Rezolutie contract

Sentinţă civilă 8 din 17.03.2011


DOSAR NR. 4025/254/2010

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA MANGALIA

ÎNCHEIERE

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 17.03.2011

PREŞEDINTE : C.T.

GREFIER : N.F.

Pe rol, soluţionarea cauzei civile având ca obiect rezoluţiune contract formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâţii -.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă apărătorul reclamantei, avocat -, în baza împuternicirii avocaţiale nr. 0016451 din data de 27.01.2011, lipsă fiind pârâţii şi apărătorul acestora avocat -, în baza împuternicirii avocaţiale seria CT nr. 0022712 din data de 23.02.2011.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Instanţa constată că pârâţii au depus la dosar interogatoriul pentru reclamantă, iar reclamanta a depus răspunsurile la interogatoriu; de asemenea, constată că apărătorul pârâţilor a depus la dosar o cerere prin care solicită, pe de o parte, acordarea unui termen întrucât la această dată are mai multe dosare de susţinut la instanţele din Constanţa, iar, pe de altă parte, comunicarea răspunsului la interogatoriul luat de pârâţi societăţii reclamante.

Instanţa pune în discuţie cererea de amânare formulată de apărătorul pârâţilor.

Apărătorul pârâţilor arată că se opune cererii de amânare, având în vedere că interogatoriul a fost depus la dosar cu câteva zile înainte de termen, pentru ca reclamanta să aibă posibilitatea să afle răspunsurile la întrebările acestuia şi, mai mult, consideră că nu este un motiv pertinent, în sensul că are de susţinut dosare la alte instanţe. Mai precizează că, la termenul anterior, apărătorul pârâţilor avea agendă încărcată şi a solicitat în mod expres acest termen.

Instanţa, deliberând asupra cererii de amânare formulată de apărătorul pârâţilor şi apreciind că este neîntemeiată faţă de motivele invocate întrucât nu a făcut dovada că are de susţinut cauze la instanţele din Constanţa şi, mai mult decât atât, avea posibilitatea de a-şi asigura substituirea, iar amânarea cauzei nu se impune nici în vederea comunicării răspunsului la interogatoriu dat fiind ca aceste înscrisuri nu fac parte din categoria celor pentru care legea procesual civilă prevede obligativitatea depunerii în atâtea exemplare câte părţi sunt ori comunicarea către partea care lipseşte la termen, respinge atât cererea de amânare cât şi cererea de comunicare a răspunsului la interogatoriu formulată de pârâţi.

De asemenea, instanţa constată că pârâţii nu au depus la dosar, în 5 zile de la pronunţarea încheierii de la termenul de judecată anterior, înscrisurile încuviinţate în cadrul probei cu înscrisuri, motiv pentru care îi decade pe aceştia din proba încuviinţată.

Apărătorul reclamantei precizează faptul că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.

Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat instanţa acordă cuvântul pentru dezbateri pe fond.

Apărătorul reclamantei solicită admiterea cererii aşa cum a fost formulată, în sensul pronunţării unei hotărâri prin care să se constate intervenirea rezoluţiunii contractului de vânzare – cumpărare autentificat la data de 30.07.2009, privind apartamentul situat în -; solicită, totodată, admiterea cererii privind înscrierea în cartea funciară a noului proprietar cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată şi depune dovada achitării onorariului. Cu privire la susţinerea pârâţilor în sensul că ar fi achitat suma de 25.000 de euro, arată că nu a fost dovedită şi solicită respingerea acesteia ca fiind nefondată, precum şi amânarea pronunţării pentru a depune concluzii scrise.

Instanţa declară închise dezbaterile şi rămâne în pronunţare.

 

INSTANŢA:

Pentru a da posibilitatea părţilor să depună la dosar concluzii scrise,

DISPUNE:

Amână pronunţarea la data de 24.03.2011.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 17.03.2011

PREŞEDINTE GREFIER

C.T. N.F.

 

INSTANŢA:

Având nevoie de timp pentru a delibera,

DISPUNE:

Amână pronunţarea la data de 31.03.2011.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 24.03.2011.

PREŞEDINTE GREFIER

C.T. N.F.

DOSAR NR. 4025/254/2010

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA MANGALIA

SENTINŢA CIVILĂ NR. 952

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 31.03.2011

PREŞEDINTE : C.T.

GREFIER : N.F.

Pe rol, soluţionarea cauzei civile având ca obiect rezoluţiune contract formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâţii -.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 17.03.2011 şi au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunţării din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre când instanţa, pentru a da posibilitatea părţilor să depună la dosarul cauzei concluzii scrise, a amânat pronunţarea la data de 24.03.2011, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 31.03.2011, dată la care s-a pronunţat.

INSTANŢA:

Asupra cauzei civile de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia sub nr. 4025/254 din data de 28.09.2010 reclamanta - i-a chemat în judecată pe pârâţii - pentru ca instanţa, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate intervenită rezoluţiunea contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 3646 din 30.07.2009 de - şi să dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului, obligarea - la întabularea pe numele său a dreptului de proprietate asupra imobilului care a făcut obiectul contractului şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, la data de 30 iulie 2009, a vândut pârâţilor apartamentul situat în -, convenind ca preţul de 168.632 de lei să fie achitat în douăsprezece rate lunare egale, prima lună de plată fiind august 2009.

Pârâţii, a susţinut reclamanta, nu au achitat nicio rată, iar notificările pe care le-a transmis acestora au rămas fără răspuns, astfel că, în virtutea pactului comisoriu de gradul patru prevăzut în contract, potrivit căruia în cazul neachitării de către cumpărători a trei rate consecutive din preţul vânzării, vânzarea va fi de drept rezolvită, fără vreo formalitate şi fără punere în întârziere sau somaţie, a solicitat instanţei să constate că s-a produs rezoluţiunea contractului de vânzare – cumpărare şi să dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului în sensul reîntoarcerii dreptului de proprietate asupra imobilului în patrimoniul vânzătoarei.

Reclamanta a mai arătat că, urmare a constatării intervenirii rezoluţiunii convenţionale a contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 3646 din data de 30.07.2009, se impune ca instanţa să dispună şi rectificarea înscrierii făcute în cartea funciară, cu consecinţa întabulării dreptului de proprietate asupra imobilului pe numele său.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 969 şi art. 970 din Codul civil, ale art. 36 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 7/1996 şi ale art. 274 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Cererii i-au fost anexate, în copie, contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 3646 din data de 30.07.2009 de - şi notificarea nr. 417 din data de 11.05.2010.

Pârâţii - nu au formulat întâmpinare.

 În susţinerea acţiunii, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri care, fiind pertinentă şi utilă, a fost admisă de instanţă, iar pentru administrarea probei cu înscrisuri a mai depus la dosar un extras de carte funciară pentru informare.

În combaterea cererii, pârâţii au propus proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantei şi proba cu martori, iar instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri şi proba cu interogatoriul reclamantei, apreciind că acestea sunt pertinente şi utile, însă a respins ca neconcludentă, pentru motivele arătate în cuprinsul încheierii din 24.02.2011, proba testimonială.

La data de 15.03.2011 au fost depuse la dosar răspunsurile reclamantei la interogatoriul propus de pârâţi -.

Analizând acţiunea dedusă judecăţii, prin prisma probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa constată următoarele:

Între reclamanta -, în calitate de vânzătoare, pe de o parte, şi pârâţii -, în calitate de cumpărători, pe de altă parte, s-a încheiat contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 3646 din data de 30.07.2009 de -, prin care reclamanta a vândut cumpărătorilor imobilul proprietatea sa situat în -.

 Preţul vânzării specificat în contract a fost de 168.632 de lei, reprezentând contravaloarea sumei de 40.000 de euro, la care se adaugă TVA de 5 % în valoare de 8.431 lei, preţ care urma a fi achitat în 12 rate lunare egale, în valoare de 3.500 de euro fiecare, începând cu luna august 2009, până la sfârşitul fiecărei luni.

În cuprinsul contractului, părţile au stipulat şi un pact comisoriu de gradul IV potrivit căruia, în cazul neachitării de către cumpărători a trei rate consecutive din preţul vânzării, aceasta va fi de drept rezolvită, fără vreo formalitate, fără punere în întârziere şi fără somaţie.

Urmare a notificării nr. 417 din data de 11.05.2010 (fila 5) emisă de reclamantă pe numele pârâţilor, părţile au convenit să prelungească termenul de plată cu 45 de zile, astfel cum reiese din menţiunile olografe făcute în cuprinsul acestui înscris, însuşite de părţi prin semnătură.

Pârâţii nu au făcut dovada că au achitat vreo sumă de bani cu titlu de preţ al imobilului în condiţiile în care nu au depus înscrisuri doveditoare în acest sens, reclamanta a negat, la interogatoriu, că ar fi primit de la pârâţi o parte din suma prevăzută în contract, iar proba testimonială nu a putut fi administrată faţă de dispoziţiile art. 1191 din Codul civil şi de opoziţia reclamantei la audierea unor martori.

Rezoluţiunea contractului este acea sancţiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic care constă în desfiinţarea retroactivă a acestuia şi în repunerea părţilor în situaţia avută anterior încheierii contractului. Această instituţie nu se bucură de o reglementare legală, însă îşi găseşte fundamentul în reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor dintr-un contract sinalagmatic, în împrejurarea că fiecare dintre obligaţiile reciproce este cauza juridică a celeilalte, iar neîndeplinirea culpabilă a uneia dintre obligaţii lipseşte de suport juridic obligaţia reciprocă, astfel că se impune desfiinţarea întregului contract.

Rezoluţiunea unei convenţii poate fi cerută de partea care şi-a executat obligaţia asumată sau se declară gata să o execute, însă aceasta operează numai dacă cealaltă parte nu şi-a executat propria obligaţia şi neexecutarea îi este imputabilă; de asemenea, rezoluţiunea poate fi judiciară, atunci când instanţa este chemată să se pronunţe asupra îndeplinirii condiţiilor desfiinţării unui contract, sau convenţională, în situaţia în care, prin clauze contractuale exprese denumite pacte comisorii, părţile stabilesc condiţiile intervenirii rezoluţiunii.

Stipularea în contract a unui pact comisoriu de gradul IV, potrivit căruia, în cazul neexecutării de către debitor a obligaţiei asumate, contractul se consideră desfiinţat de drept fără a mai fi necesară punerea în întârziere şi fără orice altă formalitate prealabilă, are drept efect desfiinţarea necondiţionată a contractului de îndată ce a expirat termenul de executare.

În cauză, în cuprinsul contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 3646 din data de 30.07.2009 de -, părţile au convenit ca preţul imobilului să fie achitat de către cumpărători în 12 rate lunare egale, în valoare de 3.500 de euro fiecare, începând cu luna august 2009 până la sfârşitul fiecărei luni, şi au inserat o clauză potrivit căreia, în cazul neachitării de către cumpărători a trei rate consecutive din preţul vânzării, aceasta va fi de drept rezolvită, fără vreo formalitate, fără punere în întârziere şi fără somaţie, clauză care, indiscutabil, are natura juridică a unui pact comisoriu de gradul IV din moment ce părţile însele l-au denumit astfel.

Cum pârâţii nu au făcut dovada că au achitat vreo sumă din preţul imobilului cumpărat, nici înăuntrul termenelor prevăzute în contract şi nici până la expirarea termenul de 45 de zile convenit ulterior de părţi, instanţa constată că este incident pactul comisoriu prevăzut în contract, motiv pentru care solicitarea reclamantei privind intervenirea rezoluţiunii contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 3646 din data de 30.07.2009 de - este întemeiată şi va fi admisă.

Întrucât efectele rezoluţiunii constau în desfiinţarea retroactivă a contractului şi repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii acestuia, cu consecinţa restituirii prestaţiilor efectuate în temeiul contractului, instanţa va dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 3646 din 30.07.2009 de - în sensul că îi va obliga pe pârâţi să predea reclamantei apartamentul situat -.

Reclamanta a solicitat instanţei de judecată ca, în situaţia admiterii primului capăt de cerere, să dispună şi obligarea Biroului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară - la întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului pe numele său, însă această cerere este neîntemeiată întrucât, pe de o parte, textul de lege invocat de către reclamantă are în vedere ipoteza în care, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, s-a constatat că actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil, or prezenta hotărâre nu are acest caracter, iar, pe de altă parte, după rămânerea irevocabilă a acestei hotărâri, reclamanta poate înainta o cerere de rectificare a înscrierii însuşi - şi numai în caz de litigiu se poate adresa instanţei pentru apărarea drepturilor sale.

Totodată, faţă de dispoziţiile art. 274 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care prevăd că „partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”, şi constatând că pârâţii au calitatea de parte căzută în pretenţii în accepţiunea acestui text de lege, instanţa îi va obliga pe aceştia să plătească reclamantei suma de 6.488,64 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru în cuantum de 4.983,64 lei (fila 14), timbrul judiciar în valoare de 5 lei şi onorariul apărătorului ales, în sumă totală de 1.500 de lei, achitat cu facturile nr. 9179656 din data de 12.11.2010 şi nr. 9179657 din data de 30.11.2010 (fila 34).

Pentru toate considerentele expuse, instanţa va admite în parte acţiunea, va constata intervenită rezoluţiunea contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 3646 din data de 30.07.2009 de -, va dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului, în sensul că îi va obliga pe pârâţi să predea reclamantei apartamentul situat în -, va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei privind obligarea - la întabularea dreptului de proprietate asupra acestui imobil pe numele său şi îi va obliga pe pârâţi să plătească reclamantei suma de 6.488,64 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta-, în contradictoriu cu pârâţii -.

Constată intervenită rezoluţiunea contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 3646 din data de 30.07.2009 de -.

Repune părţile în situaţia anterioară încheierii contractului şi obligă pe pârâţi să predea reclamantei apartamentul situat în -.

Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei privind obligarea - la întabularea dreptului de proprietate asupra acestui imobil pe numele său.

Obligă pe pârâţi să plătească reclamantei suma de 6.488,64 lei cheltuieli de judecată.

Cu apel în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31.03.2011.

PREŞEDINTE GREFIER

 C.T.  N.F.

Tehnoredactat jud. CT/27.06.2011

5 ex.