Plângere contravenţionala.

Prin sentinţa civilă nr. 8599/22 iunie 2009 Judecătoria Iaşi a admis plângerea

formulată de petentă şi a anulat înscrisul contestat .

 În motivarea plângerii a arătat petenta că, la acea dată, în timp ce conducea

autoturismul marca Renault pe B-dul Independenţei, din mun.Iaşi, a sesizat la o

trecere de pietoni prezenţa unor persoane pe marginea carosabilului, cu intenţia de a

traversa strada, a redus viteza şi le-a acordat prioritate, însă aceştia au ezitat să

treacă, retrăgându-se pe trotuar, motiv pentru care ea a plecat de pe loc, iar pietonii

atunci au pus piciorul pe traversare, dorind totuşi să treacă strada .

Ulterior, a declarat petenta că a fost oprită de un agent de poliţie, care i-a încheiat

proces verbal de contravenţie, deşi i-a explicat cum au stat lucrurile în realitate,

invocând art.72 alin.3 din OUG nr.195/2002 şi a contestat modul defectuos de

întocmire a acestui înscris, în condiţiile în care nu au fost consemnate numele

martorilor prezenţi, arătând de asemenea că acesta este neciteţ, indescifrabil şi

incorect completat, iar în lipsa pericolului social pentru integritatea persoanelor care

traversau strada măsura amendării este drastică şi abuzivă, mai ales că rolul

agentului de poliţie care se afla de faţă este să îndrume şi apoi să controleze..

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a avut în vedere următoarele:

Conform menţiunilor din cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenţiei

seria CC nr.3253623, încheiat de agentul constatator la  data de 05.05.2009, petenta

a condus autoturismul marca Renault, pe B-dul Independenţei, din mun.Iaşi, către

Piaţa Eminescu, pe banda doi de circulaţie, iar la intersecţia cu trecerea de pietoni

semnalizată corespunzător nu a acordat prioritate de trecere unui grup de pietoni

angajaţi regulamentar în traversare, faptă ce constituie contravenţia prevăzută de

disp. art 100 alin.3 lit.b din OUG nr.195/2002, republicată, cu modificările şi

completările ulterioare, motiv pentru care i-a fost aplicată sancţiunea amenzii în

sumă de 240,00 lei, reprezentând contravaloarea a 4 puncte amendă.

Analizând cu precădere legalitatea procesului verbal de contravenţie sub aspectul

respectării condiţiilor formale impuse de lege la incheierea lui, instanţa constată că

in speţă nu există nicio incălcare care să atragă nulitatea absolută a inscrisului

constatator.

Cu privire la temeinicie, conform disp. art.100 alin. 3 lit.b din OUG nr.195/2002,

republicată, cu modificările şi completările ulterioare constituie contravenţie şi se

sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II a de sancţiuni " neacordarea

priorităţii de trecere a pietonilor angajaţi în traversarea regulamentară a drumului

public prin locurile special amenajate şi semnalizate, aflaţi pe sensul de deplasare a

autovehiculului sau tramvaiului " faptă pentru săvârşirea căreia se aplică o sancţiune

de 4 sau 5 puncte amendă.

Din depoziţia martorei audiate în cauză, aflată în maşină cu petenta pe locul din

faţă dreapta, colegă de serviciu cu aceasta, instanţa reţine faptul că pietonii, care au

dat senzaţia la un moment dat că doresc traversarea, coborând de pe trotuar, s-au

întors din drum în momentul în care I.I.N. a oprit la marcaj pentru a le acorda

prioritate, ezitare ce a determinat-o să-şi continue drumul, fără a prevedea că acele

persoane vor coborî din nou de pe trotuar în acelaşi timp cu plecarea autoturismului,

care circula pe banda a doua.

În acest context instanţa apreciază faptul că în speţă nu i se poate imputa petentei

că nu a acordat prioritate de trecere grupului de pietoni a doua oară, în condiţiile în

care aceasta, observându-le poziţia, a oprit iniţial maşina permiţându-le să treacă,

fără a avea cum să prevadă schimbarea lor de intenţie materializată în revenirea pe

trotuar şi apoi o nouă traversare.

Dealtfel, întoarcerea din drum a pietonilor poate avea diverse explicaţii, printre

care evident şi conştientizarea faptului că nu aveau timp suficient să mai traverseze,

după cum a bănuit martora audiată, dar tot atât de evident este că în momentul în

care ei s-au hotărât din nou să traverseze, după ce petenta a pus în mişcare

autoturismul, nici aceasta nu mai avea timpul necesar pentru a opri în vederea

acordării priorităţii, fără ca această atitudine să o culpabilizeze, cât timp respectase

iniţial această obligaţie.

Domenii speta

Spete similare