Civil – Rezoluţiune contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere

Sentinţă civilă 291 din 04.03.2013


Prin Sentinţa civilă nr. 291/04.03.2013 pronunţată de Judecătoria C-lung. Mold. s-a dispus admiterea acţiunii civile având ca obiect „rezoluţiune contract” formulată de reclamantul B.C. în contradictoriu cu pârâţii C.M. şi C.L.C., a fost admisă cererea reconvenţională şi în consecinţă s-a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr. … încheiat între reclamant şi pârâţi, radierea din CF nr. …. C-lung Moldovenesc a dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâţilor asupra apartamentului, a dreptului de uzufruct viager, precum şi a obligaţiei de întreţinere înscrise în favoarea reclamantului şi obligarea reclamantului să restituie pârâţilor suma de 6.000 lei preţ achitat conform contractului .

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin contractul de vânzare – cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat reclamantul a vândut cu păstrarea dreptului de uzufruct viager şi obligaţia de întreţinere în favoarea sa, pârâţilor C.M. şi C.L.C., imobilul proprietatea sa situat în mun. C-lung Moldovenesc…., jud. Suceava, constând din apartamentul nr. xx, compus din una cameră şi dependinţe, dobândit prin cumpărare în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. … încheiat la data de xx cu RAJUCL Suceava.

Conform contractului preţul vânzării a fost de 12.000 lei din care s-a primit integral de la cumpărători suma de 6.000 lei, diferenţa de 6.000 lei convertindu-se în obligaţia de întreţinere în favoarea vânzătorului, constând din procurare şi preparare de hrană, procurare de îmbrăcăminte, medicamente, asistenţă medicală la cerere, spitalizare în caz de nevoie, ajutor în menaj în funcţie de nevoile sale şi posibilităţile cumpărătorului, în general asigurarea unor condiţii de trai decent până la deces şi înmormântare după datinile creştineşti.

Conform art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a noului Cod civil, contractul este supus dispoziţiilor legale în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa, prin urmare legea aplicabilă cauzei este Codul civil de la 1864.

Rezultă că potrivit clauzelor contractuale pe lângă achitarea preţului menţionat, în schimbul transmiterii dreptului de proprietate asupra imobilelor, pârâţii s-au obligat să-l întreţină pe reclamant pe tot timpul vieţii, procurându-i cele necesare traiului şi dându-i îngrijirile necesare în caz de boală, iar la deces să îl înmormânteze după obiceiul locului.

Martorii audiaţi în cauză, au precizat că reclamantul a încheiat un contract cu nepoţi de-ai săi, respectiv nepot din partea surorii acestuia, care trebuiau să aibă grijă de el şi să îl ajute la treburi, însă reclamantul s-a plâns tot timpul că aceştia nu îl ajută şi că au plecat în străinătate.

Martorii M. P., Ş. R. vecini de bloc cu reclamantul, au arătat că nu i-a văzut niciodată pe pârâţi ajutându-l pe reclamant, precizând că întrucât acesta este bolnav de mai mult timp, ei l-au ajutat de mai multe ori la cumpărături, iar soţia numitului Ş. R., îl ajută la treburile gospodăreşti. Aceştia au precizat că nu l-au văzut pe reclamant să lipsească din domiciliu, perioade mai îndelungate de timp, nici măcar o lună de zile, ci lipsea câte 2-3 zile şi asta când trăia sora lui pe care o vizita la Forăşti, menţionând că după decesul acesteia, nu a mai fost la Forăşti.

Martorul T. O. a precizat că, îl cunoaşte pe reclamant din anul 1959 fiind în relaţii apropiate şi în prezent în sensul că se întâlnesc destul de des şi vorbesc aproape zilnic la telefon, astfel că de multe ori reclamantul i-a spus că nepoţii săi nu îl ajută, fiind plecaţi în străinătate şi întrucât reclamantul este bolnav, având probleme cu picioarele, el personal a fost cel care l-a mai ajutat, în sensul că i-a cumpărat medicamente, l-a dus la spital, l-a internat şi i-a dus zilnic mâncare. Acesta a mai susţinut, că reclamantul mergea pe la Forăşti la sora sa şi locuia în casa acesteia, nu la pârâţi, câte 2-3 zile şi uneori câte o săptămână sau două, întrucât aceasta era bolnavă, a mai stat cu ea la spital, dar după ce aceasta a decedat, reclamantul nu a mai fost să locuiască la Forăşti.

Instanţa precizează că obligaţia de întreţinere constând în procurarea celor necesare traiului datorită caracterului alimentar al obligaţiei trebuie executată zi cu zi, termenele de executare având un caracter esenţial, însă probatoriul administrat în cauză, a confirmat faptul că pârâţii nu şi-au executat aceste obligaţii, lăsându-l pe reclamant care este bolnav şi necesită întreţinere, fără nici un ajutor.

Pârâţii au confirmat faptul că de peste 2 ani de zile se află la lucru în Spania şi deşi au afirmat că în acest interval în cea mai mare parte a timpului pârâtul a locuit în locuinţa lor la Forăşti chiar din septembrie 2011 până în martie 2012, fiind îngrijit de mama pârâtului respectiv socrii acestora, probatoriul administrat în cauză a infirmat aceste susţineri rezultând din declaraţiile martorilor apropiaţi ai reclamantului (vecini de bloc, prieteni) că acesta nu a lipsit de la locuinţa lui mai mult de 2-3 zile şi asta în perioada în care trăia sora sa care a decedat în martie 2012, dată de la care nu a mai fost plecat.

A rezultat totodată că pârâtul se află în nevoie, fiind bolnav în special cu picioarele, astfel că apelează în mod frecvent la vecinii de bloc, la prieteni pentru a-i cumpăra alimente, medicamente, a-i face curăţenie, a fost chiar internat în spital având nevoie de ajutor.

În cauză se reţine culpa pârâţilor în neexecutarea obligaţiilor asumate în contract, motiv pentru care instanţa în temeiul art.1021 Cod civil va admite acţiunea şi va dispune rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat .

Urmare a rezoluţiunii contractului de întreţinere, părţile vor fi repuse în situaţia anterioară, astfel că se va dispune radierea din CF nr. … C-lung Moldovenesc a dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâţilor asupra apartamentului, a dreptului de uzufruct viager, precum şi a obligaţiei de întreţinere înscrise în favoarea reclamantului.

Referitor la cererea reconvenţională, instanţa precizează că potrivit clauzelor contractului semnat de părţi, rezultă că preţul vânzării a fost de 12.000 lei din care s-a primit integral de la cumpărători suma de 6.000 lei, la data autentificării prezentului înscris.

Instanţa precizează că între cei care l-au semnat, înscrisul are forţă probantă deplină chiar în situaţia în care ar fi un act sub semnătură privată, cu atât mai mult cu cât în speţă ne aflăm în prezenţa unui înscris autentic.

  În acest sens, sunt şi dispoziţiile art. 1191 alin. 2 Cod civil, care se referă la interdicţia de a dovedi cu martori ,,în contra sau peste ceea ce cuprinde un înscris stabilind că nu se va primi niciodată o dovadă prin martori în contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde că s-ar fi zis înaintea, la timpul sau în urma confecţionării actului, chiar cu privire la o sumă sau valoare ce nu depăşeşte suma de 250 lei”.

Această regulă prezumată de lege apără conţinutul unui înscris probator în care se presupune că părţile au concretizat voinţa lor, prin urmare nu se poate dovedi cu martori în contra unui înscris că reclamantul nu ar fi achitat suma de 6000 lei menţionată în contract şi că aceasta ar fost trecută formal la sugestia notarului, aşa cum a susţinut reclamantul.

În consecinţă, având în vedere că prin înscrisul contract de vânzare cu clauză de întreţinere autentificat. pârâţii au făcut dovada că au achitat reclamantului suma de 6000 lei la autentificarea actului, instanţa va admite cererea reconvenţională formulată de aceştia şi va obliga pe reclamant să restituie pârâţilor suma de 6.000 lei preţ achitat conform contractului, aceasta fiind de altfel şi o consecinţă a rezoluţiunii contractului care are ca efect repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului.

Domenii speta