Acţiune în revendicare imobiliară şi grăniţuire.

Actiunea in revendicare este o actiune întemeiata, direct si nemijlocit pe existenta dreptului de proprietate, obligând reclamantul sa faca dovada, conform art. 1169 C.civ., ca este proprietarul bunului revendicat.

Totodata, actiunea în revendicare este acea actiune reala , prin care proprietarul care a  pierdut posesia bunului sau cere restituirea de la posesorul  neproprietar.

 Cum pârâtii au un bun, în sensul art.1 din Protocolul nr.1, respectiv o speranta legitima de a beneficia efectiv de dreptul acestora de proprietate, negarea acestuia prin admiterea actiunii  în revendicare, ar constitui o privare de proprietate lipsita de baza legala, incompatibila cu dispozitiile Conventiei Europene a Drepturilor Omului.

Prin cererea înregistrata la nr.572/207/2010 pe rolul Judecatoriei Caracal, reclamantii  C. I. si C. M. E. au chemat in judecata civila si personal la interogatoriu pe pârâtul S. V.,  solicitând instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea pârâtului sa lase reclamantilor în deplina proprietate si linistita posesie  suprafata de 10 m.p. (cu aproximatie), teren intravilan, situat pe latura de vest a proprietatii reclamantilor, unde se învecineaza cu pârâtul.

În fapt, motivand actiunea reclamantii au aratat ca sunt  proprietarii suprafetei de 1404 m.p.teren intravilan situat în comuna C., sat C., judetul Olt, din care suprafata de 580 m.p.teren curti-  constructii, în T.5, P.143 si a suprafetei de 824 m.p.teren arabil intravilan în T.5, P.144, imobil ce are ca vecini: E – S. Fl. V – S. V., N – DS.140, S – A.144, conform  certificatului de mostenitor nr.40 din 15.04.2009.

Sustin reclamantii ca suprafata de aproximativ 10 m.p., pe care o revendica, este situata pe latura de vest a proprietatii acestora, în T.5, P.143, unde se învecineaza cu pârâtul S. V., care ocupa fara nici un drept aceasta suprafata de teren, refuzând în mod nejustificat sa-l paraseasca, motiv pentru care se solicita admiterea actiunii, asa cum a fost formulata. 

În drept, reclamantii au  invocat dispozitiile art. 480, 483 si urmat.  C.civ..

Reclamantii au depus la dosar o precizare a actiunii prin care au evaluat valoarea suprafetei de teren revendicata la suma de 500 lei, certificatul de mostenitor nr.40 din 15.04.2009 autentificat de BNP C.,  copie titlul de proprietate nr.24750/4/13.06.1994, certificatul de mostenitor nr.81/1979, copia testamentului autentificat sub nr.2193/23.06.1997 de BNP P. C. – R. M. – Caracal.

 În instanta s-a prezentat numita T.C., care a depus la dosar urmatoarele acte: copie contract de vânzare-cumparare cu clauza de întretinere autentificat sub nr.1339/28.04.1998, învederând ca este proprietara imobilului care se învecineaza cu cel al reclamantilor.

La dosar s-a mai depus sentinta penala nr.855/22.10.1999 pronuntata de Judecatoria Caracal în dosarul nr.3153/1999.

Reclamantii, au mai  depus la dosar o precizare la actiunea principala prin care au solicitat introducerea în cauza în calitate de pârâta a numitei T. C., având în vedere contractul de vânzare-cumparare cu clauza de întretinere depus la dosar, precum si completarea actiunii, solicitând totodata si stabilirea hotarului dintre proprietatile partilor.

Legal citat la mai multe termene de judecata cu mentiunea prezentarii la interogatoriu, paratul S. V. nu numai ca nu s-a prezentat in instanta, dar nici nu a depus la dosar intampinare si nu a solcitat administrarea de probe in aparare.

Pârâtul S. V. prin aparator a depus la dosar în data de 10.06.2010, copie titlu de proprietate nr.24750/47/27.06.1994 emis pe numele sau.

La solicitarea partilor, instanta a dispus administrarea probei testimoniale, precum si proba privind efectuarea unei expertize topografice, raportul de expertiza tehnica fiind întocmit de catre expert A. P.

În cauza a fost audiata în sedinta publica din 18.03.2010, martora T. M., la propunerea reclamantilor, a carei declaratie a fost consemnata si atasata la dosar.

A declarat martora ca de peste 10 ani cunoaste atât proprietatea reclamantilor, cât si proprietatea pârâtei, împrejurare în care stie ca, pâna acum 4-5 ani cu aproximatie, proprietatea reclamantilor era mai mare, în sensul ca la intrarea în curte erau 2 porti mari, însa s-a modificat, astfel ca exista o singura fapta.

Martora a mai relatat ca modificarea este datorata pârâtului S. V., care i-a vândut fiicei sale T. C., in sensul ca acestia si-au largit curtea  si au micsorat suprafata terenului la intrarea în curte a reclamantilor.

În data de 7 aprilie 2010 a fost depus la dosar raportul de expertiza tehnica efectuat în cauza de catre expert A. P., împotriva caruia la data de 22.04.2010, reclamantii C. I. si C. M. E. au formulat obiectiuni, solicitând anularea acestuia si efectuarea unui alt raport care sa îndeplineasca conditiile prevazute de art.208 alin.1 C.pr.civ. si la care sa participe si un expert asistent.

Prin încheierea din 8 aprilie 2010 s-a luat act de faptul ca reclamantii înteleg sa cheme în judecata în calitate de pârâti atât pe T. C. cât si pe S. V.

La termenul de judecata din 22 aprilie 2010, reclamantii au depus la dosar un nr. de 5 planse fotografice.

Dupa ce au fost puse în discutia partilor obiectiunile formulate de reclamanti, prin incheierea din 22 aprilie 2010 instanta a respins ca neîntemeiate motivele de nulitate ale raportului de expertiza efectuat în cauza, însa a admis în parte obiectiunile formulate de reclamanti la raportul de expertiza.

Astfel, instanta a dispus întocmirea unui supliment la raportul de expertiza efectuat în cauza de catre expert tehnic A. P., prin care a solicitat refacerea schitei  anexa la raportul  de  expertiza,  având  în  vedere neconcordanta  dintre aceasta schita si concluziile raportului  de expertiza  tehnica , în sensul ca în schita pe latura de Nord  a terenurilor proprietatea  partilor este mentionat C. L., iar din actele de proprietate detinute de parti si din concluziile raportului de expertiza rezulta ca vecini în partea de Nord sunt, în cazul reclamantilor A.144 si pentru pârâti teren agricol, totodata sa se faca precizarea daca terenul agricol cu care se învecineaza pe latura  de Nord  proprietatea  pârâtilor are un alt proprietar ori este tot proprietatea acestora.

De asemenea,  fata de  sustinerile reclamantului  C. I. ca, desi s-a  masurat întreaga  suprafata de teren a  pârâtilor în  schita  depusa  la  dosar nu  apare acest lucru, coroborata cu plansele foto depuse la dosar,  sa se precizeze care este semnul de hotar între punctele Nord si Est si daca este sau nu delimitata latura  de Nord a proprietatii pârâtilor, supliment ce a fost depus în dosar la data de 6 mai 2010.

În sedinta publica din 10.06.2010, instanta a dispus  înaintarea  unei  adrese catre  dl. expert  A. P.  prin  care a  solicitat sa comunice dovezi cu  privire la  cele  relatate în  raportul  de  expertiza iar, ulterior în  suplimentul  la  raportul  de  expertiza,  efectuate  în  cauza, în  sensul ca  vecinul în  partea  de  Nord a  proprietatii pârâtilor  este teren  agricol  ce  apartine C. L., rezultând din titlu de proprietate nr.24750/42 din 27.06.1994 si din contractul de vânzare-cumparare cu clauza de întretinere ca  vecinul  pe  latura  de  Nord este terenul agricol apartinând pârâtului S. V.

La data de 24.06.2010, s-au depus la dosar de catre expert A. P, precizarile la raportul de expertiza, urmare a dispozitiilor instantei din încheierea din 10 iunie 2010.

În sedinta publica din 1 iulie 2010 s-a luat interogatoriu pârâtei T. C. la staruinta reclamantilor.

S-au mai depus la dosar urmatoarele acte de catre expertul tehnic judiciar A. P. si pârâti: adresa nr.1714/19.08.2010 a P. comunei C.; planul de situatie( încadrarea în zona) eliberata de P. comunei C.; copia cererii formulate de reclamanti catre P. C. la data de 20 mai 2010; adresa cu nr.1233/08.06.2010 a P. C; copia cererii formulate de catre pârâta T. C. catre P. C. si adresa nr.1491 din 05.07.2010 a P. comunei C.

Analizând întregul material probatoriu administrat nemijlocit în cauza, instanta constata ca actiunea reclamantilor C. I. si C. M. E. formulata, precizata si completata este în parte întemeiata, urmând ca pe cale de consecinta sa fie admisa ca atare în baza urmatoarelor considerente:

Conform titlului de proprietate nr.2475014 din 13.06.1994 emis pe numele lui S. M., s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata totala de 2, 48  ha teren situat pe teritoriul satului C. , apartinând comunei C, judetul Olt, din care suprafata de 1404 m.p. teren intravilan, retinut si în certificatul de mostenitor nr.40 din 15.04.2009, emis de pe urma defunctei S. E., având ca mostenitori pe reclamantii C. I. I. si C. M.-E.

Totodata, pârâtului S. V. i s-a eliberat titlul de proprietate nr.24750/47 din 27.06.1994, pentru suprafata totala de 3,74 ha teren situat pe raza comunei C., satul C., judetul Olt, din care suprafata de 1404 m.p. teren intravilan.

Prin contractul de vânzare-cumparare cu clauza de întretinere, autentificat sub nr.1339 din 28.04.1998, pârâtul S. V. si sotia acestuia S. S. au vândut pârâtei T. C., imobilul proprietatea vânzatorilor situat în comuna C., satul C., judetul Olt, compus din suprafata de 1404 m.p. teren loc de casa împreuna cu una casa de locuit, având vecini la R.-S. E., la A.-drum comunal, la MZI- drum comunal si la MN- teren agricol.

Rezulta din raportul de expertiza tehnica întocmit de expertul judiciar A. P. ca la executarea masuratorilor reclamantii detin în realitate suprafata de 1088,17 m.p., cu 315,83 m.p. mai putin decât în actele de proprietate, iar pârâta T.C. detine în realitate suprafata de 1094,12 m.p., cu 309,88 m.p. mai putin decât se mentioneaza în actele de proprietate.

Din continutul aceluiasi raport de expertiza mai rezulta ca, urmare a masuratorilor efectuate pârâta T.C. nu ocupa vreo suprafata de teren din proprietatea reclamantilor C. I. si C. M. E.

Astfel, din masuratorile efectuate de catre expertul topometrist A. P., rezulta ca atât reclamantii cât si pârâtii, detin în realitate suprafete mai mici decât înscrisurile din documentele ce le atesta proprietatea.

Actiunea în revendicare este acea actiune reala prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului sau (neproprietar) si cerere restituirea sa de la posesorul neproprietar.

În speta, reclamantii nu au facut dovada încalcarea drepturilor lor de proprietatea asupra terenului pe care îl detin conform actelor de proprietate mai sus mentionate.

Prin urmare, având în vedere dispozitiile art.480 si urm. C.Civ., instanta urmeaza sa respinga capatul de cerere privind revendicarea suprafetei de aproximativ 10 m.p., ca neîntemeiat.

Actiunea in revendicare este o actiune întemeiata, direct si nemijlocit pe existenta dreptului de proprietate, obligând reclamantul sa faca dovada, conform art. 1169 C.civ., ca este proprietarul bunului revendicat.

Totodata, actiunea în revendicare este acea actiune reala , prin care proprietarul care a  pierdut posesia bunului sau cere restituirea de la posesorul  neproprietar.

Urmare a cererilor formulate atât de reclamanti cât si de pârâti,  P. comunei C. a comunicat ca în zona în care si partile au amplasate imobilele, latura nordica a intravilanului pentru toti proprietarii este constituita de HC 175-canal, astfel ca în titlul de proprietate nr.24750/4 din 13.06.1994 emis pe numele S. M. este mentionat acest canal HC 157 pe latura de Nord, pe când  în titlul de proprietate nr.24750/47 din 27.06.1994 emis pe numele S. V., din eroare acest canal nu a mai fost înscris.

Cum pârâtii au un bun, în sensul art.1 din Protocolul nr.1, respectiv o speranta legitima de a beneficia efectiv de dreptul acestora de proprietate, negarea acestuia prin admiterea actiunii  în revendicare, ar constitui o privare de proprietate lipsita de baza legala, incompatibila cu dispozitiile Conventiei Europene a Drepturilor Omului.

Art. 584 C.pr.civ. îndreptateste pe orice proprietar sa impuna vecinului sau  sa-si granituiasca proprietatea, adica sa-i fixeze linia despartitoare de hotar prin semne exterioare vizibile.

Granituirea reprezinta o operatie de delimitare prin semne exterioare a liniilor dintre doua proprietati învecinate, o atare cerere, fiind admisibila chiar daca între proprietati exista hotare  exterioare, ori de câte ori acestea nu au fost stabilite prin întelegerea partilor sau prin hotarâre judecatoreasca.

Actiunea în granituire este o actiune petitorie, întrucât are ca scop delimitarea proprietatilor limitrofe, dar, când prin actiune se cere si o parte determinata din terenul limitrof, pe care vecinul ar detine-o fara drept, reclamantul trebuie sa dovedeasca dreptul sau de proprietate. ( art. 584 C.civ.).

Urmeaza ca  instanta sa constate analizând sustinerile partilor si probele administrate în cauza, ca actiunea formulata, precizata si completata de reclamanti, este întemeiata în parte,  pentru motivele  mai jos expuse.

S-a precizat în raportul de expertiza ca între proprietatile partilor a existat si exista hotar despartitor, concluzionându-se ca acesta sa nu fie modificat în nici un fel, fata de actele de proprietate ale partilor si masuratorile efectuate în cauza.

Astfel, în ceea ce priveste stabilirea liniei de hotar, instanta urmeaza  sa stabileasca hotarul despartitor dintre terenurile proprietatea reclamantilor C. I. si C. M. E. si pârâtilor S. V. si T. C,, conform schitei întocmite în baza raportului de expertiza, pe vechiul aliniament, materializat prin punctele J,K,L,M.N si E, care au distantele între ele, astfel: J – K = 19,91 m; K – L =19,04 m; L – M = 5,44 m; M – N = 8,55 m si N – E = 28,63 m si sunt materializate în teren prin – J = teava metalica, confluenta dintre gardurile pârâtilor, K = stâlp din lemn; L = stâlp din lemn; M – stâlp din lemn; N – stâlp din lemn si E – Stâlp din lemn, iar distantele între puncte sunt materializate în teren, astfel: între J si K = gard din lemn; între K si L = gard din plasa de sârma împletita; între L si M = gard lemn, între M si N = gard din plasa de sârma împletita si între N si E = gard din lemn.

Urmeaza sa respinga ca neîntemeiat, capatul de cerere prin care reclamantii au solicitat ca pârâtii sa fie obligati sa le lase în deplina proprietate si linistita posesie suprafata de 10 m.p.(cu aproximatie) pe latura de vest a proprietatii reclamantilor, unde se învecineaza cu pârâtii.

In ceea ce priveste cheltuielile de judecata conform prevederilor art.584 C.civil, acestea se suporta în mod egal de ambii proprietari ai terenurilor învecinate, dar în temeiul art. 276 C.pr.civ. cheltuielile de judecata vor fi compensate în parte si obligati pârâtii la plata sumei de 310 lei, catre reclamanti.

Postat 30.11.2010

Domenii speta

Spete similare