Sentinta penala

Sentinţă penală 220 din 24.11.2011


Dosar nr. 1672/239/2011

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA HÂRLĂU

JUDECATORIE

Sentinţa penală Nr. 220/2011

Şedinţa publică de la 24 Noiembrie 2011

Completul compus din:

PREŞEDINTE C. M. P.

Grefier D. D.

Ministerul Public este reprezentat prin procuror A. M. I.

Pe rol judecarea cauzei Penal privind pe inculpat V. V. şi pe parte civilă S.C P. SA B. REPREZ T.G., având ca obiect furtul calificat (art. 209 C.p.), 208 C.p.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică  se prezintă inculpatul as.av.T.,lipsă partea civilă,prezenţi martorii N. V. şi .S. G.,prezenţi martorii propuşi de inculpat.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanţei că procedura de citare cu părţile este legal îndeplinită.

Avocat T. pentru inculpat depune la dosarul cauzei o caracterizare.

Cf.art.78-86 şi 327 raportat la art.323 Cod procedură penală s-a procedat la ascultarea martorilor N. V.,S. G.,R. G. şi R. M.,depoziţia acestora fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei.

Nemaifiind cereri de formulat şi probe de administrat instanţa,în temeiul disp.art,339 constată cercetarea judecătorească terminată şi în baza art.340 Cod procedură penală acordă cuvîntul la dezbateri pe fondul cauzei:

Rep.P. solicită condamnarea inculpatului pentru săv. infr. de furt calificat,acesta a săvîrşit fapta în stare de recidivă ,solicită să se aibă în vedere circumstanţele atenuante care pledează în favoarea acestuia,a recunoscut săvîrşirea faptei.Solicită admiterea acţiunii civile şi obligarea inculpatului la plata despăgubirilor către aceasta şi la plata cheltuielilor judiciare.

Avocat T. pentru inculpat solicită achitarea inculpatului motivat de faptul că lipseşte intenţia,acesta a găsit acele cabluri şi nu le-a ascuns.În subsidiar,în cazul în care acesta va fi găsit vinovat solicită să se aibă în vedere circumstanţele atenuante care pledează în favoarea acestuia,este o persoană liniştită,a recunoscut săvîrşirea faptelor,este angajat,a avut o conduită bună în faţa instanţei şi solicită aplicarea art.74-76 Cod penal,orientarea pedepsei spre minimul special prevăzut de lege cu suspendare şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare.

Inculpatul V. V. avînd ultimul cuvînt regretă săvîrşirea faptelor.

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 1066/P/2004, Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârlău a trimis în judecată în stare de libertate pe inculpatul V. V., fiul lui T. şi E., nascut la data de ....... în comuna C. judeţul Iaşi, domiciliat în satul C. comuna C. judeţul Iaşi, CNP........, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, fapta prevăzuta de art. 208 alin. 1 şi art. 209 alin. 1 lit. g C.pen., cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.pen.

În fapt, s-a reţinut în rechizitoriu că inculpatul, în data de 13.08.2004 dupa ora 20:00, a sustras din câmp, din punctul denumit popular "Valea Doamnei" de pe raza comunei C. judeţul Iaşi, cablu optic şi bretele geofoni în valoare de 750 dolari.

Potrivit actului de sesizare, instanţa reţine ca sustragerea a fost efectuata în momentul în care lucratorii care trebuiau sa asigure paza acestor bunuri nu erau în zona şi nu au asigurat în mod continuu paza sectoarelor lor.

S-a reţinut şi faptul ca bunurile au fost gasite 5 ani mai târziu la locuinţa inculpatului urmare a efectuarii unor cercetari într-un alt dosar penal şi a percheziţiei domiciliare autorizata de instanţă fiind identitate între bunurile sustrase în anul 2004 şi cele gasite la locuinţa inculpatului în anul 2009.

În cauză, s-au efectuat acte de urmarire penala şi sub aspectul săvârşirii de către faptuitorul A. C. a infracţiunii de furt calificat, fapta prevăzuta de art. 208 alin. 1 şi art. 209 alin. 1 lit. g C.pen., sub aspectul săvârşirii de către faptuitorul A. C. a infracţiunii de neglijenţa în serviciu, fapta prevăzuta de art. 249 alin. 1 C.pen., sub aspectul săvârşirii de către faptuitorii M. D., S. V. I., D. D. M. şi T. M. a infracţiunii de neglijenţa în serviciu, fapta prevăzuta de art. 249 alin. 1 C.pen., sub aspectul săvârşirii de către faptuitorii B. G., R. C. şi F. I. a infracţiunii de neglijenţa în serviciu, fapta prevăzuta de art. 249 alin. 1 C.pen., acte finalizate prin soluţia de neîncepere a urmaririi penale.

În cursul urmaririi penale, partea vatamata S.C. P. S.A. Bucureşti s-a constituit parte civila în procesul penal cu suma de 60120 lei, echivalentul sumei de 18000 dolari, reprezentând daune materiale.

Inculpatul s-a prezentat în faţa instanţei, a fost audiat, însă nu a recunoscut învinuirea care i s-a adus, recunoscând doar fapta de însuşire a unui bun gasit şi fara paza.

Instanţa, din oficiu, a solicitat fişa actualizata de cazier judiciar a inculpatului din care rezultă faptul că acesta nu se află înscris în evidenţele cazierului judiciar.

În prezenta cauză, au fost audiaţi 4 martori, 2 propuşi de catre inculpat şi 2 din lucrări, toate declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei. A fost administrata şi proba cu înscrisuri, fiind, de asemenea, ataşata la prezentul dosar o caracterizare din partea P. Comunei C. judeţul Iaşi.

Analizând actele şi lucrările dosarului de faţă, prin coroborarea probatoriilor administrate atât în cursul urmării penale cât şi în cursul cercetarii judecatoreşti, instanţa reţine în fapt şi în drept următoarele:

În fapt, instanţa reţine ca în cursul lunii august a anului 2004 partea civila S.C. P. S.A. B. efectua activitaţi de propspecţiuni geofizice seismice pe un aliniament ce trecea pe raza comunei C., judeţul Iaşi.

În urma probatoriului administrat în cursul urmaririi penale şi judecaţii, instanţa stabileşte ca au fost sustrase un numar de 9 cabluri şi 11 bretele de geofoni, fiind distruse alte 11 bretele de geofoni.

Analizând declaraţiile faptuitorilor pentru care s-a dispus prin rechizitoriu neînceperea urmaririi penale, instanţa reţine ca sustragerea a fost efectuata în momentul nopţii, mai exact dupa ora 20:00. Se reţine, în acest sens, şi faptul ca lucratorii care trebuiau sa asigure paza acestor bunuri nu erau în zona şi nu au asigurat în mod continuu paza sectoarelor lor în timpul nopţii.

Instanţa observa ca bunurile sustrase în noaptea de 13.08.2004 au fost gasite la data de 01.04.2009 la locuinţa inculpatului urmare a efectuarii unor cercetari într-un alt dosar penal şi a percheziţiei domiciliare autorizata de instanţa, conform autorizaţiei de percheziţie nr. 4/31.03.2009 a Judecatoriei Hârlau.

Analizând planşele foto aflate în cuprinsul dosarului de urmarire penala, instanţa reţine ca fara putinţa de dubiu exista identitate clara între bunurile sustrase în data de 13.08.2004 din punctul denumit popular "Valea Doamnei" de pe raza comunei C., judeţul Iaşi şi cele gasite la locuinţa inculpatului în data de 01.04.2009.

Analizând probatoriul administrat în prezenta cauza, în urma coroborarii tuturor acestor mijloace de proba indirecte, instanţa reţine ca inculpatul, în data de 13.08.2004 dupa ora 20:00, a sustras din câmp, din punctul denumit popular "Valea Doamnei" de pe raza comunei C. judeţul Iaşi, cablu optic şi bretele geofoni.

Situaţia de fapt reţinută mai sus este probată de întreg materialul probator administrat în prezenta cauză, atât în faza de urmarire penala cât şi în faza de judecata, coroborat în mod corespunzator.

La analiza materialului probator administrat în cauză, instanţa are în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 62 C.proc.pen., în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală şi instanţa de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe, precum şi prevederile art. 69 C.proc.pen. care stipulează că declaraţiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Au fost avute în vedere plângerile şi declaraţiile părţii vătămate constituita parte civila, coroborate parţial cu declaraţia inculpatului luată în faţa instanţei şi a declaraţiilor martorilor din lucrari audiaţi. Din coroborarea acestor declaraţii, a rezultat fara putinţa de dubiu ca au fost sustrase mai multe cabluri optice şi bretele geofoni în data de 13.08.2004 din punctul denumit popular "Valea Doamnei" de pe raza comunei C. judeţul Iaşi, bunuri care au fost gasite la locuinţa inculpatului în data de 01.04.2009 urmare a efectuarii unei percheziţii domiciliare autorizate de instanţa.

În acest sens, instanţa reţine ca martorii din lucrari au confirmat existenţa cablurilor optice la locuinţa inculpatului, acesta folosindu-le la diverse activitaţi în gospodarie.

Declaraţiile de mai sus sunt confirmate şi de planşele foto depuse la dosarul cauzei şi care confirmă existenţa acestor bunuri în gospodaria inculpatului.

Instanţa va înlatura, ca parţial nesincere, atât declaraţia inculpatului cât şi declaraţiile martorilor propuşi de acesta, toate aceste susţineri necoroborându-se cu întreg materialul probator administrat în prezenta cauza, dupa cum s-a aratat mai sus. În acest sens, instanţa reţine ca martorii R. M. şi R. G. au descris în faţa instanţei un alt eveniment decât cel care face obiectul prezentului dosar, unul întâmplat în timpul dupa-amiezii când inculpatul, cu ajutorul unei furci, a luat dintr-o gramada de gunoi aflata la capatul unor terenuri în punctul denumit popular "Cremanarie" mai multe bucaţi de cablu şi bucaţi de sârma. Or, aceste declaraţii nu se coroboreaza nici cu declaraţia inculpatului care a învederat instanţei ca a luat cablurile respective cu braţele, cât a putut lua în braţe, iar nu cu furca şi nu descriu sustragerea facuta de inculpat dupa ora 20:00 în timpul nopţii ci o activitate a acestuia dintr-un alt loc şi dintr-o alta parte a zilei.

În drept, fapta inculpatului care, în data de 13.08.2004 dupa ora 20:00, a sustras din câmp, din punctul denumit popular "Valea Doamnei" de pe raza comunei C.judeţul Iaşi, cablu optic şi bretele geofoni, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, fapta prevăzuta de art. 208 alin. 1 şi art. 209 alin. 1 lit. g C.pen.

În acest sens, cu privire la infracţiunea de furt calificat, sub aspectul laturii obiective, instanţa reţine că elementul material al infracţiunii de furt calificat s-a realizat prin acţiunea de luare a unui bun mobil din posesia altuia fara consimţamântul acestuia în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept, realizându-se astfel deposedarea părţii vătămate şi imposedarea inculpatului, prin trecerea acelui bun în sfera sa de stăpânire, însuşirea bunului având loc fără consimţământul victimei. Astfel, instanţa reţine ca, chiar şi în absenţa paznicilor, bunurile respective erau în posesia parţii vatamate iar imposedarea inculpatului cu ele s-a facut fara drept.

Urmarea imediată a acestei infracţiuni comise constă în atingerea adusă valorilor de natură patrimonială protejate prin legea penală, fapta comisă producând părţii vătămate un prejudiciu patrimoniului acesteia.

Între elementul material şi urmarea imediata, mai sus analizate, există o legătură de cauzalitate, întrucât în lipsa elementului material, efectul, constând în urmarea imediata-dauna produsa parţii vatamate, nu s-ar mai fi produs.

Infracţiunea a fost comisa în forma consumată, furtul consumându-se în momentul trecerii bunului în posesia inculpatului.

Fapta de furt a fost comisă de inculpat în condiţii ce atrag incidenţa unei agravante speciale a infracţiunii de furt calificat. În acest sens, instanţa reţine că infracţiunea de furt calificat a fost comisă de inculpat în timpul nopţii, împrejurare care, potrivit art. 209 alin. 1 lit. g C.pen., imprimă faptei comise un caracter mai grav.

Din punct de vedere al laturii subiective, instanţa reţine că poziţia psihică a inculpatului faţă de fapta comisă şi faţă de urmările acesteia a fost cea specifică intenţiei directe, prevăzute de dispoziţiile art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C.pen., acesta prevăzând rezultatul faptei sale, respectiv prejudiciul produs patrimoniului parţii vatamate şi a valorilor de natură patrimonială protejate prin legea penală, urmărind, totodată, producerea lui prin savârşirea faptei.

Infracţiunea de furt calificat nu a fost savârşita de catre inculpat în stare de recidiva mare postcondamnatorie, potrivit art. 37 alin. 1 lit a C.pen., dupa cum s-a reţinut în actul de inculpare şi de sesizare a instanţei. Astfel, instanţa reţine ca, potrivit fişei actualizate a cazierului judiciar a inculpatului din data de 05.09.2011, solicitata din oficiu de catre instanţa, acesta nu se află înscris în evidenţele cazierului judiciar.

În ceea ce priveşte gradul de pericol social al faptei reţinute în sarcina inculpatului, instanţa constată că din probele administrate în cauza reiese în mod evident că aceasta prezintă un pericol social ridicat, astfel încât ea constituie infracţiune, neaflându-ne în prezenţa cauzei de înlăturare a caracterului penal al faptei prevăzută de art. 181 C.pen.

Astfel, pericolul social al infracţiunii, stabilit în abstract de legiuitor în momentul incriminării faptei, trebuie să existe şi să se verifice prin fiecare faptă săvârşită, pentru a caracteriza fapta respectivă ca infracţiune.

O dată stabilit de legiuitor pericolul social abstract, revine organului judiciar sarcina de a aprecia dacă, în concret, fapta inculpatului prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, demers în care acesta va ţine seama de vătămarea sau periclitarea valorii sociale împotriva căreia este îndreptat actul de conduită ilicit, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce în condiţiile concrete ale săvârşirii faptei şi împrejurările comiterii acesteia.

Potrivit art. 181 C.pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. Instanţa reţine ca la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.

Astfel, analizând criteriile expuse de legiuitor în aprecierea aplicabilităţii dispoziţiilor art. 181 C.pen. în prezentul dosar, instanţa apreciaza că fapta reţinuta în sarcina inculpatului nu poate fi exclusa din sfera ilicitului penal, prezentând gradul de pericol social al unei infracţiuni, conform exigenţelor legale mai sus dezvoltate.

Constatând, aşadar, că sunt îndeplinite condiţiile cumulativ prevăzute de art. 345 alin. 2 C.proc.pen., respectiv că fapta reţinuta în sarcina inculpatului există, constituie infracţiune sub aspect obiectiv şi subiectiv şi a fost săvâşita de inculpat, instanţa va dispune condamnarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată în prezentul dosar prin aplicarea unei pedepse în limitele prevazute de lege.

Fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată fiind dovedita şi reţinuta de către instanţă, urmează a se trece la individualizarea judiciară a acesteia în vederea stabilirii unei pedepse concrete, de natură să ducă la finalitatea legii penale.

Instanţa va avea în vedere că funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o corectă proporţionare a acesteia, care să ţină seama şi de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se reintegreze în societate.

La alegerea pedepsei ce-i va fi aplicata inculpatului precum şi pentru o justă individualizare a cuantumului acesteia, instanţa va avea în vedere cumulativ dispoziţiile art. 52 şi art. 72 C.pen.

Potrivit art. 52 alin. 1 C.pen., pedeapsa este o masura de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea savârşirii de noi infracţiuni. Pentru stabilirea pedepsei care va fi aplicată inculpatului, instanţa va avea în vedere şi criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevazute de art. 72 alin. 1 C.pen., respectiv dispoziţiile părţii generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În contextul elementelor de individualizare prevazute de art. 72 alin. 1 C.pen., instanţa reţine, în primul rând, faptul că limitele speciale de pedeapsă stabilite pentru infracţiunea de furt calificat, fapta prevăzuta de art. 208 alin. 1 şi art. 209 alin. 1 lit. g C.pen., sunt situate între 3 ani şi 15 ani închisoare.

În demersul de stabilire a cuantumului concret al pedepsei ce va fi aplicata inculpatului pentru infracţiunea de furt calificat, între limitele speciale mai sus aratate, instanţa va ţine seama şi de ansamblul celorlalte criterii de individualizare prescrise de textul art. 72 alin. 1 C.pen.

Astfel, pentru aprecierea gradului de pericol social concret al faptei comise de acesta, instanţa se va raporta la criterii precum modalitatea de săvârşire a faptei, la gradul de pericol la care au fost expuse valorile sociale ocrotite de lege, la urmările concrete pe care infracţiunea le-a produs sau ar fi putut sa le producă, precum şi la rezonanţa pe care fapta a avut-o în rândul comunităţii din care infractorul face parte.

Se va avea, de asemenea, în vedere şi faptul că inculpatul are antecedente penale, nefiind la primul raport juridic de conflict cu legea penală, aşa cum reiese din dosarul de urmarire penala, dar şi atitudinea sinceră adoptata de aceasta atât în cursul urmaririi penale cât şi al cercetarii judecatoreşti, precum şi faptul ca a regretat comiterea faptei, colaborând în acest sens cu organele judiciare.

Având în vedere toate cele de mai sus, la individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa urmează să reţină în favoarea inculpatului, în cazul infracţiunii de care este acuzat, circumstanţa atenuanta judiciara prevăzuta de art. 74 alin. 1 lit. c C.pen., constând în comportarea sincera a acestuia în cursul procesului penal.

Raportat la limitele speciale de pedeapsa anterior descrise, instanţa va face în prezenta cauza şi aplicarea art. 76 alin. 1 lit. c C.pen., pedeapsa urmând sa coboare în mod obligatoriu sub minimul special de 3 ani închisoare dar nu mai jos de 3 luni închisoare.

Punând, aşadar, în balanţă ansamblul tuturor circumstanţelor de natură a caracteriza fapta şi persoana inculpatului, instanţa apreciază că, pentru prevenirea savârşirii de noi infracţiuni de catre inculpat şi formarea unei atitudini corecte a acestuia faţa de ordinea de drept şi regulile de convieţuire sociala, o pedeapsă de 1 an închisoare aplicata inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, fapta prevăzuta de art. 208 alin. 1 şi art. 209 alin. 1 lit. g C.pen., este suficientă pentru atingerea scopului pedepsei penale, astfel cum acesta este definit în art. 52 C.pen.

Instanţa stabileşte ca prin aplicarea acestei pedepse cu închisoarea, rolul coercitiv şi educativ al sancţiunii va fi atins, pedeapsa aplicata având, în acelaşi timp, şi un puternic rol preventiv în privinţa acestui gen de fapte antisociale.

În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, faţă de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului decurgând din cauzele Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii şi Sabou şi Pârcălab contra României, şi având în vedere şi Decizia nr. 74/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în Recursul în interesul legii referitor la aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. a-c C.pen., instanţa nu va dispune interzicerea acestor drepturi în mod automat, prin efectul legii, ci va aprecia conţinutul concret al pedepsei accesorii, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 C.pen., ţinând-se seama de natura şi gravitatea infracţiunii savârşite, de împrejurarile cauzei şi de persoana infractorului.

În acest sens, faţă de aspectele prezentate în cadrul individualizării pedepsei principale şi ţinând seama de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, instanţa apreciază că inculpatul este nedemn de a exercita atât dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau funcţiile elective publice precum şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b C. pen., urmând a interzice executarea lor pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 alin. 2  C.pen., cu referire la dispoziţiile art. 71 alin. 1 C.pen. Astfel, instanţa consideră că natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite nu impun privarea inculpatului de dreptul de a alege, prevăzut de art. 64 lit. a teza I C.pen.

De aceea, având în vedere toate cele de mai sus, în temeiul şi în condiţiile dispoziţiilor art. 71 C.pen., instanţa va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau funcţiile elective publice precum şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Cât priveşte modalitatea de executare a pedepsei stabilite prin prezenta sentinţă, apreciind că scopul educativ şi preventiv al pedepsei ce s-a aplicat poate fi atins şi fără executarea pedepsei cu închisoarea în regim de detenţie, instanţa constata că în prezenta cauza sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 alin. 1 lit. a, b şi c C.pen., referitoare la posibilitatea dispunerii suspendării condiţionate a executării pedepsei. Astfel, având în vedere circumstanţele reale şi personale ale inculpatului, instanţa ajunge la concluzia că scopul pedepsei poate fi atins pentru acesta şi fără executarea pedepsei închisorii în regim de detenţie, respectiv fara privarea acestuia de libertate.

Instanţa apreciaza şi ca, pe perioada procesului penal, inculpatul a realizat gravitatea faptei savârşite iar funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justa individualizare judiciara a sancţiunii, cu luarea în considerare a persoanei careia îi este destinata pedeapsa, pentru a fi ajutata sa se schimbe, în sensul adaptarii ei la cerinţele socio-etice impuse de societate.

În acest sens, instanţa reţine faptul că inculpatul este cunoscut ca persoana care îşi câştigă existenţa prin muncă şi prezintă perspective de reintegrare socială, putând avea o evoluţie comportamentală pozitivă. Prin urmare, instanţa apreciază că introducerea acestuia în mediul penitenciar ar fi de natură să îi compromită şansele sale de reinserţie socială, fiind de preferat ca acesta să suporte rigorile pedepsei în sânul familiei, pentru a putea fi ajutat să se îndrepte şi pentru a se putea implica în activităţi profesionale. La aprecierea acestor aspecte, instanţa are în vedere că perioada prezentului proces penal a fost de natură să atragă atenţia inculpatului asupra gravităţii faptelor săvârşite.

Drept urmare, în baza art. 81 alin. 1 lit. a, b şi c C.pen., instanţa va dispune suspendarea condiţionata a executarii pedepsei stabilite prin prezenta sentinţă în sarcina inculpatului pe durata unei perioade de 3 ani, ce constituie termen de încercare pentru inculpat, conform art. 82 alin. 1 C.pen., şi care va începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 359 alin. 1 C.proc.pen., instanţa va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi 84 C.pen., privind revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni pe parcursul termenului de încercare ori a neexecutarii obligaţiilor civile.

Totodata, în baza art. 71 alin. 5 C.pen., instanţa va suspenda executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale a închisorii.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanţa reţine ca, în cursul urmaririi penale, partea vatamata S.C. P. S.A. B. s-a constituit parte civila în procesul penal cu suma de 60120 lei, echivalentul sumei de 18000 dolari, reprezentând daune materiale respectiv contravaloarea bunurilor sustrase de catre inculpat.

În drept, instanţa reţine ca raspunderea civila delictuala, ca o sancţiune specifica dreptului civil aplicabila pentru savârşirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, este angajata numai prin întrunirea cumulativa a patru condiţii deduse din interpretarea art. 998 şi 999 C.civ. Potrivit art. 998 C.civ., orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu obliga pe acela din a carui greşeala s-a ocazionat a-l repara. Aşadar, exigenţele legale cer dovedirea unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicita şi acest prejudiciu, precum şi existenţa vinovaţiei celui care a cauzat prejudiciul, vinovaţie care exista atât sub forma intenţiei, cât şi a culpei, neglijenţei sau a imprudenţei.

Instanţa reţine că, având în vedere că, în cauză, dovada existenţei unei fapte ilicite şi a vinovăţiei inculpatului a fost făcută, urmează să se stabilească în ce măsură s-a probat existenţa şi întinderea prejudiciului cauzat părţii civile S.C. P. S.A. ., în lipsa acestuia neputându-se angaja răspunderea civilă delictuală.

Cu alte cuvinte, existenţa unui prejudiciu este condiţia sine qua non a raspunderii civile delictuale, în lipsa acestuia neputându-se angaja o asemenea raspundere civila.

Existenţa faptei ilicite presupune în aceasta materie o referire atât la încalcarea legii cât şi la prejudicierea titularului unui drept subiectiv, lezat prin încalcarea legii.

Cu privire la daunele materiale, instanţa reţine că sumele solicitate cu acest titlu, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase de catre inculpat, au fost dovedite doar parţial prin probele administrate în cauză. Astfel, nu exista la dosarul cauzei niciun înscris din care sa rezulte ca întreaga suma solicitata cu titlu de daune materiale reprezinta valoarea reala a bunurilor sustrase. În acest sens, în lipsa unor alte înscrisuri doveditoare, instanţa reţine ca în prezenta cauza partea civila S.C. P. S.A. B. a facut dovada ca a suferit efectiv un prejudiciu material de 2505 lei, echivalentul sumei de 750 dolari, reprezentând daune materiale respectiv contravaloarea bunurilor sustrase de catre inculpat.

Astfel, instanţa reţine ca restul sumei de bani solicitata cu titlu de daune materiale de catre partea civila, respectiv pâna la concurenţa sumei de 60120 lei, echivalentul sumei de 18000 dolari, reprezentând daune materiale respectiv contravaloarea bunurilor sustrase de catre inculpat, nu a putut fi dovedita cu probele administrate nici sub aspectul certitudinii creanţei şi nici sub aspectul cuantumului solicitat.

Aşadar, privitor la restul sumei, susţinerile parţii civile în sensul aratat nu sunt confirmate sub aspect probatoriu de nicio proba certa în acest sens.

Instanţa reţine ca partea civila nu a ataşat la dosarul de urmarire penala sau la prezentul dosar de judecata niciun alt înscris care sa faca dovada în plus a certitudinii cuantumului în privinţa contravalorii bunurilor sustrase de catre inculpat.

De aceea, având în vedere toate considerentele de mai sus, în baza art. 14 şi 346 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 998-999 C.civ., instanţa va admite în parte acţiunea civila a părţii civile S.C. P. S.A. B. şi va obliga pe inculpat la plata catre aceasta a sumei de 2505 lei, echivalentul sumei de 750 dolari, reprezentând daune materiale respectiv contravaloarea bunurilor sustrase de catre inculpat.

Totodata, în baza art. 193 alin. 1 C.proc.pen., instanţa va lua act de faptul ca partea vatamata S.C. P. S.A. B., constituita parte civila, nu a solicitat cheltuieli judiciare în cadrul prezentului proces penal.

Cât priveşte cheltuielile judiciare avansate de stat şi ocazionate de acest proces penal, în baza art. 349 şi art. 191 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 189 C.proc.pen., instanţa va obliga pe inculpat să plătească statului suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acesta, din care suma de 500 lei reprezinta cheltuielile judiciare din timpul urmaririi penale iar suma de 300 lei reprezinta cheltuielile judiciare din timpul fazei judecaţii. Din totalul de 800 lei, suma de 200 lei, reprezentând, conform delegaţiei ataşate, onorariul avocatului din oficiu, respectiv 200 lei pentru avocat T. D.L. în timpul judecaţii, va fi avansata iniţial din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

H O T Ă R Ă Ş T E :

În baza art. 208 alin. 1 şi art. 209 alin. 1 lit. g C.pen. cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. c C.pen. şi a art. 76 alin. 1 lit. c C.pen., condamna pe inculpatul V. V., în comuna C. judeţul Iaşi, domiciliat în satul C. comuna C. judeţul Iaşi, CNP ........, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În temeiul şi în condiţiile art. 71 C.pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau funcţiile elective publice precum şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 81 alin. 1 lit. a, b şi c C.pen., dispune suspendarea condiţionata a executarii pedepsei stabilite prin prezenta sentinţă în sarcina inculpatului pe durata unei perioade de 3 ani, ce constituie termen de încercare pentru inculpat, conform art. 82 alin. 1 C.pen., şi care va începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul prevederilor art. 71 alin. 5 C.pen., suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale a închisorii.

În baza art. 359 alin. 1 C.proc.pen., atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi 84 C.pen., privind revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni pe parcursul termenului de încercare ori a neexecutarii obligaţiilor civile.

În baza art. 14 şi 346 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 998-999 C.civ., admite în parte acţiunea civila a părţii civile S.C. P. S.A. B. şi obliga pe inculpat la plata catre aceasta a sumei de 2505 lei, echivalentul sumei de 750 dolari, reprezentând daune materiale respectiv contravaloarea bunurilor sustrase de catre inculpat.

În baza art. 193 alin. 1 C.proc.pen., ia act de faptul ca partea vatamata S.C. P. S.A. B., constituita parte civila, nu a solicitat cheltuieli judiciare în cadrul prezentului proces penal.

În baza art. 349 şi art. 191 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 189 C.proc.pen., obliga pe inculpat să plătească statului suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând, conform delegaţiei ataşate, onorariul avocatului din oficiu, respectiv 200 lei pentru avocat T. D.L. în timpul judecaţii, va fi avansata iniţial din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunţare pentru Ministerul Public şi parţile prezente şi de la comunicare pentru parţile lipsa.

Pronunţată  în şedinţă publică, astăzi, 24.11.2011.

Preşedinte,Grefier,