Grăniţuire. Caracterele juridice ale acţiunii

Grăniţuire. Caracterele juridice ale acţiunii

Potrivit art. 584 Cod civil  orice proprietar poate îndatora pe vecinul său  la grăniţuirea proprietăţii lipite de a sa . Texul consacră un drept subiectiv civil şi  o obligaţie corelativă de a face, ambele cu caracter de reciprocitate, create de vecinătate, in temeiul căruia orice proprietar  poate pretinde vecinului său  fixarea liniei comune de hotar ce separă fondurile învecinate şi marcarea acesteia prin semne  materiale. Dreptul de  a cere grăniţuire este  un drept  potestativ, imprescriptibil, iar grăniţuirea se constituie  intr-un atribut esenţial al dreptului de proprietate.

Acţiunea in grăniţuire  este o acţiune reală, petitorie, întrucât are ca scop  delimitarea proprietăţilor limitrofe, o acţiune imobiliară şi imprescriptibilă.

Grăniţuirea  reprezintă operaţiunea  prin care urmează  a se stabili repere materiale cu privire la linia separativă a fondului,  urmându-se a se stabili întinderea reală a  proprietăţii fiecărei părţi.

Judecătoria Craiova - Sentinţa civilă Nr. 7696/16.05.2013

Prin  acţiunea înregistrată  la  data  de  20.06.2012 reclamanta S. C. F. a chemat  în  judecată  pe pârâtul  M. C.I. solicitând ca  prin  hotărârea  ce se  va  pronunţa  să se dispună  grăniţuirea  terenurilor  arabile,  limitrofe  proprietatea  lor,  situtate  în Craiova,  T  10,  parcela 9,  respectiv  suprafaţa  de  2500  m.p.  cu  vecini  la  N-  De  21/2,  la  E- R. D. ,  la  S.-  P.  M.,  la  V-  M. C  I. şi  suprafaţa  de  2500  m.p.,  proprietate  pârât  cu  vecini  la  N-  De  21/2,  la  E-  S.  F.,  la  V- H.  A. la  S-  P.  M.  ce are  număr  cadastral  xxx  ( provenit  din  nr  cadastral de  pe  hârtie  xxx)  înscris  în  CF  xxx  UAT  Craiova,  cu  cheltuieli  de judecată.

Motivând  în  fapt  acţiunea  a  arătat  că  prin sentinţa  civilă nr. 10768/27.06.2008  pronunţată  de Judecătoria  Craiova  în  dosar  nr.  xxx/215/2008  s-a  luat  act  de  tranzacţia  încheiată  cu M. C.I.  pentru  stingerea  litigiului  având  ca  obiect  ieşire  din  indiviziune  asupra  terenului  în  suprafaţă de  5000  m.p.  situat  în  Craiova,  T  10  parcela  19,  teren  pentru  care  s-a  emis  TDP  nr.  1863- 58879/1997.  În  urma  acestei  învoieli  s-a  format  un  lot de  2500  m.p. teren,  pentru  reclamanta  S. F. şi  un lot  de  2500  m.p.  teren arabil  pentru  pârâtul  M.  C  I., astfel  cum  au  fost  individualizate.

Pârâtul M. C  I. a  împărţit  suprafaţa  de  teren  în  trei  loturi  în  vederea înstrăinării,  ocazie  cu  care  nu  a  mai  respectat  delimitarea stabilită  pentru cele  două  loturi,  prin  hotărârea judecătorească precum  şi prin  schiţa  parcelară  întocmită  la  data  de 22.12.2005  de  către  Comisia Locală  de  aplicare a  legii  nr. 18/1991-  Primăria  Craiova  pentru  T  10,  parcela  19.

În aceste  condiţii  se  impune  ca  prin  hotărârea judecătorească  să  fie  stabilită  linia  de hotar  între  cele  două  terenuri  arabile  limitrofe,  cu respectarea  întinderii dreptului  de proprietate.

În  drept  prevederile art.  560  Noul  cod  civil.

În  probaţiune a  solicitat  administrarea  probei cu înscrisuri,  interogatoriu, expertiză  topometrică.

S-a depus:  împuternicire  avocaţială,  sentinţa  civilă  nr. 10768  din  data  de 27.06.2008,  încheierea  nr. 21333  din  data  de 28.03.2012,  TDP  nr.  1863- 55879 din  data  de 17.03.1997,  dispoziţie  de  achitare a taxei  de  timbru.

Prin  încheierea  de  şedinţă  din  data  de  04.10.2012  instanţa  a dispus  încuviinţarea  probei  cu înscrisuri,  proba  cu expertiză specialitatea  topografie ,  pentru  reclamant prin  procurator  S.  M.  şi  pentru  pârât  a  încuviinţat  proba  cu înscrisuri şi  proba  cu expertiză topografie.

Raportul  de expertiză  specialitatea  topografie a  fost  efectuat  de  către  expert  L.  F. cu  obiectivele încuviinţate  la data  de 04.10.2012  şi  depus  la  data  de 03.12.2012 .

Prin  încheierea de  şedinţă  din  data de  10.01.2013  instanţa  a dispus  suspendarea prezentei cauze  în  baza  art.  242  alin.  1  pct. 1  C.pr.civ.,  cauza  fiind  repusă  pe  rol  la data  de 04.04.2013.

Analizând ansamblul materialului probatoriu probatoriu administrat in cauză, instanţa reţine:

Reclamanta este titularul exclusiv al dreptului de proprietate asupra terenului de 2500 mp. situat în  Craiova, tarlaua 10, parcela 19, şi pârâtul este titularul dreptului de proprietate asupra terenului in suprafaţă de 2500 mp situat în Craiova, tarlaua 10, parcela 19. Părţile au dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeţelor de teren  in baza sentinţei civile nr. 10768 din 27.06.2008 pronunţată de Judecătoria Craiova in dosarul nr. xxx/215/2008 prin care s-a luat act de tranzacţia părţilor.

Suprafeţele de teren mai sus menţionate fac parte din suprafaţa de teren de 5000 mp situată in loc. Craiova, tarlaua 10, parcela 19, înscrisă in titlul de proprietate nr. 1863/58879 din 17.03.1997 emis pe numele autorului părţilor M. I., având următoarele vecinătăţi: N – DE 21/2, E – R. D., S – P. M., V – H. A..

Prin administrarea probei cu expertiză în specialitatea topografie, in urma efectuării operaţiunii de măsurare a terenului, s-a constatat că reclamanta exercită posesia asupra unui teren in suprafaţă de 2275 mp, cuprinsă intre punctele topografice 1-13-4-5-6-10-2-1 din schiţa anexă nr. 1 a raportului de expertiză, suprafaţă inferioară celei care formează obiectul dreptului de proprietate dobândit de aceasta prin sentinţei civile nr. 10768 din 27.06.2008 pronunţată de Judecătoria Craiova in dosarul nr. xxx/215/2008.

Totodată, s-a constatat că pârâtul ocupă in fapt o suprafaţă de 2599 mp, cuprinsă intre punctele topografice 2-3-9-8-7-6-10-2- din schiţa anexă nr. 1 a raportului de expertiză, suprafaţă mai mare decât cea înscrisă în actele de proprietate.

De asemenea, instanţa reţine că in urma măsurătorilor efectuate, imobilul teren nu are suprafaţa de 5000 mp, aşa cum este menţionat in titlul de proprietate nr.  1863/58879 din 17.03.1997 şi sentinţa civile nr. 10768 din 27.06.2008 pronunţată de Judecătoria Craiova in dosarul nr. xxx/215/2008, ci suprafaţa totală mai mică de 4874 mp.

Potrivit art. 584 Cod civil  orice proprietar poate îndatora pe vecinul său  la grăniţuirea proprietăţii lipite de a sa . Texul consacră un drept subiectiv civil şi  o obligatie corelativă de a face , ambele cu caracter de reciprocitate, create de vecinătate, in temeiul căruia orice proprietar  poate pretinde vecinului său  fixarea liniei comune de hotar ce separă fondurile învecinate şi marcarea acesteia prin semne  materiale. Dreptul de  a cere grăniţuirea este  un drept  potestativ , imprescriptibil, iar grănituirea se constituie  intr-un atribut esenţial al dreptului de proprietate.

Acţiunea in grăniţuire  este o acţiune reală, petitorie, întrucât are ca scop  delimitarea proprietăţilor limitrofe, o acţiune imobiliară şi imprescriptibilă.

Graniţuirea  reprezintă operaţiunea  prin care urmează  a se stabili repere materiale cu privire la linia separativă a fondului,  urmându-se a se stabili intinderea reală a  proprietatii fiecărei părţi.

Din administrarea probei constand in expertiza in specialitatea topografie  rezultă că stabilirea liniei de hotar a fost realizată de către expert ţinand seama de titlurile de proprietate invocate de părţi, dar şi de imprejurarea că pârâtul ocupă o suprafaţă mai mare decat cea inscrisă in actele de proprietate, iar reclamanta ocupă o suprafaţă de teren mai mică decât cea menţionată in tilul de proprietate.

Acţiunea in grăniţuire işi justifică raţiunea atat in cazul inexistenţei unei delimitări intre proprietăţi, cat şi in situaţia in care astfel de semne există, dar nu au fost stabilite prin intelegerea părtilor sau prin hotarare judecătorească  şi sunt contestate de părţi.

Prin urmare, pentru a pune capăt situaţiei conflictuale dintre părti, instanţa va dispune materializarea hotarului  pe limitele dintre cele două imobile, astfel cum rezultă  acestea din  raportul de expertiză imobiliară judiciară intocmit in cauză, stabilind linia de hotar, respectiv pe amplasamentul cuprins între punctele 2-16-14 indicate în schiţa anexă nr. 2 a raportului de expertiză.

Sub aspectul cheltuielilor de judecata, potrivit art. 274 C.proc.civ., partea care cade in pretentii va fi obligată , la cerere, sa platească cheltuielile de judecată, această obligatie avandu-si sorgintea in culpa procesuala, dovedita prin aceea ca a pierdut procesul.

Instanta constata culpa procesuala a pârâtului, dovedita prin aceea ca a pierdut procesul, si avand in vedere cererea reclamantei de obligarea la plata cheltuielilor de judecata dovedite prin plata taxei judiciare de timbru, timbrului judiciar, onorariu expert in temeiul art. 274 C.proc.civ., instanta urmeaza sa oblige pârâtul la plata sumei de 414,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, din care suma de 400 lei reprezezintă onorariu expert şi 14,5 lei, reprezintă taxa judicară de timbru şi timbru judiciar.

Instanta are în vedere dispoziţiile art.584 Cod civil potrivit carora "cheltuielile granituirii se vor face pe jumatate" - retinând ca acest text constituie o reglementare speciala a modalitatii în care se stabilesc cheltuielilor de judecata în raport cu dispozitiile art.274 Cod procedura civila care reprezinta dreptul comun în materia cheltuielilor de judecata.

In temeiul art. 274 C.proc.civ., in lipsa unei cereri exprese, instanţa va lua act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare