contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4267/16.10.2010; a respins ca neîntemeiată cererea reclamanţilor privind cererea de revendicare şi cererea reclamanţilor privind rectificarea cărţii funciare şi a dispus grăniţuirea proprietăţilor părţilor, respectiv a reclamanţilor de proprietatea pârâţilor T.A., T.V., R.D. şi R.V. F. pe aliniamentul F-C, astfel cum a fost stabilit prin expertiza tehnică topografică întocmită de expert Simaciu Vasile, pentru următoarele considerente:

Prin dispoziţia nr. 59 emisă de către Primarul Municipiului C. la 29.01.2003 privind restituirea în natură a imobilului construcţie şi teren situat în municipiul C., str. Iasomiei nr. 3, s-a dispus restituirea în natură a imobilului situat la această adresă compus din teren în suprafaţă de 301,75 m.p. (conform anexei 1) şi a construcţiei amplasată pe acesta, în indiviziune persoanelor îndreptăţite: B.V., C. S., O.E., B.M., N.M., B. I., B.I. şi P. O.

Prin cererea formulată reclamanţii au solicitat anularea parţială a acestei dispoziţii justificat de faptul că prin emiterea acesteia le este încălcat dreptul de proprietate şi le este acaparată suprafaţa de teren de 14 m.p., potrivit raportului de expertiză efectuat în prezenta cauză.

Prin decizia Î.C.C.J. nr. 6047/12.11.2010, prin care s-a stabilit competenţa acestei instanţe pentru soluţionarea prezentei acţiunii, s-a reţinut că prin expertiza efectuată în celelalte cicluri procesuale, respectiv expertiza efectuată de expertul Petruţ Ioan nu a avut în vedere toate actele vechi de proprietate ale autorului reclamanţilor şi ale autorului pârâţilor.

Aşadar în considerarea celor dispuse de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei instanţa a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză care să aibă în vedere actele vechi de proprietate ale părţilor, dar şi actele noi ale reclamanţilor, respectiv hotărârile judecătoreşti prin care s-a stabilit în mod definitiv şi irevocabil întinderea dreptului de proprietate al acestora, şi raportat la acestea să se stabilească dacă dispoziţia nr. 59/2003 încalcă dreptul de proprietate al reclamanţilor.

Aşa fiind instanţa constată că reclamanţi sunt proprietarii unei suprafeţe totale de 426 m.p. dobândită astfel:

Prin actul de vânzare autentificat sub nr. 294/15.03.1923 numiţii M. şi M. G. vând lui F. I. zis A. (tatăl lui M. M. N. - soţia, respectiv mama reclamanţilor, cea care a pornit prezenta acţiune) un loc împrejmuit situat în C., str. C. A. Roseti nr. 16, a cărui suprafaţă nu este precizată, aşa cum se reţine şi prin expertiza efectuată în cauză de expert Simaciu Vasile.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 729/476/10.09.1955 F. I. vinde fiicei sale M.M.N., proprietatea sa din C., str. Alexandru Puşchin nr. 40,  constând în teren în suprafaţă de 407 m.p.

Se menţionează în acest act că imobilul este cumpărat prin actul nr. 294/1923, ceea ce conduce la concluzia că este vorba de terenul mai sus menţionat, deşi strada are o altă denumire.

De data aceasta este indicată suprafaţa terenului, însă nu şi dimensiunile, aşa cum s-a constatat şi de expertul Simaciu Vasile,  care raportându-se la vecinătăţile acestui teren constată că o parte din suprafaţa terenului care a făcut obiectul actului din 1923 a fost înstrăinată.

Faţă de aceste considerente a concluzionat expertul că terenul reconstituit reclamanţilor prin dispoziţia nr. 2096/21.06.2004, prin sentinţa civilă nr. 998/06.11.1996 şi decizia nr. 1009/2005 nu corespunde actelor vechi de proprietate ale acestora.

Deci prin dispoziţia nr. 2096/21.06.2004 reclamanţilor li s-a restituit în natură o suprafaţă de 85 mp, situată în C., str. 1 Mai nr. 38, iar pentru diferenţa de 234 mp, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.

Însă prin decizia nr. 1009/10.10.2005 Curtea de Apel Ploieşti a anulat în parte această dispoziţie nr.  2096/21.06.2004 în ceea ce priveşte acordarea măsurilor reparatorii şi s-a dispus restituirea în natură a terenului de 234 mp.

De asemenea prin sentinţa nr. 998/06.11.1996 Tribunalul Prahova a admis acţiunea reclamanţilor pentru suprafaţa de 107 mp, situată în C., str. 1 Mai nr. 38.

Aşadar prin aceste acte validate de instanţele de judecată s-a stabilit şi consolidat în mod definitiv şi irevocabil dreptul de proprietate al reclamanţilor asupra terenului în suprafaţă totală de 426 m.p., drept ce nu mai poate fi pus în discuţie, chiar dacă aceasta nu corespunde actelor vechi de proprietate ale reclamaţilor, însă instanţa are obligaţia să aibă în vedere şi să respecte dispoziţiile  actelor actuale care atestă dreptul acestora de proprietate.

Se constată astfel că deşi prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 729/476/10.09.1955 autoarea reclamanţilor a cumpărat o suprafaţă de 407 mp, în prezent acestora li s-a stabilit un drept proprietate pentru suprafaţa de 426 mp, suprafaţă asupra cărora părţile au fost puse în posesie de Primăria C. prin procesul-verbal de predare-primire din 01.04.2009.

Referitor la actele pârâţilor se constată că acestora, prin dispoziţia contestată nr. 59/2003, li s-a restituit în natură terenul în suprafaţă de 301,75 m.p. situat în municipiul C., str. Iasomiei nr. 3, în bază actului nr. 310/03.04.1942.

Potrivit acestui act de vânzare autorul pârâţilor, B. I., a cumpărat un teren situat în C., str. C. A. Roseti nr. 38, în suprafaţă de 630 m.p., iar prin raportul de expertiză Simaciu Vasile s-a constatat că suprafaţa rezultată conform dimensiunilor laturilor este de 689 mp, şi totuşi prin dispoziţia contestată nr. 59/2003, se restituie pârâţilor numai 301,75 m.p.

S-a constatat de către expert că suprafaţa de 301,75 m.p. este inclusă în acest act nr. 310/1942 şi nu încalcă dreptul de proprietate al reclamanţilor, aşa cu acesta rezultă din dispoziţia nr. 2096/21.06.2004, sentinţa civilă nr. 998/06.11.1996 şi decizia nr. 1009/2005.

A concluzionat expertul că suprafeţele reconstituite reclamanţilor, prin actele mai sus menţionate, nu se suprapun peste terenul reconstituit pârâţilor prin dispoziţia nr. 59/2003.

Cu toate acestea reclamanţii solicită anularea dispoziţiei nr. 59/2003 şi obligarea pârâţilor să le lase în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 14 mp, justificat de faptul că există o suprapunere a terenurilor din actele vechi de proprietate ale părţilor.

Referitor la această suprapunere expertul a constatat că suprafaţa terenului din actul reclamanţilor nr. 294/1923 nu este precizată şi se suprapune cu suprafaţa de 14 mp peste terenul cumpărat de autorul pârâţilor, respectiv peste terenul care a făcut obiectul dispoziţiei nr. 59/2003.

Deci numai raportat la actele vechi de proprietate ale reclamanţilor, respectiv la actul nr. 294/1923, ar exista această suprapunere a terenurilor.

Însă aşa cum s-a reţinut de expert suprafaţa acestui teren nu este precizată în act, iar în actul nr. 729/1955 încheiat ulterior prin care s-a înstrăinat autoarei reclamanţilor acest teren, nu sunt indicate dimensiunile laturilor şi nu există nici un plan anexă, ceea ce nu permite delimitarea precisă a amplasamentului acestuia.

În consecinţă, dat fiind şi faptul că în anii 1923, 1942, 1955 nu se putea realiza o măsurare precisă a terenurilor şi nu se întocmeau schiţe de plan, instanţa nu poate reţine existenţa acestei suprapuneri şi anularea dispoziţiei nr. 59/2003 pentru suprafaţa de 14 mp, în condiţiile în care dreptul de proprietate al reclamanţilor recunoscut şi necontestat nu este încălcat, şi aşa cum a reţinut expertul acesta nu corespunde cu actele vechi.

Aşa cum s-a reţinut mai sus dreptul de proprietate al reclamanţilor a fost recunoscut şi validat prin cele 3 acte de proprietate (dispoziţia nr. 2096/21.06.2004, sentinţa civilă nr. 998/06.11.1996 şi decizia nr. 1009/2005) şi raportat la acestea nu există nicio suprapunere a terenului acestora cu terenul restituit pârâţilor.

A ne raporta la actul vechi de proprietate al reclamanţilor, act de vânzare încheiat în anul 1923, ar însemna nerespectarea dispoziţiilor hotărârilor judecătoreşti prin care reclamanţilor li s-a restituit terenul.

Cu ocazia soluţionării cererilor reclamanţilor de retrocedare a terenului în suprafaţă de 426 mp, instanţele de judecată au analizat actele de proprietate, s-au efectuat expertize, expertize avute în vedere şi în prezenta cauză de către expertul Simaciu Vasile.

A trece peste aceste proceduri judecătoreşti şi a ne întoarce la actul din 1923 numai pentru că raportat la acesta există o suprapunere de 14 mp, înseamnă ignorarea chiar a dreptului de proprietate al reclamanţilor stabilit prin respectivele hotărâri judecătoreşti, astfel că susţinerile reclamanţilor din concluziile scrise referitoare la dimensiunile laturilor terenurilor din aceste acte vechi nu au nicio relevanţă.

Fac referire reclamanţii şi la o limită de hotar, respectiv la o împrejmuire care nu ar mai corespunde celei existente anterior şi care a fost recunoscută şi de pârâtul B.I. prin întâmpinarea depusă la dosar.

Cu privire la aceasta instanţa apreciază că există posibilitatea ca această limită să nu fi corespuns nici chiar actului din 1923, însă aşa a fost stabilit de părţi la momentul respectiv,  acum 88 de ani, însă întrucât în prezent vechiul hotar, aşa cum solicită reclamanţii, nu corespunde propriilor acte de proprietate emise în condiţiile efectuării unor măsurători de specialitate instanţa nu poate reţine această apărare a reclamanţilor.

Aşa fiind în condiţiile în care reclamanţilor li s-a restituit teren în suprafaţă mai mare decât cea menţionată în actele de vânzare din 1923 şi 1955, iar pârâţilor li se restituie numai 301,75 mp din totalul de 630 mp, iar concluziile raportului de expertiză dispus în cauză a stabilit că prin dispoziţia contestată nr. 59/2003 nu se încalcă dreptul de proprietate al reclamanţilor aşa cum acesta a fost stabilit de instanţele de judecată în mod definitiv şi irevocabil, instanţa în baza disp. art. 480 C. civ. a respins cererea acestora privind constatarea nulităţii absolute parţiale a deciziei nr. 59/29.01.2003 emisă de primarul municipiului C., a schiţei de plan anexa 1 la aceasta, precum şi a actelor subsecvente acestora, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3592/08.09.2003 şi contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4267/16.10.2010.

De asemenea în baza aceloraşi considerente şi ca o consecinţă a respingerii primului capăt de cerere  s-a respins ca neîntemeiată şi acţiunea de revendicare a acestei suprafeţe de 14 mp.

Faţă de prev. art. 5 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, ce stabilesc că dispoziţiile Codului civil (noului C. civ.) sunt aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din raporturile de proprietate, instanţa a avut în vedere disp. art. 561 NCC, potrivit cărora orice proprietar poate să-şi îngrădească proprietatea.

Raportat la aceste dispoziţii legale instanţa a admis cererea reclamanţilor privind stabilirea liniei de hotar, astfel că s-a dispus grăniţuirea proprietăţilor părţilor, respectiv a reclamanţilor de proprietatea pârâţilor T.A., T.V., R.D. şi R.V. F. pe aliniamentul F-C, astfel cum a fost stabilit prin expertiza tehnică topografică, întocmită de expert Simaciu Vasile.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii cererii reclamanţilor de rectificare a cărţii funciare invocată de către reprezentantul Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară în şedinţa publică din data de 20.07.2011, instanţa a respins-o în temeiul prev. art. 34 din Legea nr. 7/1996 potrivit cărora orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară, dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-au constatat anumite neconcordanţe.

De asemenea instanţa a avut în vedere şi faptul că această cerere a reclamanţilor era subsidiară primelor capete de cerere, reclamanţii solicitând a fi dispusă la rămânerea definitivă şi irevocabilă a soluţiilor pronunţate cu privire la acestea.

1

Domenii speta

Spete similare