Revendicare imobiliară, grăniţuire

Sentinţă civilă 1152 din 17.12.2009


Prin acţiunea înregistrată la numărul 412/339 DIN data de  4 aprilie 2007 la Judecătoria Zimnicea, reclamantul MG, în contradictoriu cu pârâţii NI si M.I a solicitat instanţei să dispună: obligarea pârâţilor, în baza art. 480 C.civ. să-i lase în deplină proprietate şi paşnică folosinţă suprafaţa de 168 mp teren, în raport de Titlul de proprietate nr. 1702074/ 7 03 2007 ; să stabilească noua linie de hotar dintre cele două proprietăţi.

In motivare a arătat reclamantul ca este unicul moştenitor al lui M I, pe numele căruia s-a emis Titlul de proprietate  1702074/ 7 03 2007, pentru suprafaţa de 0, 1168 mp teren intravilan. Prin Sentinţa civilă 175/ 6 mai 2005 a Judecatoriei Zimnicea s-a dispus stabilirea liniei de hotar dintre proprietăţile parţilor, lui revenindu-i suprafaţa de 1 000 mp. În baza Sentinţei civile nr. 654/ 6 11 2006 a Judecătoriei Zimnicea s-a dispus modificarea Titlului de proprietate vechi, emis pe numele autorului său şi s-a emis Titlul de proprietate din cauză, pentru suprafata de 0,1168 mp. Astfel pârâţii deţin fără drept suprafaţa de 168 mp, urmând a fi obligaţi s-o lase în proprietatea sa şi să se stabilească noua linie de hotar.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 480 din Codul civil.

Au fost anexate în copii: certificatul de naştere al lui M I ; certificatul de deces al lui M I; certificatul de deces al lui M G; certificatul de naştere al lui M G; Sentinţa civilă nr. 654/ 6 11 2006 pronunţată de Judecatoria Zimnicea în dosarul civil 864/ 339/ 2006; Titlul de proprietate nr. 1702074/ 19 09 1007 emis pe numele M  I; Titlul de proprietate nr. 172074/ 07.03.2007 emis pe acelasi nume ; Sentinţa civilă nr. 173/ 6 mai 2005 a Judecatoriei Zimnicea, pronunţată în dosarul nr. 1265/2004; schiţa imobilelor semnată de ing. N L efectuată într-un alt dosar.

La termenul din 12 iunie 2007 au fost încuviinţate părţilor probele cu înscrisuri şi  interogatorii, prorogându-se cea testimonială şi cu expertiza topo, dupa administrarea primelor.

La termenul din 26 iunie 2007 a fost invocată de către pârâţi excepţia  « autorităţii lucrului judecat » în raport de Sentinţa civilă nr. 173/2005  pronunţată de Judecătoria Zimnicea în dosarul 1265/2004, în raport de dispoz. art. 1201 din Codul civil şi art. 166 din Codul de procedură civilă şi s-au depus : Sentinţa civilă nr. 173/ 2005 a Judecătoriei Zimnicea, certificatul de căsătorie dintre N N si M I, Sentinţa civilă nr. 156/ 2007 a Judecatoriei Zimnicea, pronunţată în dosarul 147/ 339/ 2007, Sentinţa civilă 654/ 2006 a Judecătoriei Zimnicea, pronunţată în dosarul civil 864/ 339/ 2006 ; raport de expertiză efectuat în dosarul nr. 1265/2004.

Au mai fost depuse: certificatul de moştenitor nr. 100/ 2 04 2007 emis de BNP , privind pe defunctul M I, Titlul de proprietate nr. 1700561/ 25 X 1994 emis pe numele M M.

La termenul din 18 septembrie 2007 instanţa a invocat din oficiu excepţia  inadmisibilităţii capătului de cerere întemeiat pe dispoziţiile art. 480 din Codul civil faţă de împrejurarea că pârâţii sunt deţinători ai unui titlu de proprietate pentru terenul revendicat de către reclamant.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa,  prin sentinţa civilă nr.852/25.09.2007, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii  în privinţa primului capăt de cerere întemeiată pe art.480 c.civ., faţă de împrejurarea că pârâţii deţin titlu de proprietate  ,  nefiind doar posesori ai terenului în litigiu şi a respins ca rămas fără obiect cel de-al doilea capăt de cerere în raport de respingerea primului capăt de acţiune.

Tribunalul Teleorman, prin decizia civilă nr.21A din 01.02.2008, a admis apelul reclamantului a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare în fond  la aceeaşi instanţă . A reţinut Tribunalul că prima instanţă a respins ca inadmisibilă cererea pentru că reclamantul nu a dovedit că i s-a încălcat dreptul de proprietate, fără a administra nici o probă în acest sens, şi a omis să pună în discuţia părţilor excepţia autorităţii de lucru judecat invocată ce pârât prin întâmpinare şi nici nu a soluţionat-o.

În acest stadiu procesual, la Judecătoria Zimnicea, cauza a fost înregistrată sub nr.412.1/339/30.04.2008.

Prin cererea depusă la data de 29.05.2008, pârâţii au arătat că autorii lor M D (tatăl pârâţilor) şi tatăl lui, M I, figurează în registrul agricol al primăriei cu câte 1 000 m.p. fiecare în perioada 1959-1963.

În anul 2007 în urma unei hotărâri judecătoreşti, MG a obţinut modificarea titlului de proprietate la rubrica curţi construcţii de la 1 000 m.p. cum este pe titlul de proprietate vechi la 1200 m.p.. Instituţia Prefectului Teleorman a menţionat că, potrivit art. 3 alin. 3 din Legea nr. 1/2000, în cazul în care nu există suprafaţa de teren  pentru a satisface integral cererile, să li se dea teren din proprietatea comunei, dar Comisia Locală, în loc să respecte directivele primite a diminuat din tarlaua 93 parcela 2 extravilan suprafaţa de 168 m.p. pe care a trecut-o la suprafaţa curţi construcţii în intravilan. Au învederat că la primărie se află o declaraţie dată de M G care nu poate fi eliberată decât la cererea instanţei. Au mai arătat că pe numele mamei lor M M a fost eliberat titlul de proprietate, în care dintr-o eroare a primăriei, la rubrica curţi construcţii au fost trecuţi 900 m.p. în loc  de 1 000 m.p. conform filei de registru agricol.  Din Decizia nr. 120R pronunţată în dosarul nr. 1040/339/2007 s-a dispus modificarea titlului de proprietate urmând a se trece la rubrica curţi – construcţii 0,10 ha, în loc de 0,09 ha.

Cererea a fost însoţită de copiile titlului de proprietate nr.1702074/07.03.2007,  şi titlul cu acelaşi număr din data de 19.09.1997, extras din registrul agricol din perioada 1959-1963 şi  procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc la data de 12.12.2006 privind punerea în executare a sentinţei civile nr.173/2005, precum şi decizia nr.120R/2008 a Tribunalului Teleorman.

La termenul din 05.06.2008, reclamantul, prin apărător, a depus la dosarul cauzei  schiţă întocmită de Primăria din localitate, copie de pe procesul verbal de punere în posesie nr.1764/31.01.2007. A solicitat şi instanţa a încuviinţat proba cu interogatoriul pârâţilor,-  fără însă ca aceştia să se prezinte la instanţă pentru administrarea interogatoriului -,  precum şi proba cu expertiza tehnică.

La rândul lor, pârâţii, prin apărător, la acelaşi termen, în apărare au solicitat şi de asemenea instanţa a încuviinţat proba cu acte şi interogatoriul reclamantului, fără însă ca acesta să se prezinte la instanţă pentru administrarea probei.

Prin expertiza încuviinţată, expertul urma să determine ce suprafeţe de teren ocupă părţile faţă de actele lor de proprietate, şi să stabilească hotarul despărţitor dintre proprietăţile părţilor.

La termenul din 04.09.2008, apărătorul pârâţilor a mai depus la dosarul cauzei procesul verbal de punere în posesie nr.812/224.06.2008, şi schiţă cu privire la teren, iar apărătorul reclamantului a depus adeverinţa nr.75/05.01.2005, a Comisiei Bragadiru de fond funciar, şi adresa nr.4035/02.09.2008 a Primăriei Bragadiru.

În efectuarea expertizei încuviinţate, fiind desemnat expert în cauză domnul expert D D, , acesta urma ca la efectuarea expertizei să ţină cont de toate actele părţilor.

Pârâţii, la termenul din 02.10.2008, au depus la dosarul cauzei titlul de proprietate nr.1700561/22.07.2008.

Instanţa, la termenul din 30.10.2008, a pus în discuţie excepţiile inadmisibilităţii acţiunii şi puterii de lucru judecat şi, luând concluziile contradictorii ale părţilor, le-a respins.

Raportul de expertiză, fiind depus la dosarul cauzei, la termenul din 11.12.2008, instanţa a încuviinţat refacerea acestuia, reţinând obiecţiunile formulate de pârâţi, prin apărător în sensul că expertul a măsurat în mod greşit terenul având în vedere adeverinţa nr. 75/05.01.2005 eliberată de Comisia Locală de fond funciar Bragadiru şi de asemenea, d-nul expert nu a arătat în raport dacă între proprietăţile părţilor există gard. Au solicitat pârâţii prin apărător ca d-nul expert să aibă în vedere şi sentinţa civilă nr. 173/06.05.2005 , pe care au depus-o la dosar, şi prin care s-a stabilit hotarul dintre proprietăţile părţilor, precum şi documentaţia cadastrală pe care o deţin pârâţii. S-au obligat să depună la dosar şi raportul de expertiză tehnică în baza căruia a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 173/06.05.2005.

Au  mai depus pârâţii la dosarul cauzei documentaţie de carte funciară.

La solicitarea aceluiaşi apărător, la termenul din 22.01.2009, a fost încuviinţată efectuarea unei contraexpertize, întrucât prima expertiză nu respecta sentinţa civilă nr.173/2005, fiind astfel stabilite obiectivele: 1. să se stabilească dacă semnele de hotar dintre proprietăţile părţilor au fost mutate de către pârâţi după rămânerea definitivă a sentinţei civile nr. 173/06.05.2005; 2. să se stabilească dacă pârâţii ocupă vreo suprafaţă de teren aparţinând reclamantului; 3. să se măsoare cele două proprietăţi având în vedere dispoziţiile sentinţei civile nr. 173/2005, schiţa de la fila 27 din dosarul 412 anexat, şi documentaţia de carte funciară; 4. să se stabilească o linie de hotar în sensul sentinţei respective. A fost astfel desemnat expert în cauză, d-l expert B C, care a depus la dosarul cauzei raportul întocmit.

La acelaşi termen din 22.01.2009, a fost audiat martorul P I, încuviinţat reclamantului.

Examinând cererea formulată,atât prin prisma textelor de leghe incidente în cauză, cât şi a mijloacelor de probă administrate, instanţa o găseşte nefondată, pentru considerentele ce vor urma:

Astfel, potrivit artr.480 c.civ., proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura  şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege.

Pe baza acestei definiţii, doctrina a determinat noţiunea de acţiune în revendicare, definită, la rândul său, drept acea acţiune prin care proprietarul neposesor cere posesorului neproprietar recunoaşterea dreptului său de proprietate şi restituirea lucrului.

Ne aflăm astfel, în speţă în ipoteza în care ambele părţi au produs titluri de proprietate cu privire la suprafeţele deţinute.

În raport de acestea urmează a se stabili dacă pârâţii ocupă vreo suprafaţă de teren din proprietatea reclamantului.

Procedând astfel, şi pe baza expertizelor efectuate în cauză, instanţa reţine că acest lucru nu s-a dovedit.

Are în vedere instanţa împrejurarea că deşi pârâţilor li s-au eliberat titluri  de proprietate  ulterior punerii în executare a sentinţei civile nr.173/2005 a acestei instanţe, în raport de hotarul despărţitor stabilit cu acea ocazie, acesta nu a fost modificat. Cu acest argument la care adaugă instanţa şi argumentul că urmează să acorde preferinţă raportului de expertiză întocmit de expertul BCl, acesta redând mai fidel şi mai apropiat de documentaţia de carte funciară situaţia din teren, instanţa reţine că pârâţii nu ocupă teren din proprietatea reclamantului.

Aceasta întrucât , deşi potrivit aceluiaşi raport de expertiză şi prin raportare la sentinţa civilă nr.173/2005, reclamantul deţine o suprafaţă mai mică decât cea din acte, iar pârâţii o suprafaţă mai  mare, suprafaţa deţinută de reclamant fusese omologată prin raportul de expertiză efectuat în cauza în care s-a pronunţat sentinţa  civilă nr.173/2005, iar în ceea ce priveşte pârâţii, suprafaţa reţinută de expertul B Cl din prezenta cauză că o ocupă, deşi este superioară celei din sentinţa civilă nr.173/2005, aceasta este oricum inferioară suprafeţei de 1000 m.p. înscrisă în titlul de proprietate nr.1700561/22.07.2008.

Cu argumentele expuse anterior, reţinând că pârâţii nu ocupă vreo suprafaţă de teren proprietate reclamantului, iar hotarul despărţitor dintre proprietăţile acestora este în acelaşi amplasament cu cel stabilit prin sentinţa civilă nr.173/2005, - reclamantul nefăcând astfel dovada susţinerilor sale din acţiune, - sarcină ce îi incumba în condiţiile art.1169 c.civ.-, instanţa  urmează să respingă acţiunea ca nefondată.

În baza disp. art. 274  şi următoarele c.p.c., instanţa va obliga de asemenea reclamantul la plata cheltuielilor de judecată către pârâţi.

Domenii speta