Furt calificat

SENTINŢA PENALĂ Nr. 277

Şedinţa publică de la 11 Mai 2010

MINISTERUL PUBLIC REPREZENTAT DE PROCUROR ANA-MARIE CRÎŞMARU

Prin rechizitoriul din data de 19.02.2009, emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Moineşti în dosarul nr.3346/P/2009, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de liberate a inculpaţilor D F I şi L I N pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 Ut. a, g C.pen cu

în cuprinsul actului de sesizare al instanţei, s-a reţinut următoarea stare de fapt:

în noaptea de 23/24.10.2009, în jurul orelor 23,00, organele de poliţie, în timp ce efectuau serviciul de patrulare, împreună cu un echipaj al SC G4S Moineşti, în pct. Linia a Ii-a Via Câmpeni pe DC 183 Pârjol-Câmpeni, au surprins pe cei doi învinuiţi în timp ce se deplasau călare pe o cabalină brun-roşcată de talie mijlocie.

întrucât cei doi învinuiţi au devenit suspecţi în afirmaţiile lor, au fost conduşi la postul de poliţie unde au fost identificaţi şi întrebaţi despre

provenienţa cabalinei, stabilindu-se urmare a declaraţiilor aces ora că în seara zilei de 23.10.2009, învinuiţii s-au întâlnit în loc. Marginea din corn. Balcani, unde, observând o cabalină pe un teren din apropierea localităţii, profitând de faptul că în zonă nu se mai aflau alte persoane şi se înnoptase, învinuiţii au sustras cabalina şi s-au deplasat cu aceasta spre târgul din Tescani, pe raza loc. Pîrjol fiind identificaţi de organele de poliţie, în urma cercetărilor s-a stabilit că proprietarul cabalinei este T V, căruia i-a fost restituită cabalina.

Situaţia de fapt a fost reţinută pe baza următoarelor mijloace de probă: proces verbal de sesizare din oficiu, fila 3, proces verbal de constatare a infracţiunii, filele 4-5, declaraţie parte vătămată, fila 6,7, declaraţie martor Ţ G, fila 9, declaraţie martor U A, fila 10, declaraţie martor Z C, fila 11, declaraţie martor D C, fila 12, proces verbal de confruntare, fila 13, proces verbal de reconstituire cu planşe fotografice, filele 14-19, declaraţie învinuit D F I, filele 23, 24, declaraţie învinuit LIN fila 28.

1

Pe parcursul cercetării judecătoreşti au fost administrate următoarele mijloace de probă: fişe cazier judiciar, filele 13, 29, declaraţii martori U A, Z C, declaraţie parte vătămată T V.

Inculpaţii nu au fost prezenţi în instanţă şi nu au putut fi audiaţi, inculpatul LIN fiind plecat în Italia, iar inculpatul D F I fiind plecat în Spania, aşa cum rezultă din procesele verbale de executare a mandatelor de aducere emise pe numele inculpaţilor.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

în seara zilei de 23.10.2009, cei doi inculpaţi au plecat împreună de la locuinţa inculpatului D F I, fiind hotărâţi să fure un cal pe care să îl vândă apoi în târgul de la Tescani. S-au deplasat împreună spre gărdinile din spatele locuinţei lui D G de unde au sustras un cal aparţinând părţii vătămate T V, apoi au plecat cu calul cu intenţia de a ajunge la târgul din Tescani pentru a-1 vinde. în com. Pîrjol, spre localitatea Câmpeni, au fost opriţi de organele de poliţie aflate în patrulare împreună cu o echipă mobilă aparţinând SC G4S Moineşti. Inculpaţii au fost conduşi la sediul Postului de Poliţie Pârjol unde au fost identificaţi şi li s-au luat declaraţii, stabilindu-se pe baza acestor declaraţii că partea vătămată T V este proprietarul calului pe care aceştia intenţionau să îl vândă la târgul din Tescani.

Inculpatul D F I a recunoscut săvârşirea faptei, declarând organelor de poliţie că s-a înţeles în prealabil cu inculpatul L I N să fure un cal.

Inculpatul LIN declară că el nu a avut cunoştinţă despre faptul că inculpatul D F I nu este proprietarul calului, acesta rugându-1 doar să meargă împreună cu el să ia calul şi să îl însoţească apoi spre târgul din Tescani întrucât el nu cunoştea drumul.

Instanţa nu poate reţine ca fiind adevărată acesta declaraţie întrucât,

locuind în aceeaşi localitate şi cu celălalt inculpat şi cu partea vătămată, L I N a avut reprezentarea faptului că, fiind luat de pe un teren care nu aparţine celuilalt inculpat ci părţii vătămate, calul nu putea aparţine inculpatului D F I.

în conformitate cu art. 69 Cod proc. pen., declaraţiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Instanţa reţine, cu privire la furtul comis în seara zilei de 23.10.2009, că declaraţiile inculpatului D F I şi ale părţii vătămate se coroborează cu celelalte date rezultate din materialul probator administrat în cauză, cu declaraţiile martorilor U A, Z C, angajaţi ai SC G4S Moineşti şi care se aflau în patrulare împreună cu organele de poliţie de la postul de Poliţie Pîrjol la momentul la care au fost surprinşi cei doi inculpaţi, aceştia declarând atât în cursul urmăririi penale cât şi al cercetării judecătoreşti faptul că inculpaţii au recunoscut în final furtul comis, cu datele rezultate din procesului verbal de reconstituire.

în drept, faptele inculpaţilor D F I şi L I N care, în seara zilei de 23.10.2009, au sustras împreună un cal aparţinând părţii vătămate TV, cu intenţia de a-1 vinde la târgul din Tescani, întruneşte elementele constitutive

2

ale infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a şi g Cod penal.

Din probele administrate în cursul urmăririi penale a rezultat că, prin fapta de sustragere şi însuşire pe nedrept a unui cal aparţinând părţii vătămate a fost realizat elementul material al infracţiunii de furt calificat, constând în acţiunea de luare a bunului mobil din posesia sau detenţia altei persoane, fără consimţământul acesteia, specifică acestei infracţiuni. Au fost realizate astfel, cele două acte specifice acţiunii de luare, şi anume, deposedarea, şi respectiv, imposedarea. De asemenea, coroborarea probelor mai sus enumerate au dovedit existenţa unei urmări imediate ce constă în prejudiciul cauzat părţii vătămate, precum şi raportul de cauzalitate între fapta săvârşită şi urmarea socialmente periculoasă produsă.

Instanţa reţine că infracţiunea de furt calificat a fost săvârşită în formă agravată, întrucât în conformitate cu art. 209 alin. 1 lit. a şi g constituie agravantă săvârşirea furtului de două sau mai multe persoane împreună şi în timpul nopţii.

în privinţa laturii subiective, inculpaţii au săvârşit infracţiunea de furt calificat cu intenţie directă în sensul art. 19 pct. 1 lit. a Cod Penal, având reprezentarea faptei şi urmărind producerea rezultatului, calul fiind luat în scopul însuşirii pe nedrept.

Reţinând că fapta a fost săvârşită de inculpaţi, cu forma de vinovăţie a intenţiei directe, instanţa va dispune condamnarea acestora la pedeapsa închisorii.

La individualizarea pedepsei în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal instanţa va avea în vedere, gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, persoana inculpaţilor , împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală şi limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de

pericol social al faptei comise va fi apreciat în baza art. 181 alin. 2 Cod penal, urmând să se aibă în vedere modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum şi persoana şi conduita inculpaţilor.

Raportat la aceste criterii, în privinţa gradului de pericol social concret al faptei săvârşite de inculpaţi, instanţa apreciază că gradul de pericol social este specifica acestui tip de infracţiuni dar nu este uni «1 foarte ridicat, faţă de modalitatea de săvârşire a faptei.

Instanţa va avea în vedere şi circumstanţele referitoare la persoana şi conduita inculpaţilor.

Astfel, aceştia au recunoscut săvârşirea faptei şi nu au antecedente penale, conform fişelor de cazier judiciar.Instanţa va reţine astfel, la dozarea pedepsei, circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit a , şi c C.pen.Faţă de scopul imediat şi mediat al pedepsei respecitv prevenirea săvârşirii unor noi infracţiuni şi crearea unei atitudini corecte a inculpatului faţă de muncă, ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială, instanţa reţine că aplicarea unei pedepse sub minimum special prevăzut de lege este de natură a contribui eficient la îndreptarea inculpaţilor.

Având în vedere si dispoziţiile art. 76 lit c C.pen, instanţa va aplica inculpatului D F I pedepsa închisorii de 1 an şi inculpatului LIN pedeapsa închisorii de 1 an.

3

în ceea ce priveşte pedepsele accesorii, instanţa reţine că, aşa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Sahou şi Pîrcălab c. României şi Hirst c. Marii Britanii), a cărei jurisprudenţă este obligatorie, aplicându-se cu preeminenţă faţă de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituţie, exerciţiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.

Instanţa reţine că natura faptei săvârşite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpaţi a unor valori sociale importante, relevă existenţa unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a Ii-a şi b. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice sau de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat vor fi interzise inculpaţilor pe durata executării pedepsei.

în ceea ce priveşte dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deţinuţilor condamnaţi la executarea unei pedepse cu închisoarea, deşi urmăreşte un scop legitim, nu respectă principiul proporţionalităţii, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenţie, instanţa apreciază că, în raport de natura infracţiunii săvârşite de inculpaţi, aceştia nu sunt nedemni să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu le va interzice exerciţiul acestui drept.

Având în vedere faptul că infracţiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcţiei şi profesiei sau legate de exercitarea autorităţii părinteşti, instanţa apreciază că nu se impune interzicerea pentru nici unul din inculpaţi a drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. 1 lit. c, d şi e Cod penal.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanţa apreciază, în contextul probelor administrate, că scopul educativ şi preventiv al pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenţie, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpaţilor, care pot fi reintegraţi social şi reeducaţi şi fără izolare în regim de detenţie.

Instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 alin. 1 Cod Penal, respectiv: pedeapsa aplicată fiecărui inculpat este de 1 an închisoare, aşadar o pedeapsă mai mică de 3 ani închisoare; inculpaţii nu au antecedente penale, astfel cum rezultă din fişele de cazier judiciar; experienţa unui proces penal şi riscul revocării suspendării cu consecinţa executării pedepsei într-un loc de detenţie, sunt apreciate de instanţă ca fiind suficiente pentru a-i determina pe inculpaţi să adopte în viitor o atitudine de respect faţă de regulile de convieţuire socială, astfel încât scopul pedepsei poate fi realizat şi fără executarea efectivă a acesteia.

Având în vedere aceste aspecte, instanţa urmează a dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, conform art. 81 Cod penal, pentru ambii inculpaţi, pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit conform art. 82 din Codul penal.

în baza art. 359 Cod proc. pen, le va fi atrasă atenţia inculpaţilor asupra disp. art. 83  C. pen. privind  revocarea beneficiului suspendării

4

condiţionate, în ipoteza săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.

întrucât pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea exerciţiului unor drepturi pe durata executării pedepsei, iar instanţa urmează a dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, în baza art. 71 alin. 5 Cod penal, instanţa va suspenda executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

Cu privire la latura civilă, instanţa constată că prejudiciul creat prin săvârşirea faptei săvârşite a fost acoperit prin restituirea calului de către organele de poliţie care nu s-a constituit parte civilă în cauză.

în baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, instanţa va obliga inculpatul D F I la plata sumei de 400 lei, reprezentând chetuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei, onorariu apărător din oficiu P M urmează a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti şi inculpatul L I N, la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat. Instanţa va lua act că apărătorul din oficiu al inculpatului LIN, avocat A R, nu a solicitat plata onorariului din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

5

Domenii speta

Spete similare