Persoana obligată să restituie sumele depuse la cec

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată:

I. Susţinerile părţilor

1. Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe în data de 28.12.2012, sub nr. mai sus menţionat (în antet), reclamantul D.C. a solicitat instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să oblige pârâţii S.C. B.R.D. Groupe Societe Generale S.A., Statul Român (prin Ministerul de Finanţe) şi D.G.F.P. Iaşi la plata sumei depuse de el la CEC în vederea achiziţionării unui autoturism înainte de 1989.

În motivare, a arătat următoarele:

Înainte de 1989, a depus la Casa de Economii şi Consemnaţiuni – Sucursala Iaşi suma de xyz lei, constituind astfel un depozit în vederea achiziţionării unui autoturism.

În 1991, a transferat suma de bani de la CEC la BRD, dar că până în prezent nu a fost despăgubit, spre diferenţă de cei care au lăsat banii la CEC. Prin legea 232/2008 de aprobare a OUG 156/2007 a fost aprobată acordarea de despăgubiri şi pentru cei din categoria sa.

Anterior promovării prezentei acţiuni, a iniţiat procedura concilierii cu SC BRD SA, care i-a răspuns că Ministerul de Finanţe îi solicitase lista persoanelor fizice care au efectuat depuneri la CEC şi care transferaseră aceste sume la BRD, răspunsul evidenţiind că pe listă se găseşte şi reclamantul.

În drept, reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile actelor normative menţionate.

În dovedirea celor afirmate, a propus probele cu înscrisuri, interogatoriu şi martori.

Nu a anexat iniţial documente, dar la termenul din 26.02.2013, a depus o serie de înscrisuri (f.39 şi urm.).

2. Pârâta S.C. B.R.D. Groupe Societe Generale S.A. a formulat întâmpinare, înregistrată la 13.12.2012 (f.14), prin care a invocat excepţia netimbrării (rămasă fără obiect ulterior) şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, arătând următoarele:

Prin legea 232/2008 de aprobare a OUG 156/2007, s-au stabilit măsuri reparatorii „pentru persoanele fizice care după 22 decembrie 1989 şi-au transferat depunerile existente la Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A. în vederea achiziţionării de autoturisme, la Banca Română pentru Dezvoltare - B.R.D. - S.A.”.

Potrivit art.3 alin.1-8 din OUG 156/2007, suma reprezentând despăgubirea „este asigurată de Ministerul Economiei şi Finanţelor prin emisiunea de titluri de stat de valoare nominală totală egală cu valoarea totală a despăgubirii”.

Mai mult decât atât, art.3 alin.9 prevede expres că „pentru a intra în posesia sumelor reprezentând valoarea despăgubirii, deponenţii, mandatarii sau succesorii legali ai acestora vor prezenta în original documentele „cec cu suma limitată” şi „act de identitate” valabil, acte de stare civilă, procură specială autentificată, certificat de moştenitor şi alte documente legale, după caz”, acte care se depun exclusiv la CEC.

Conform art.3 alin.4-9, CEC are obligaţia de a înregistra în conturi deschise pe numele deponenţilor aceste titluri de stat, care se vor stinge la momentul ajungerii la scadenţă prin plata către persoanele îndreptăţite.

Art.4 prevede că „responsabilitatea ducerii la îndeplinire a prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă îi revine Ministerului Economiei şi Finanţelor”.

Potrivit art.4 alin.2, singura obligaţie care îi revine BRD este de a calcula sumele ce se cuvin cu titlul de despăgubiri, iar potrivit art.4 alin.1 şi art.3 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, responsabilitatea ducerii la îndeplinire a prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă îi revine Ministerului Economiei şi Finanţelor.

Pârâta BRD şi-a îndeplinit obligaţiile încă de la 12.10.2009, când a transmis Ministerului de Finanţe numărul total al persoanelor care şi-au transferat depozitul de la CEC la BRD, precum şi sumele la care se ridică aceste despăgubiri.

În adresa nr.828/12.10.2009, se arată că BRD a transmis către Minister datele solicitate pentru aplicarea OUG 156/2007, cu precizarea că sumele au fost calculate pornind de la suma transferată, utilizând algoritmul de calcul validat de Minister în aplicarea indicilor preţurilor de consum, astfel cum aceştia au fost comunicaţi de Institutul Naţional de Statistică.

Din adresa nr.606138/14.02.2011 emisă de Minister către BRD, rezultă că data de la care se indexează sumele este cea a transferului, precum şi modalitatea de calcul.

Din adresa nr.606138/14.02.2011 emisă de BRD către Minister, a fost comunicată suma totală a despăgubirilor şi modalitatea de calcul. Prin adresa nr.606138/14.02.2011 emisă de Minister către BRD, primul a confirmat primirea calculului respectiv.

Un extras din tabelul deponenţilor privind calculul sumei aferente despăgubirii, conform variantei I de calcul a acestora (aşa cum a fost indicată de Minister), suma care se cuvine reclamantului cu titlu de despăgubiri este de 8823,29 lei.

Prin adresa nr.612846/24.09.2012 emisă de Minister către BRD, s-a solicitat acesteia din urmă comunicarea sumei totale a despăgubirilor caculată de la data transferului până la 31 august 2012 de la data transferului, respectiv de la 01.01.1990.

Prin adresa nr.1376/PB/11.10.2012 emisă de BRD către Minister, s-a răspuns la adresa anterioară, fiind comunicate datele necesare pentru promovarea actului normativ privitor la despăgubirea persoanelor care au depus sume de bani la CEC şi le-au transferat la BRD.

Având în vedere că pârâta nu are decât obligaţia de a calcula şi de a comunica Ministerului numele deponenţilor care şi-au transferat conturile şi cuantumul sumelor depozitelor actualizat, care a fost înreplinită, acţiunea trebuie respinsă ca fiind lipsită de obiect.

Reclamantul a citat trunchiat răspunsul BRD la invitaţia la conciliere, deoarece acolo se arăta că responsabilitatea pentru despăgubire îi revine Ministerului.

În drept, a indicat textele menţionate mai sus.

În dovedirea celor arătate, a propus proba cu înscrisuri şi a anexat adresele la care a făcut referire (f.19 şi urm.).

3. Pârâtele Statul Român (prin Ministerul de Finanţe) şi D.G.F.P. Iaşi nu au formulat întâmpinare şi nici nu s-a prezentat în instanţă pentru a formula apărări, deşi au fost legal citaţi.

4. Reclamantul a afirmat la termenul din 26.02.2013 că i se cuvine suma de 10000 lei, astfel încât solicită să fie obligaţi pârâţii să-i plătească această sumă (f.48).

II. Aspecte procesuale

Prin încheierea de termenul din 02.04.2013 (f.63), instanţa a respins ca neîntemeiată cererea de ajutor public judiciar.

Ulterior, a fost admisă cererea de reexaminare ajutor public, fiind redus cuantumul taxei datorate la jumătate prin încheierea din 09.05.2013 (f.73).

Subsecvent, acţiunea a fost legal timbrată cu suma de 356 lei, dovada fiind depusă la 14.05.2013.

Prin încheierea de la ultimul termen, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

III. Situaţia de fapt

Disputa dintre părţi se referă în principal la aplicarea legii, nefiind contestată situaţia de fapt invocată de reclamant, ci dimpotrivă, pârâta confirmând aspectele susţinute de acesta, probate de altfel şi cu înscrisurile depuse la dosar.

Astfel, înainte de 1989, reclamantul a depus la Casa de Economii şi Consemnaţiuni – Sucursala Iaşi suma de xyz lei, constituind astfel un depozit în vederea achiziţionării unui autoturism (f.43-44).

În 22.07.1991, el a transferat suma de bani de la CEC la BRD, dar până în prezent nu a fost despăgubit, SC B.R.D. G.S.G. SA afirmând că nu îi revine decât obligaţia de a calcula suma care i se cuvine. În sensul acestei obligaţii asumate, pârâta a stabilit că suma care se cuvine reclamantului cu titlu de despăgubiri este de 8823,29 lei.

Corespondenţa dintre BRD şi Ministerul de Finanţe a avut conţinutul prezentat de pârâtă în întâmpinare, prima comunicând celei de-a doua instituţii lista persoanelor îndreptăţite la despăgubire şi sumele necesare.

IV. Analiza excepţiei şi a fondului

Actul normativ prin prisma căruia trebuia analizată legalitatea şi temeinicia acţiunii reclamantului este OUG 156/2007, aşa cum a fost aprobată prin legea 232/2008.

Conform art.1 alin.1, persoanele fizice care până la data de 15 februarie 1992 au efectuat depuneri de sume la Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A., precum şi cele care au transferat aceste sume după 22 decembrie 1989 în conturile Băncii Române pentru Dezvoltare - B.R.D. - S.A., în vederea achiziţionării de autoturisme, au dreptul să obţină despăgubiri băneşti dacă depozitele astfel constituite, existente în conturile active ale Casei de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A., respectiv ale Băncii Române pentru Dezvoltare - B.R.D. - S.A., îndeplinesc condiţia neafectării soldului iniţial.

În forma sa iniţială, ordonanţa a stabilit mecanismul prin intemediul căruia banii urmau săi fie restituiţi persoane care depozitase suma de bani înainte de 1989 la CEC şi care îndeplinea condiţia neafectării soldului iniţial.

Legea de aprobare a introdus art.11, potrivit căruia „de prevederile art.1 beneficiază şi persoanele fizice care după 22 decembrie 1989 şi-au transferat depunerile existente la Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A. în vederea achiziţionării de autoturisme, la Banca Română pentru Dezvoltare - B.R.D. - S.A. cu acelaşi scop, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art.1 alin.2.”.

Doar art.1 alin.1 a fost modificat prin legea de aprobare, mecanismul nefiind propriu-zis adaptat pentru situaţia celor care şi-au transfera conturile.

Mecanismul descris de art.3 şi 4 din ordonanţă presupune că suma reprezentând despăgubirea prevăzută la art.2 (760.625.341,06 lei) este asigurată de Ministerul Economiei şi Finanţelor prin emisiunea de titluri de stat de valoare nominală totală egală cu valoarea totală a despăgubirii.

Valoarea nominală individuală a fiecărui titlu de stat urma să fie egală cu valoarea individuală a despăgubirii, calculată de Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A. conform art. 2, pe numele fiecăruia dintre cei 37.478 de deponenţi (art.3 alin.3).

Alin.5 precizează că „la data scadenţei emisiunii de titluri de stat, care este data de 30 octombrie 2008, Ministerul Economiei şi Finanţelor procedează la răscumpărarea acestora, prin plata pe numele Casei de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A. a sumei de 760.625.341,06 lei, reprezentând valoarea nominală a titlurilor de stat emise”. Alin.7 stabileşte că „în prima zi bancară imediat următoare datei scadenţei emisiunii de titluri de stat, Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A. procedează la stingerea obligaţiei de plată prevăzute la alin.4 prin alimentarea fiecărui cont al deponenţilor cu suma reprezentând valoarea individuală a despăgubirii, sumă care, începând cu această dată, este purtătoare de dobândă.”

În fine, conform alin.8, începând cu data prevăzută la alin.5, persoanele fizice care au dreptul la despăgubire conform art. 1 se pot prezenta la ghişeele Casei de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A. în vederea punerii la dispoziţia acestora a sumelor cuvenite. Totodată, art.3 alin.9 prevede expres că „pentru a intra în posesia sumelor reprezentând valoarea despăgubirii, deponenţii, mandatarii sau succesorii legali ai acestora vor prezenta în original documentele „cec cu suma limitată” şi „act de identitate” valabil, acte de stare civilă, procură specială autentificată, certificat de moştenitor şi alte documente legale, după caz”.

Aşadar, mecanismul presupune că statul emite titluri de stat, la scadenţa cărora le răscumpără prin plata pe numele CEC a unei sume pentru fiecare persoană ce urmează să fie despăgubită. Subsecvent, în prima zi bancară imediat următoare, persoana îndreptăţită se putea prezenta la ghişul CEC pentru a-şi primi suma cuvenită.

Acest aspect este subliniat clar prin intermediul art.4 alin.1 şi 2.

Conform alin.1, Ministerului Economiei şi Finanţelor îi revine responsabilitatea ducerii la îndeplinire a prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, referitoare la emisiunea şi răscumpărarea titlurilor de stat. Aici, se observă că pârâta BRD a citat trunchiat textul, responsabilitatea statului privind expres doar „emisiunea şi răscumpărarea titlurilor de stat”.

Alin.2 prevede însă că „întreaga responsabilitate pentru realitatea şi corectitudinea sumelor reprezentând valoarea despăgubirilor, precum şi pentru ducerea la îndeplinire a acţiunii de despăgubire efectivă a persoanelor fizice beneficiare ale acestora, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, revine Casei de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A.”.

Şi acest text a fost interpretat în mod trunchiat de pârâta SC BRD GSG SA.

Astfel, argumentaţia acesteia a privit în esenţă faptul că nicio dispoziţie din ordonanţă nu obligă BRD să plătească sumele de bani, deoarece actul normativ face referire doar la Minister şi la CEC SA.

În egală măsură însă, este adevărat că nicio dispoziţie din ordonanţă nu face referire la obligaţia BRD de a calcula sumele de bani. Cu toate acestea, pârâta în discuţie şi-a asumat această obligaţie, ea precizând şi suma cuvenită, atât în faţa instanţei, cât şi în corespondenţa cu Ministerul, depusă la dosar.

În realitate, singura modalitate prin care se poate da efect textului art.11, introdus prin legea de aprobare a ordonanţei, este ca toate celelalte dispoziţii ale actului normativ să fie interpretate prin analogie, în sensul în care toate referirile la CEC SA să fie considerate ca referindu-se la SC BRD GSG SA, în măsura în care persoana care pretinde să fie despăgubită este printre cele care şi-au transferat depozitul la BRD. Nicio altă interpretare nu poate face la acest moment ca dreptul acestor din urmă persoane să fie efectiv, nu doar teoretic. Or, instanţele trebuie să interpreteze legea în sensul în care ar produce efecte, nu în sensul în care nu le-ar produce.

În măsura în care s-ar considera că argumentaţia pârâtei BRD este corectă, atunci ar trebui analizat cine ar putea fi obligat să plătească despăgubirea. Apare ca fiind evident că nu ar putea fi obligată numita Casa de Economii şi Consemnaţiuni S.A., de vreme ce depozitul a fost transferat de la aceasta. Totodată, responsabilitatea statului este limitată de ordonanţă la „emisiunea şi răscumpărarea titlurilor de stat”. În aceste condiţii, instanţa ar urma să constate un vid legislativ, mai ales că din corespondenţa dintre BRD şi Minister a rezultat că un act normativ urma să fie elaborat, însă o astfel de soluţie ar echivala cu o denegare de dreptate.

De altfel, după cum s-a arătat deja, pârâta BRD a acceptat prima parte din obligaţiile statuate de art.4 alin.2 (responsabilitatea pentru realitatea şi corectitudinea sumelor reprezentând valoarea despăgubirilor), calculând suma datorată persoanei îndreptăţite, dar nu şi a doua teză impusă de text (responsabilitatea pentru ducerea la îndeplinire a acţiunii de despăgubire efectivă a persoanelor fizice beneficiare ale acestora).

În aceste condiţii, instanţa reţine că este neîntemeiată neîntemeiată excepţia lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâtei S.C. B.R.D. Groupe Societe Generale S.A., ridicată de aceasta, acţiunea urmând să fie admisă în parte în contradictoriu cu aceasta, în raport de felul cum a fost precizată la termenul din 26.02.2013 (f.48).

Este adevărat că OUG 156/2007 este un act normativ foarte precis în ceea ce priveşte despăgubirile cuvenite persoanelor care nu şi-au transferat depozitele la BRD, art.2 stabilind expres şi suma totală a despăgubirii cuvenite, asigurată conform art.3 alin.1 de stat. Tot adevărat este şi că actul normativ nu apare ca fiind la fel de precis în ceea ce priveşte situaţiile celor care şi-au transferat conturile la BRD, însă numai în ceea ce priveşte relaţia din interiorul mecanismului de despăgubire dintre bancă şi stat. În ceea ce priveşte relaţia dintre persoana îndreptăţită la despăgubire şi BRD, prevederile legale sunt suficiente şi pot fi aplicate, chiar dacă prin analogie.

Din acest motiv, cum în speţă este vorba despre valorificarea unui depozit bancar, nu s-ar putea pune nici problema unei eventuale prematurităţi a cererii (până la elaborarea actului normativ adaptat), neexistând temei pentru amânarea exercitării dreptului reclamantului.

În ceea ce priveşte suma pretinsă de reclamant, instanţa nu o poate acorda ca atare, neputându-se baza pe simpla afirmaţia a acestuia că 10.000 lei este valoarea actualizată în prezent a sumei solicitate. Astfel, reclamantul nu a solicitat administrarea probei cu expertiză contabilă în acest sens şi nu a indicat algoritmul în baza căruia a ajuns la concluzia cu privire la corectitudinea sumei.

În consecinţă, va admite în parte cererea formulată de reclamantul D.C. în contradictoriu cu pârâta S.C. B.R.D. Groupe Societe Generale S.A. şi va obliga această pârâtă la plata către reclamant a sumei de 8823,29 lei.

Pentru aceleaşi motive, considerân că actul normativ menţionat nu impune celorlalte două pârâte nicio obligaţie directă faţă de reclamant, instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea formulată în contradictoriu cu Statul Român (prin Ministerul de Finanţe) şi D.G.F.P. Iaşi.

În temeiul art.274 C.pr.civ., instanţa va obliga pârâta S.C. B.R.D. Groupe Societe Generale S.A. şi la plata contravalorii cheltuielilor de judecată în cuantum de 1320 lei. În componenţa acesteia intră suma de 320 lei (contravaloare taxe judiciare datorate prin raportare la suma acordată, nu la cea solicitată), respectiv 1000 lei contravaloare onorariu de avocat, dovedită prin chitanţa nr.319/15.01.2013).

În temeiul art.18 din OUG 51/2008, instanţa va obliga pârâta S.C. B.R.D. Groupe Societe Generale S.A. la plata către Statul Român a sumei de 320 lei (stabilită tot prin raportare la suma acordată, nu la cea solicitată, pe considerente de echitate), reprezentând echivalentul parţial al ajutorului public judiciar de care a beneficiat reclamantul.

Domenii speta

Spete similare