Inadmisibilitatea compensării creanţelor reciproce în condiţiile în care una dintre părţi se află în procedura insolvenţei

S.C. 1197/30.05.2012

Contestaţie la executare

Inadmisibilitatea compensării creanţelor reciproce în condiţiile în care una dintre părţi se află în procedura insolvenţei

Constată că prin contestaţia înregistrată la instanţă la data de 13 mai 2012 contestatoarea S.C. T. SRL, cu sediul în M., str. C. nr.-, bl.-, ap.-, jud. S., solicită în contradictoriu cu intimaţii S.C. L. T. SRL, cu sediul în B., str. I. M. nr.-, jud. A., BEJ Asociaţi S. R. şi D. Z.R. şi lichidatorul judiciar U. I., cu sediul în B., str. S. nr.-, jud. B. N., anularea ca nelegală a somaţiei la executare emisă de executorul judecătoresc în dosarul execuţional nr. 39-D/2012, prin care a fost somată să achite suma totală de 92.216,10 lei, actualizată la data plăţii efective.

Solicită şi suspendarea executării până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei.

În motivare arată că titlul executoriu în baza căruia a fost pornită executarea, reprezentat de sentinţa civilă nr. 486/26.05.2011, pronunţată de Judecătoria Blaj în dosarul nr. 1957/191/2010, nu este irevocabilă, împotriva ei fiind exercitată calea de atac a recursului. Mai arată că suma pentru care s-a început executarea nu este datorată intimatei S.C. L. T. SRL, ci unei alte societăţi, şi că suma de 15.492,21 lei solicitată cu titlu de dobânzi a fost greşit calculată, cu încălcarea dispoziţiilor OG nr. 9/2000, care prevede că dobânda se calculează în funcţie de rata de referinţă stabilită de BNR pentru prima lună a semestrului aplicabilă în următoarele şase luni.

În fine, mai arată că a solicitat suspendarea executării întrucât intimata S.C. L. T. SRL îi datorează suma de 162.629,65 lei, rezultată din sentinţele 1765/C/30.11.2010 şi 690/25.07.2011, sumă cu care s-a înscris la masa credală întrucât respectiva societate se află în insolvenţă.

Contestaţia a fost timbrată cu 194 lei taxă judiciară şi 0,3 lei timbru judiciar.

Prin precizările depuse la instanţă la data de 04.04.2012 contestatoarea solicită anularea procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare emis de executorul judecătoresc la data de 09.03.2012 ca fiind nelegal pentru suma de 7.660,55 lei, întrucât, conform art. 4 din anexa la OMJ nr. 2550/C/2006 pentru aprobarea onorariilor minimale şi maximale pentru serviciile prestate de executor, pentru poprire, onorariul maxim este de 2% pentru sumele cuprinse între 80.001 şi 100.000 lei, iar raportat la suma de 85.555,5 lei, 2% reprezintă 1.691,11 lei şi nicidecum 5.991,11 lei cât a perceput executorul judecătoresc.

Mai arată că nelegal este şi faptul că executorul a aplicat TVA asupra onorariului, întrucât textul care plafonează onorariile nu face distincţie între onorariul net sau brut.

Mai solicită ca, în cazul în care se va considera sentinţa civilă nr. 486/26.05.2011 un titlu executoriu valabil, atunci să se considere şi sentinţa comercială nr. 1765/C/30.11.2010 ca fiind titlu executoriu, situaţie în care să se dispună compensarea datoriilor reciproce care rezultă  din sentinţele la care s-a făcut referire, până la concurenţa sumei celei mai mici.

Prin cererea înregistrată la instanţă la data de 22.05.2012 contestatoarea solicită suspendarea contestaţiei până la clarificarea irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 2893/85/2010 unde se pune în discuţie suma de 127.797,03 lei.

Prin concluziile scrise depuse la dosar lichidatorul judiciar S.C. U. SPRL solicită respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, arătând că recursul declarat de contestatore împotriva sentinţei civile nr. 486/2011 a fost respins de către Tribunalul Alba, aşa încât sentinţa a rămas definitivă şi irevocabilă.

Cât priveşte suma de 162.629,65 lei pe care contestatoarea o are de încasat, arată că sentinţa nr. 690/25.07.2011, prin care intimata S.C. L. a fost obligată la plata sumei de 34.832,62 lei a fost atacată cu contestaţie în anulare, care are termen de judecată la data de 14.06.2012, iar în ce priveşte sentinţa civilă nr. 1765/C/30.11.2010 pronunţată de Tribunalul Sibiu, prin decizia din 29.02.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a admis recursul şi s-a dispus casarea deciziei Curţii de Apel Alba, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, aşa încât sumele nu sunt clarificate irevocabil. Ca urmare, arată că nu este de acord cu compensarea datoriilor reciproce, pentru că efectuarea compensării nu ar însemna decât defavorizarea celorlalţi creditori.

În fine, prin concluziile scrise depuse la instanţă la data de 23.05.2012, intimata S.C. L. T. SRL solicită respingerea contestaţiei.

Întrucât în cauză s-a dispus şi citarea BEJ Asociaţi Simion R. şi D.Z. R. instanţa a pus în discuţie din oficiu excepţia lipsei calităţii procesuale a acestuia.

Având de soluţionat această excepţie instanţa constată că executorul judecătoresc dobândeşte  calitate procesuală pasivă în contestaţia la executare doar în situaţiile în care acesta ar refuza începerea sau continuarea executării, ar omite sau ar îndeplini actele de executare în mod neregulat, ar interpreta greşit titlul executoriu, atribuindu-i alt înţeles, ajungând la diminuarea creanţei, ar indisponibiliza un număr insuficient de bunuri ale debitorului, ar fixa termene de îndeplinire a actelor de procedură peste limitele maxime prevăzute de lege, situaţii în care, de regulă, promovarea contestaţiei la executare se face de către creditor.

Concluzia se desprinde din dispoziţiile art. 399 alin. 1 teza finală Cod pr. civilă, dar şi din dispoziţiile art. 53 din legea nr. 188/2000, potrivit cărora, împotriva refuzului executorului judecătoresc de a întocmi un act, partea interesată poate introduce plângere în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoştinţă de acest refuz, la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are sediul biroul executorului judecătoresc. În cazul admiterii plângerii instanţa va indica modul în care trebuie întocmit actul, iar executorul judecătoresc este obligat să se conformeze hotărârii judecătoreşti rămase irevocabilă, iar în cazul în care, cu rea-credinţă nu se va supune obligaţiei stabilite, fapta constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. 6 din legea nr. 188/2000.

Prin urmare, executorul judecătoresc poate dobândi calitate procesuală pasivă doar atunci când refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare, când partea interesată are la îndemână fie calea contestaţiei la executare, fie calea plângerii, după caz. În toate celelalte situaţii biroul executorului judecătoresc nu dobândeşte calitate procesuală pasivă, această calitate aparţinând persoanelor implicate în executare, dar hotărârea ce se va da îi va fi opozabilă executorului, chiar dacă nu a fost parte în proces.

Ca urmare, în prezenta contestaţie nefiind vorba de vreuna din situaţiile amintite, BEJ Asociaţi S. R. şi D. Z. R. nu are calitate procesuală pasivă, urmând ca excepţia să fie admisă iar contestaţia împotriva acestuia să fie respinsă.

Prin încheierea din 18.04.2012 instanţa a dispus suspendarea executării.

Examinând în fond contestaţia instanţa reţine:

Prin cererea formulată la data de 05.03.2012 intimata S.C. L. T. SRL B. a solicitat BEJ Asociaţi S. R. şi D. Z. R. punerea în executare silită prin poprire sau orice altă modalitate a sentinţei civile nr. 486/2011 pronunţată de Judecătoria Blaj în dosarul nr. 1957/191/2010, prin care contestatoarea era obligată la plata sumei de 65.401,34 lei, la care se adaugă dobânzile legale în sumă de 15.492,21 lei, precum şi suma de 3662 lei cheltuieli de judecată, creanţa totală de executat fiind de 84.555,55 lei. În susţinerea cererii depune copia sentinţei civile nr. 486/2011 certificată de Judecătoria Blaj că este definitivă şi executorie, precum şi calculul dobânzilor (filele 1-5 copie dosar execuţional, ataşat).

Prin încheierea nr. 196/07.03.2012  a Judecătoriei Mediaş este încuviinţează executarea silită, iar prin procesul verbal din 9 martie 2012 al BEJ se stabilesc cheltuielile de executare  la suma de 7.660,55 lei, din care 5.991,11 lei onorariu executor şi 1.437,86 lei TVA la această sumă (fila 11 dosar execuţional, ataşat).

Prin somaţia din 09.03.2012 contestatoarea este somată  ca în termen de o zi de la primire să achite suma de 92.216,1 lei, plus actualizarea la data plăţii efective (fila 11 dosar execuţional, ataşat).

Prin mai multe adrese datate tot 09.03.2012, BEJ solicită Unicredit Ţ. B., V., Intesa S. P. B., MKD R. B., OTP B., A. B., Banca T.,  T. M.,  CEC B.,  BCR S.A.,  BRD, Banca R.,  Bancpost, Banca C., Raiffeisen B., înfiinţarea popririi asupra conturilor contestatoarei până la concurenţa sumei de 92.216,10 lei. Contestatoarea este înştiinţată despre înfiinţarea popririi la aceeaşi dată.

Referitor la critica adusă actelor de executare, precum că sentinţa civilă nr. 486/2011 nu ar îndeplini condiţiile titlului executoriu, întrucât nu este irevocabilă, instanţa constată că, potrivit dispoziţiilor art. 720 ind. 8 Cod pr. civilă, hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială sunt executorii, iar exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea. Prin Decizia nr. XXXVIII/2007 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că  dispoziţiile art. 720 ind. 8 Cod pr. civilă se interpretează în sensul că: „Hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială, fiind executorii de drept, nu trebuie investite cu formulă executorie pentru a fi puse în executare.”

Prin urmare, critica formulată împotriva titlului executoriu este neîntemeiată.

Cât priveşte calculul dobânzilor, potrivit dispoziţiilor art. 3 din OG nr. 9/2000, abrogată prin OG nr. 13/24.08.2011, dobânda legală se stabileşte, în materie comercială, la nivelul dobânzii de referinţă BNR, nivel care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, prin grija BNR.

Conform dispoziţiilor art. 3 din OG nr. 13/24.08.2011, rata dobânzii legale remuneratorii se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă a BNR, care este rata dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de Administraţie al BNR, iar rata dobânzii penalizatoare se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă plus 4 puncte procentuale. Nivelul ratei dobânzii de referinţă a BNR va fi publicat în MO al României, partea I, prin grija BNR, ori de câte ori nivelul ratei dobânzii de politică monetară se va modifica. Conform dispoziţiilor art. 1 alin. 2 şi 3 din ordonanţă, dobânda datorată de debitorul obligaţiei de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenţei obligaţiei, este denumită dobândă remuneratorie, iar dobânda datorată de debitorul obligaţiei băneşti pentru neîndeplinirea obligaţiei respective la scadenţă este denumită dobândă penalizatoare.

Raportat la aceste dispoziţii legale, instanţa constată că, la calculul dobânzii, societatea intimată a aplicat nivelul ratei publicat de BNR în Monitorul Oficial, încadrându-se în limitele prevăzute de lege, aşa încât nici această critică adusă actelor de executare nu este întemeiată.

Pentru compensarea datoriilor reciproce, contestatoarea a invocat sentinţa civilă nr. 690/25.07.2011 a Judecătoriei Blaj, definitivă şi irevocabilă (fila 55 dosar) prin care intimata S.C. L. T. SRL a fost obligată  să plătească contestatoarei suma de 31.402,74 lei, contravaloare produse vândute şi lucrări, suma de 1.497,86 lei dobânda legală şi 1932,02 lei cheltuieli de judecată, precum şi sentinţa comercială nr. 1765/C/30.11.2010 a Tribunalului Sibiu (fila 58 dosar), prin care intimata a fost obligată la plata sumei de 110.521,72 lei cu titlu de contravaloare lucrări, a sumei de 13.184,31 lei cu titlu de dobândă legală şi a sumei de 4091 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Sentinţa comercială nr. 1765/C/30.11.2010 a Tribunalului Sibiu a fost menţinută prin decizia comercială nr. 43/13.05.2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, decizie care a fost însă casată de ÎCCJ la data de 26.04.2012 (fila 88 dosar), cu trimitere la aceeaşi instanţă (Curtea de Apel Alba) pentru rejudecare.

Pentru acelaşi raţionament expus mai sus pentru sentinţa civilă nr. 486/2011, în baza căreia s-a pornit executarea silită, şi sentinţa civilă nr. 690/25.07.2011 a Judecătoriei Blaj şi sentinţa comercială nr. 1765/C/30.11.2010 a Tribunalului Sibiu sunt executorii, prima fiind chiar irevocabilă, neavând relevanţă că ele au fost atacate, pentru că apelul nu suspendă executarea, conform dispoziţiilor art.720 ind. 8  partea finală.

Totuşi, societatea intimată fiind în procedura de insolvenţă (fila 69 dosar),  invocarea compensării datoriilor reciproce de către contestatoare, întemeiată pe dispoziţiile art. 52 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora, deschiderea procedurii de insolvenţă nu afectează dreptul unui creditor de a invoca compensarea creanţei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când condiţiile prevăzute de lege în materie de compensare legală sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii, nu se poate face decât tot în cadrul procedurii de insolvenţă, ceea ce dă dreptul lichidatorului de a analiza cererea de compensare, iar dacă ea va fi considerată întemeiată o va putea admite, chiar dacă prin această procedură unii dintre creditori s-ar considera prejudiciaţi. Cel nemulţumit de modul de rezolvare a cererii sale va putea face contestaţiile prevăzute  de legea nr. 85/2006, care se vor soluţiona de către tribunal.

Aplicarea compensării de către instanţa de drept comun ar duce la încălcarea dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, conform cărora, de la data deschiderii procedurii se suspendă toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale.

Pe de altă parte, este foarte posibil ca instanţele pe rolul cărora se află litigiile privind creanţele contestatoarei să dispună suspendarea acestora, în temeiul dispoziţiilor de mai sus, iar analizarea pretenţiilor acesteia să se facă în cadrul procedurii de insolvenţă.

Ca urmare, instanţa consideră cererea de compensare a datoriilor reciproce ca inadmisibilă în cadrul acestei contestaţii şi o va respinge.

Cât priveşte onorariul executorului, potrivit anexei la ordinul nr. 2550/2006, în cazul popririi, pentru sumele cuprinse între 80.001 şi 100.000 lei onorariul maximal este de 2%, ceea ce înseamnă că la suma de 84.555,55 lei onorariul maximal pe care ar fi trebuit să-l încaseze executorul este de 1.691,11 lei (84.555,55 x 2%).

În ce priveşte taxa pe valoarea adăugată (TVA), aceasta este definită de art. 125 Cod fiscal ca fiind un impozit indirect datorat la bugetul statului aplicat asupra tot ceea ce reprezintă venit. Or, dacă venitul executorului îl reprezintă onorariul stabilit în limitele legale, atunci TVA este impozitul care se aplică acestui venit, pentru că dacă executorul încasează, de la cel pentru care prestează serviciul, TVA separat şi nu în cadrul onorariului, atunci înseamnă că el nu plăteşte nici un impozit asupra venitului său. Această situaţie ar crea şi o inechitate pentru persoanele care se adresează unui executor plătitor de TVA, ale cărui servicii vor fi mai scumpe cu 24%, faţă de cele prestate de un  executor neplătitor de TVA.

În raport de aceste considerente în temeiul dispoziţiilor art. 399 şi urm. Cod pr. civilă contestaţia va fi admisă în parte urmând a se dispune reducerea onorariului executorului judecătoresc pentru actele de executare îndeplinite până la introducerea contestaţiei la executare, de la 5.991,11 lei onorariu şi 1.437,86 lei TVA, la 1.691,11 lei onorariu şi  TVA inclusiv.

Dacă executorul judecătoresc va fi obligat pe parcursul executării să treacă la alte modalităţi de executare silită  – imobiliară, mobiliară – atunci, în raport de cheltuielile pe care le va face, îşi va putea suplimenta onorariul.

Cât priveşte cauţiunea în sumă de 5.000 lei, achitată de către contestatoare la CEC Bank S.A. M. cu chitanţa nr. 4737355/1 din 29.03.2012 şi consemnată cu recipisa nr. 842752/29.03.2012, se va dispune restituirea ei după îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 723 ind. 1 alin. (3) teza 1 Cod pr. civilă.

Domenii speta

Spete similare