Partaj bunuri comune

Prin cererea înregistrată sub nr.3096/207/2011, pe rolul Judecătoriei Caracal, reclamanta BV a chemat în judecată pe pârâtul BL, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună partajarea bunurilor dobândite în comun, pe perioada concubinajului şi a căsătoriei în cote egale de ½ pentru fiecare, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, arată reclamanta că  anterior încheierii căsătoriei, a antrenat relaţii de concubinaj cu pârâtul din anul 1994, apoi în data de 24. martie 2010 s-a încheiat căsătoria ce a durat până în data de 2.02.2011 când  s-a pronunţat divorţul prin sentinţa civilă nr.1391/14.04.2011 a Judecătoriei Caracal, rămasă definitivă prin neapelare.

Susţine reclamanta că,  pe  întreaga perioadă de convieţuire cu pârâtul  a muncit şi a realizat  împreună cu acesta venituri cu care au achiziţionat  o serie de bunuri mobile şi imobile , prestând diverse servicii  timp de 10-11 ani în Spania şi Portugalia, economisind sume substanţiale de bani.

Reclamanta, precizează că, a edificat  împreună cu pârâtul  o casă de locuit, din cărămidă, având 4 camere, o sală living acoperită cu tablă, o fântână din tuburi, un gard de ciment la stradă de 21 m. lungime, porţi din fier, au placat casa de locuit cu rigips inclusiv tavane, au gresiat sala şi living-ul în suprafaţă de 20 m.p., au mobilat toate camerele  cu mobila adecvată (dormitor, sufragerie, bucătărie), au  achiziţionat o serie de materiale de construcţii (grinzi) din lemn, căpriori, scândură), au dobândit prin cumpărare un microbuz wolsvagen având nr. de înmatriculare BVL.1976, vase de bucătărie, servicii de vin, cafea, un aparat de sudură etc.

Reclamanta arată că, toate aceste bunuri dobândite în comun se află în posesia exclusivă a pârâtului, care  în prezent  locuieşte  cu actuala concubină.

În drept se invocă dispoz. art. 36 alin.2 C. fam şi art. 673/9 C.p.c , art.274 C.p.c.

În probaţiune, s-a anexat la dosarul cauzei o adeverinţă emisă de Primăria S… în data de 28.04.2011, din care rezultă că  cei doi soţi BL şi BV figurează în evidenţele fiscale ale  Primăriei la poziţia … cu o casă de locuit, construită în anul 2000, fără autorizaţie de construire, pe un teren aferent în suprafaţă de 1411 m.p. aparţinând numitului MD, fratele  pârâtului BL, conform titlului de proprietate nr…./../23.08.1994.

În data de 23.06.2011 pârâtul formulează cerere reconvenţională prin care solicită partajarea bunurilor coachizite şi a bunurilor comune, în măsura în care există şi vor fi dovedite în cotă diferenţiată şi anume 80% pentru pârât şi 20% pentru reclamanta pârâtă.

Mai solicită pârâtul complinirea masei partajabile cu următoarele bunuri aflate în posesia reclamantei: un telefon mobil, 3 pături duble, 2800 euro.

În motivarea cererii pârâtul  recunoaşte că, din anul 1994 a antrenat relaţii de concubinaj cu  reclamanta, ulterior fiind încheiată căsătoria, perioadă în care au edificat împreună o casă de locuit, compusă din două camere şi dependinţe, pe terenul fratelui său.

Susţine pârâtul că a avut o contribuţie majoritară la dobândirea bunurilor, întrucât a lucrat în afara ţării unde  a mers de altfel şi reclamanta, însă  aceasta nu a desfăşurat nici o activitate producătoare de venituri întrucât era suferindă.

Mai arată pârâtul că,  la plecarea reclamantei din domiciliul conjugal şi-a însuşit suma de 2800 euro, un tv. mobil şi 3 pături.

În drept, se invocă dispoz. art.119 şi urm. C.p.c., art.36 alin.2 C. fam. şi principiul coachiziţiei.

Reclamanta a formulat întâmpinare la cererea reconvenţională a pârâtului, prin care învederează instanţei că, aportul  ambelor părţi la dobândirea bunurilor comune şi coachizite a fost egal, motivat de faptul că, au muncit  împreună în Portugalia şi în Spania unde au realizat  venituri destul de mari.

În ceea ce priveşte bunurile  pe care pârâtul pretinde că reclamanta le-ar fi însuşit, se arată că, a fost izgonită din domiciliu, în urma  exercitării unor acte de violenţă asupra sa de către pârât şi familia acestuia, aflându-se în imposibilitatea de a lua vreun bun asupra sa.

Pe parcursul soluţionării cauzei, reclamanta a formulat cerere de scutire a taxei judiciare de timbru în temeiul  art.6 lit.d din OUG nr.51/2008 privind ajutorul public judiciar, fiind admisă prin încheierea din data de 5 oct.2011, demonstrându-se că,  reclamanta întruneşte condiţiile  privind  scutirea sa de la plata taxei judiciare de timbru.

De asemenea, pârâtul BL, formulează în temeiul aceloraşi dispoziţii legale cerere pentru scutirea  de la plata taxei judiciare  aferentă cererii sale reconvenţionale, fiind respinsă prin încheierea din data de 5 oct.2011, ca neîntemeiată.

S-a anexat la dosarul cauzei sentinţa civilă nr.1391/14.04.2011 pronunţată de Judecătoria Caracal şi copia titlului de proprietate nr….emis în data de 23.08.1994 de Comisia jud. Olt.

La stăruinţa reclamantei, instanţa a încuviinţat în probaţiune administrarea probei testimoniale fiind audiaţi martorii GP, AC şi II, ale căror depoziţii s-au consemnat şi anexat la dosar.

Întrucât, pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de satisfacere a legii timbrajului,  instanţa având obligaţia în temeiul dispoz. art.137 alin.1 C.p.c. să se pronunţe mai întâi asupra  excepţiilor de procedură şi apoi asupra celor de fond care fac de prisos  în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii, cererea reconvenţională a  acestuia a fost anulată ca netimbrată, sancţiune aplicată  în conf. cu dispoz. art.20 din Legea nr.146/1997.

Având în vedere această excepţie a netimbrării invocată atât din oficiu  de instanţă cât şi de reclamantă prin apărător, pârâtul nu a  avut posibilitatea să–şi propună  probe .

Pe de altă parte, pârâtul  nu s-a prezentat în instanţă la nici un termen de judecată, fiind citat cu menţiunea prezentării la interogatoriu la  cererea reclamantei, situaţie în care instanţa va face aplicarea dispoz.art.225 C.p.c.

Faţă de probatoriul administrat în cauză, instanţa prin încheierea din data de 27.10.2011 a admis  în parte, în principiu acţiunea formulată de reclamantă şi a dispus anularea ca netimbrată a cererii reconvenţionale a pârâtului. 

S-a reţinut că, o perioadă îndelungată de timp, respectiv din anul 1994 până în data de 24 martie 2010, reclamanta a antrenat relaţii notorii de concubinaj cu pârâtul, ulterior fiind încheiată căsătoria care  datorită unor  neînţelegeri  intervenite  s-a  desfăcut prin sentinţa civilă nr.1391/14.04.2011 pronunţată de Judecătoria Caracal, din vina exclusivă a pârâtului.

Din considerentele sentinţei civile mai sus menţionate, reţine instanţa că,  reclamanta a fost alungată  din domiciliul comun  de către pârât în urma exercitării unor

acte de violenţă asupra sa,  fiind agresată  fizic şi verbal  şi de către mama pârâtului în repetate rânduri, în  ultima perioadă de timp pârâtul fiind implicat într-o relaţie extraconjugală cu altă femeie pe care a adus-o în imobilul ce a  constituit domiciliul comun, cu care se află şi în prezent.

Din coroborarea probelor administrate în cauză,  - susţinerile reclamantei , recunoaşterea pârâtului, depoziţiile  martorilor  audiaţi nemijlocit  în instanţă sub prestare de jurământ  AC, II şi GP, instanţa  a reţinut că, părţile au dobândit  atât pe principiul coachiziţiei – pe perioada concubinajului, cât şi  în timpul căsătoriei, prin contribuţie comună şi gală o serie de bunuri şi anume: o casă de locuit, construită din cărămidă, având 4 camere, sală, living acoperită cu tablă, situată în comuna S… jud. Olt pe un teren aferent în suprafaţă de 1411 m.p. ce aparţine numitului MD  deţinut în baza titlului de proprietate nr…. emis în data de 23.08.1994, o fântână din tuburi de ciment, un gard la stradă de 21 m. lungime,  porţi mari din fier la stradă,  şi una mică, montat parchet laminat  în cele patru camere, plat o cameră cu rigips şi toate tavanele (patru),  montat gresie în hol şi living (20 m.p., o combină frigorifică, un aragaz cu 4 ochiuri, o plasmă, o masă de bucătărie cu 4 scaune, o mobilă dormitor compusă din şifonier cu 3 uşi, pat dublu de mijloc, o mobilă dormitor compusă din şifonier cu 3 uşi, pat dublu de  mijloc , toaletă cu oglindă, 2 noptiere, 4 perdele de mătase (16 m.l.), un cuptor cu microunde, 40 farfurii mici şi mari,  30 linguri de inox, 30 furculiţe de inox,  un set de oale de inox, 8 servicii de vin, 3 servicii de cafea, un aparat de sudură, un microbuz wolsvagen, 3 flecuri, o drujbă,  2 picamere, materiale de construcţii (grinzi, scândură, căpriori).

S-a demonstrat că atât reclamanta cât şi pârâtul au fost  plecaţi din ţară în Portugalia, în Spania în mod repetat, timp de 10-11 ani unde au realizat venituri substanţiale pe care le-au folosit în achiziţionarea bunurilor menţionate mai sus.

Art.30 C. fam. instituie prezumţia potrivit căreia  bunurile dobândite  în timpul căsătoriei de oricare dintre soţi sunt bunuri comune de la data dobândirii lor.

Indiferent de durata convieţuirii prezumţia de comunitate a bunurilor la care se referă textul de lege citat nu se aplică şi celor dobândite în timpul concubinajului, astfel încât concubinii nu pot fi consideraţi în baza legii proprietari în devălmăşie asupra bunurilor achiziţionate .

Munca în comun a concubinilor poate să ducă însă la constatarea existenţei dreptului de proprietate în indiviziune asupra bunurilor dobândite  în raport de contribuţia fiecăruia în parte şi de existenţa unei convenţii cu privire la achiziţionarea lor.

Ori, în cauza de faţă, pârâtul nu şi-a dovedit susţinerile  privitor la aportul  diferenţiat al său, la dobândirea bunurilor coachizite şi în  timpul căsătoriei, afirmaţiile sale nefiind susţinute de probe pertinente şi concludente.

Pe lângă faptul că, nu a înţeles să-şi  îndeplinească obligaţia legală de achitare a taxei judiciare de timbru, pârâtul nu s-a înfăţişat în instanţă fiind citat cu menţiunea prezentării la interogatoriu.

Potrivit art.225 C.p.c. dacă partea fără motive temeinice refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfăţişează, instanţa poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină sau numai ca un început de dovadă  în folosul părţii potrivnice.

În ceea ce priveşte  lipsa reclamantei  din instanţă la termenul de judecată din data de 29.09.2011 fiind citată de asemenea cu menţiunea prezentării la interogatoriu, pretenţiile sale au fost  dovedite  cu  probe testimoniale, martorii propuşi de aceasta au confirmat susţinerile sale în sensul că,  a lucrat efectiv în Spania şi Portugalia circa 9 ani (câte 4-5 luni pe an), unde a realizat  venituri substanţiale .

De asemenea, împreună cu pârâtul au realizat venituri proprii din exploatarea terenului agricol cultivând an de an  legume  - vinete, ardei, roşii, varză, pepeni galbeni, pe care le-au valorificat în diverse pieţe din ţară folosind ca mijloc de transport autoturismul pe care l-au dobândit  din banii economisiţi în comun.

Toate aceste aspecte sunt  cunoscute  personal de martorul II, vizitându-i pe cei doi soţi în mod frecvent în domiciliul comun  pe perioada convieţuirii acestora, timp de 16 ani, constatând că,  reclamanta  a  desfăşurat  activităţi producătoare de venituri atât în ţară cât şi în străinătate, nefiind împiedicată să muncească din motive medicale.

Din declaraţia aceluiaşi martor instanţa a reţinut că microbuzul marca wolsvagen se află în prezent de o perioadă scurtă de timp în domiciliul părinţilor reclamantei, fiind predat de către pârât, însă nu este folosit  în scopuri personale, întrucât din familia reclamantei nici un membru nu posedă permis de conducere, aceasta fiind plecată la lucru  în prezent în Spania, ca de altfel şi pârâtul.

De menţionat că, potrivit art.36 C. fam. bunurile dobândite de soţi în timpul căsătoriei prin munca lor comună ori separat, sunt bunuri comune de la data dobândirii lor cu excepţia celor prev. de art.31 C. fam., iar la desfacerea căsătoriei se împart potrivit învoielii lor sau în caz contrar prin hotărâre judecătorească în raport de partea de contribuţie a fiecăruia.

Prezumţia că, ambii soţi au contribuit deopotrivă la dobândirea bunurilor operează numai în lipsa unor probe convingătoare din care să rezulte că aportul unuia dintre soţi a fost mai mare decât al celuilalt.

Contribuţia soţilor la dobândirea bunurilor comune trebuie să fie înţeleasă nu numai sub forma activităţilor direct producătoare de venituri ci şi

prin  munca depusă de soţie în cadrul gospodăriei, realizarea de economii sau reducerea cheltuielilor gospodăreşti,  această activitate fiind de natură să constituie în mod indirect o contribuţie la dobândirea bunurilor.

Având în vedere aspectele mai sus menţionate, instanţa a reţinut cote egale de ½  pentru fiecare, din valoarea masei partajabile.

Noul Cod civil ce a intrat în vigoare începând cu data de 1 oct.2011 care reglementează  efectele divorţului cu privire la  raporturile patrimoniale dintre soţi, respectiv dispoz. art.385 C. civil privind încetarea regimului matrimonial se aplică numai în cazul divorţului care intervine după data intrării în vigoare a Codului civil.

În cauza de faţă,  cum divorţul  părţilor este pronunţat anterior  datei de 1 oct.2011, respectiv în data de 14.04.2011  se aplică dispoz.  art.36 C. fam. privitoare la  partajarea bunurilor comune.

Pentru identificarea şi evaluarea bunurilor ce constituie  masa partajabilă instanţa a desemnat prin aceeaşi încheiere, un expert  auto, un expert evaluator bunuri mobile şi un expert în specialitatea construcţii, stabilind onorariu provizoriu de  400 lei pentru primul expert şi de 500 lei pentru cei din urmă experţi.

În cauză a fost întocmit raportul de expertiză imobiliară de către expertul în construcţii, Cioroianu Dumitru, raportul de expertiză auto de către expertul NP, iar evaluarea bunurilor mobile a fost realizată de către expertul Grigore Marin, împotriva cărora nici una din părţi nu a formulat obiecţiuni.

Având în vedere întregul material probator administrat în cauză, instanţa urmează să admită acţiunea formulată de reclamantă, să anuleze ca netimbrată cererea reconvenţională a pârâtului şi să dispună sistarea stării de devălmăşie prin atribuirea de loturi, potrivit criteriilor prev. de art. 673/9 C.p.c, respectiv, acordul părţilor, mărimea cotei-părţi cuvenită fiecăruia, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia părţilor, criterii care se regăsesc în rapoartele de expertize anexate la dosar.

Legea nu prevede în mod limitativ aspectele de care să se ţină seama la stabilirea modalităţii de partajare a bunurilor şi nu acordă prioritate unora din criteriile exemplificativ enumerate de text, faţă de altele, ordinea acestora fiind aleatorie.

De aceea, varianta adoptată de instanţă în cauza de faţă are la bază posesia şi folosinţa continuă a unor bunuri, poziţia părţilor exprimată prin apărători cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei.

Prin urmare, instanţa a apreciat că se impune a fi atribuit în lotul pârâtului imobilul cu destinaţia de locuinţă, având în vedere nu numai interesul acestuia, dar şi împrejurarea că, este edificată pe un teren în suprafaţă de 1411 m.p., proprietatea fratelui său – MD, conform titlului de proprietate nr. … emis în data de 23.08.1994 de Comisia jud. Olt.

Totodată, instanţa a atribuit în lotul pârâtului o parte din bunurile mobile, pentru ca restul să fie atribuite în lotul reclamantei, inclusiv autoutilitare aflată deja în posesia acesteia, iar pentru egalizarea valorică a loturilor, pârâtul va fi obligat la plata unei sulte băneşti către reclamantă, corespunzătoare dreptului valoric cuvenit.

În baza dispoz. art. 276 C.p.c cheltuielile de judecată au fost  compensare, pârâtul fiind obligat la plata sumei de 700 lei către reclamantă, reprezentând ½ din aceste cheltuieli suportate exclusiv de către reclamantă, în valoare totală de 1400 lei (onorariul de experţi).

Prin sentinţa civilă nr. 300/26.01.2012, pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. 3096/207/2011, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta BV domiciliată în comuna S… jud. Olt, împotriva pârâtului BL, domiciliat în aceeaşi localitate.

S-a anulat ca netimbrată cererea reconvenţională formulată de pârât.

S-a omologat raportul de expertiză  mobiliară întocmit de expert constructor Cioroianu Dumitru, raportul de expertiză auto întocmit de expertul NP şi raportul de evaluare bunuri mobile întocmit de expertul  Grigore Marin în varianta a treia.

S-a dispus sistarea stării de devălmăşie privind bunurile  dobândite de părţi pe perioada convieţuirii (concubinaj şi căsătorie) prin atribuirea de loturi astfel:

Lotul nr.1 s-a atribuit reclamantei care va primi în natură următoarele bunuri mobile: o autoutilitară marca Wolskvagen LT 35, având nr. de înmatriculare …, an fabricaţie  1999, seria şasiu  …. în val. de 21.650 lei, o combină frigorifică în valoare de 600 lei, o plasmă în val. de 800 lei, o masă bucătărie cu 4 scaune în val. de 100 lei, o mobilă dormitor compusă din şifonier cu 3 uşi şi pat dublu pe mijloc în val. de 700 lei, o mobilă bucătărie compusă din şifonier cu 3 uşi, pat dublu pe mijloc, toaletă cu oglindă şi 2 noptiere în val. de 800 lei, un cuptor cu microunde în val. de 50 lei, 40 farfurii mici şi mari în val. de 40 lei,  30 linguri inox în val. de 40 lei, 30 furculiţe de inox în val. de 40 lei, un set de oale inox în val. de 90 lei, 8 servicii vin în valoare de 90 lei, 3 servicii de cafea în val. de 40 lei.

Total val. bunuri atribuite 25.040 lei.

Drept valoric cuvenit  52.956 lei.

Primeşte sultă de la lotul nr.2 în sumă de  27.916 lei.

Lotul nr.2 s-a atribuit pârâtului BL care va primi în natură  casa de locuit, construită din cărămidă, acoperită cu ţiglă, având 4 camere,  bucătărie şi baie, situată în comuna Scărişoara jud. Olt, în valoare de  67.991 lei, fântână în val. de 1053 lei, gard construit din prefabricate beton în val. de 1231 lei, porţi metalice  în val. de 1072 lei,  montat parchet în val. de 931 lei, montat gresie în val. de 894 lei, placat cu rigips în val. de 1500 lei, un aragaz cu 4 ochiuri în val. de 500 lei, o butelie de aragaz în val. de 100 lei, 4 perdele de mătase (16 m.l.) în val. de 300 lei, un aparat de sudură în val. de 900 lei, 3 flexuri în val. de 600 lei, o drujbă în val. de 600 lei, 2 picamere în val. de 1200 lei,  materiale de construcţie (grinzi, scândură, căpriori)în val. de 2.000 lei.

Total val. bunuri atribuite …………….80.872 lei (74.672 lei  + 6200 lei).

Drept valoric cuvenit…………………..52.956 lei.

Plăteşte sultă lotului nr.1 în sumă de……27.916 lei.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs expertul tehnic NP, care a criticat solutia instantei de fond sub aspectul solutionarii cererii formulate de acesta la data de 19.01.2011, prin care a solicitat aprobarea onorariului definitiv in cuantum de 900 lei pentru expertiza tehnica efectuata in cauza.

A precizat recurentul ca in mod gresit prima instanta nu a aprobat cererea sa, date fiind complexitatea lucrarii efectuate, volumul de munca si gradul profesional al expertului.

La randul sau, paratul BL a declarat recurs, criticand solutia pentru nelegalitate si netemeinicie.

Un prim motiv de recurs a vizat incalcarea de catre instanta de fond a normelor de procedura prevazute de art. 105 CPC, respectiv, necitarea recurentului pentru primul termen ce a urmat pronuntarii incheierii de admitere in principiu.

Un al doilea aspect vizat a constat in respingerea cererii de acordare a ajutorului public judiciar, cu toate ca paratul realiza venituri sub 500 lei.

Un al treilea motiv a vizat stabilirea cotei de ½ pentru fiecare parte in ceea ce priveste bunurile dobandite in timpul concubinajului, cu toate ca prin incheierea de admitere in principiu s-a stabilit, in mod teoretic, un regim juridic diferit intre bunurile dobandite de catre parti in perioada concubinajului si intre cele dobandite de acestia in timpul casatoriei.

Al patrulea motiv de recurs s-a referit la retinerea de catre instanta a calitatii de proprietari asupra imobilului construit pe terenul apartinand fratelui recurentului, in realitate acestia neavand decat un drept de creanta.

In final, recurentul a aratat ca, in mod gresit, prima instanta a retinut ca autoturismul marca WV are calitatea de bun comun, desi acesta nu a fost dobandit in timpul casatoriei.

In drept, recursul a fost intemeiat pe dispozitiile art. 304 alin.1 pct. 5, 8 si 9 CPC.

Parata BV a formulat intampinare, solicitand respingerea recursurilor formulate de recurentii BLsi NPca neintemeiat.

Analizand sentinta recurata, prin prisma motivelor de recurs invocate, Tribunalul retine urmatoarele:

Referitor la recursul declarat de expertul tehnic auto NP:

Hotărârea judecătorească dată în materie civilă are putere de lucru judecat numai între părţile litigante. De aici rezultă consecinţa că dreptul de a ataca pe calea recursului o hotărâre de fond aparţine numai părţilor litigante si succesorilor în drepturi ai acestora, adică persoanelor care au participat la dezbaterea cauzei sau celor care le reprezintă.

Persoanele care nu au fost părti în proces, nu au dreptul de a face recurs chiar dacă sunt interesati în cauza respectivă, exceptie făcând tertii în materie necontencioasă, dobânditorul cu titlu particular, creditorul chirografar ori tertul recurent împotriva ordonantei de adjudecare.

Asa fiind, cum în cauza de fată s-a constatat că recurentul NP are calitatea de tert, nefiind parte în proces si nici nu intră în categoria exceptiei mentionată în precedent, Tribunalul apreciază că exceptia este întemeiată si prin urmare o va admite cu consecinta respingerii recursului ca fiind inadmisibil.

Referitor la recursul declarat de recurentul BL:

1. Un prim motiv de recurs a vizat incalcarea de catre instanta de fond a normelor de procedura prevazute de art. 105 CPC, respectiv, necitarea recurentului pentru primul termen ce a urmat pronuntarii incheierii de admitere in principiu.

Dispozitiile art.304 pct.5 Cod procedură civilă devin incidente atunci când prin hotărârea dată s-au încălcat formele de procedură, prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art.105 alin.2 Cod procedură civilă.

Observand incheierile din 27.10.2011 si 17.11.2011, instanta constata ca paratul recurent a fost reprezentat de avocatul ales, neputand astfel a fi admisa ideea ca acesta nu a avut cunostinta de continutul incheierii de admitere in principiu.

In plus, recurentul a fost legal citat pentru termenul din 02.06.2011, cand a solicitat amanarea cauzei in vederea angajarii unui aparator prin cerere scrisa personal, fiind prezumat astfel, potrivit dispozitiilor art. 88 alin.51 CPC, ca a avut cunostinta de termenele de judecata ulterioare.

Prin urmare, motivul de recus va fi respins ca nefondat.

2. Un al doilea aspect vizat a constat in respingerea cererii de acordare a ajutorului public judiciar, cu toate ca paratul realiza venituri sub 500 lei.

Prima instanta a solutionat in mod corect cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulata de recurentul parata, solutia de respingere fiind singura posibila in situatia in care cererea formulata nu a fost insotita de inscrisuri doveditoare.

In plus, astfel cum reiese din actele dosarului de fond, recurentul, desi avea aceasta posibilitate, nu a inteles sa formuleze cerere de reexaminare impotriva incheierii din 05.10.2011 a Judecatoriei Caracal.

3. Un al treilea motiv s-a referit la stabilirea cotei de ½ pentru fiecare parte in ceea ce priveste bunurile dobandite in timpul concubinajului, cu toate ca prin incheierea de admitere in principiu s-a stabilit, in mod teoretic, un regim juridic diferit intre bunurile dobandite de catre parti in perioada concubinajului si intre cele dobandite de acestia in timpul casatoriei.

Intr-adevar, desi instanta de fond a concluzionat ca partile au intretinut o relatie de concubinaj de lunga durata, iar bunurile dobandite in aceasta perioada nu intra sub incidenta prezumtiei comunitatii de bunuri (aplicabila bunurilor dobandite in timpul casatoriei), in final face aplicarea dispozitiilor art.36 Codul familiei, stabilind o cota de ½ pentru fiecare parte.

Prima instanta s-a limitat la a constata ca paratul nu si-a dovedit un aport diferentiat in ceea ce priveste achizitionarea bunurilor, fara a stabili insa care bunuri au fost dobandite in perioada concubinajului si care in timpul casatoriei.

Pentru o corecta solutionare a cauzei, instanta de fond avea datoria de de stabili care bunuri intra in categoria bunurilor comune, care in categoria bunurilor stapanite in indiviziune, eventual, care reprezinta bunuri proprii ale unuia sau altuia dintre soti.

Prezumtia de comunitate instituita de art. 130 alin. 3 din Codul familiei nu are caracter absolut, ci numai relativ, ceea ce inseamna ca legiuitorul a recunoscut sotului interesat posibilitatea combaterii ei prin orice mijloace de dovada.

Aceasta critica, incadrabila in cazul de modificare prevazut de art. 304 pct. 9 CPC, se dovedeste astfel a fi intemeiata, hotararea fiind pronuntata cu aplicarea gresita a legii.

Se impune astfel, rejudecarea cauzei, fiind necesara administrarea de probe (martori, expertize tehnice), prin care sa se stabileasca ce bunuri au fost dobandite de parti anterior incheierii casatoriei, contributia fiecarei parti la achizitionarea bunurilor, urmand a fi indentificata totodata, masa bunurilor comune.

4. Ultimul motiv de recurs, potivit caruia in mod gresit, prima instanta ar fi retinut ca autoturismul marca WV are calitatea de bun comun, desi acesta nu a fost dobandit in timpul casatoriei, nu se impune a fi cercetat de catre instanta de recurs, acesta urmand a fi analizat de catre instanta de fond, in rejudecare, prin prisma probatoriilor ce vor fi administare.

Prin urmare, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentului NP, împotriva încheierii de şedinţă din data de 26.01.2012 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. 3096/207/2011.

S-a respins  recursul formulat de acesta ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.

S-a admis recursul formulat de BL, domiciliat în comuna S…, judeţul Olt, împotriva sentinţei civile nr. 300/26.01.2012, pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. ../207/2011, s-a casat  sentinţa şi va trimite cauza pentru rejudecare, urmând ca în rejudecare instanţa de fond să administreze  probele necesare (martori, expertize tehnice), prin care sa se stabileasca ce bunuri au fost dobandite de parti anterior incheierii casatoriei, contributia fiecarei parti la achizitionarea bunurilor, urmand a fi indentificata totodata, masa bunurilor comune.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal sub nr.3096/207/2011*.

In şedinţa publică din l4.ll.2012, instanţa în virtutea rolului activ, a pus în vedere pârâtului prin apărător ales obligaţia achitării taxei judiciare de timbru in sumă de l580 lei, şi a timbrului judiciar de 5 lei, aferente cererii reconvenţionale,sub sancţiunea anulării acesteia.

La termenul din 21.11.2012, pârâtul prin apărător Grigore Mariana, cu delegaţie de substituire(fila 31), pentru apărător Tiugan Daniela Geanina, a învederat instanţei că pârâtul nu timbrează cererea reconvenţională şi nu mai are cereri de formulat şi nici excepţii de invocat.

La acelaşi termen de judecată,au fost încuviinţate părţilor prin apărători aleşi,proba cu înscrisuri testimonială şi chemarea părţilor la interogatoriu.

La termenul din 12.12.2012, instanţa a  luat act de depunerea la dosarul cauzei a interogatoriului formulat in scris ,  de către reclamanta BV, ce urma a fi luat pârâtului BL şi constată că acesta a lipsit in mod nejustificat, deşi instanţa a dispus citarea la interogatoriu a părţii (fila 36), fiind pusă in discuţie aplicarea disp.art.225 C.p.c.

Au fost audiaţi martorii GI, SG şi SM,depoziţiile acestora,fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei.

La termenul din l6.0l.2013, instanţa a  luat act de depunerea la dosarul cauzei a interogatoriului formulat in scris ,  de către pârâtul BL, ce urma a fi luat reclamantei BV şi constată că aceasta a lipsit in mod nejustificat, deşi instanţa a dispus citarea la interogatoriu a părţii cu această menţiune pentru termenul din 12 decembrie 2012 (fila 37),  dată la care pârâtul nu a depus la dosar interogatoriu formulat.

Coroborând materialul probator administrat in cauză,instanţa urmează să reţină situaţia de fapt:

Părţile au convieţuit o perioadă lungă de timp intr-o relaţie de uniune consensuală (l6 ani) şi s-au căsătorit la data de 24 martie 2010 , instanţa pronunţând la data de l4.04.2011 s.civ.nr.l39l/20ll, in dosar nr.l487/207/2011,desfacerea căsătoriei acestora , luându-se act astfel de faptul că o scurtă perioadă de timp de cca.10 luni, părţile au format o familie .

Conform depoziţiilor martorilor audiaţi in cauză GI – (fila 47,48), SG(fila 49) şi SM(fila 50),rezultă faptul că pe perioada concubinajului,părţile au dobândit cele mai multe bunuri ,respectiv : un imobil  ( casă de locuit), situată în comuna S.. jud. Olt pe un teren aferent în suprafaţă de 1411 m.p. ce aparţine numitului MD  deţinut în baza titlului de proprietate nr….emis în data de 23.08.1994,un coteţ din scândură acoperit cu folie, o fântână din tuburi de ciment, un gard la stradă de 21 m. lungime,  porţi mari din fier la stradă,  şi una mică, parchet in camere, placat tavane cu rigips,aplicat gresie in hol şi living,frigider(combină),aragaz, TV , mobilă de dormitor, butelie,perdele,un microbuz Wolsvagen cu nr. înmatriculare …, în timp ce pe perioada scurtă a căsătoriei,instanţa urmează să ia act de faptul că soţii au dobândit o serie de bunuri mobile precum : tacâmuri,vase,seturi de pahare, servicii de cafea, un cuptor cu microunde.

Instanţa a reţinut faptul că , atât reclamanta cât şi pârâtul au dobândit bunurile enumerate mai sus pe perioada concubinajului cu bani proveniţi din muncile prestate de către cei doi pe teritoriul Spaniei, potrivit depoziţiei martorului GI, reclamanta era muncitor necalificat,iar pârâtul şef de echipă (şofer pe microbuz care transporta mai multe persoane la locul de muncă).

Coroborând de asemenea materialul probator administrat in cauză,rezultă faptul că în timpul cât s-a ridicat imobilul(casă de locuit) reclamanta BV,era prezentă şi se ocupa cu prepararea hranei pentru muncitori.

Astfel, conform materialului probator administrat in cauză, vis-a-vis de gradul de contribuţie diferenţiat ,privitor la achiziţionarea bunurilor coachizite şi comune, invocat de către pârâtul BL,într-o primă ipoteză,instanţa urmează să ia act d e faptul că acesta nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de satisfacere a legii timbrajului,instanţa având obligaţia in temeiul art.l37 al.l C,.p.c.,să se pronunţe mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi apoi a celor de fond,care fac de prisos in totul sau in parte cercetarea in fond a pricinii şi constatând neîndeplinirea acestei obligaţii legale,puse in vedere  pârâtului prin încheierea de şedinţă din data de 14.11.2012, cererea reconvenţională a acestuia va fi anulată ca netimbrată, sancţiunea aplicată in conformitate cu disp.art.20 din Legea nr.l46/l997.

Intr-o a doua ipoteză, instanţa a luat act de faptul că, cu probele testimoniale administrate in cauză,pârâtul BL a încercat să dovedească un grad mai mare de contribuţie la achiziţionarea bunurilor coachizite şi comune, martorii declarând că la edificarea cărămizii şi construirea imobilului (casă de locuit), fraţii pârâtului au muncit alături de acesta şi reclamantă, şi de aici pârâtul ar avea o cotă de contribuţie mai mare la dobândirea acestui bun.

Instanţa , aşa cum s-a motivat mai sus în lipsa timbrării cererii reconvenţionale,dar şi vis-a-vis de aceste afirmaţii nu poate reţine o cotă mai mare de contribuţie  a pârâtului la dobândirea bunurilor coachizite şi comune,  întrucât in cauză fraţii pârâtului nu au formulat eventuale cereri de intervenţie in favoarea acestuia , iar in afară de aceste  probe testimoniale,pârâtul nu a administrat nici o altă probă,care să înlăture o prezumţie a egalităţii părţilor în dobândirea bunurilor comune şi o cotă de participare mai mare a acestuia la dobândirea bunurilor coachizite.

Pe de altă parte,aşa cum s-a menţionat mai sus,reclamanta BV,a fost cea care a prestat muncă atât in gospodărie,cât şi muncă remunerată pe teritoriul Spaniei,astfel că având in vedere aceste aspecte,instanţa urmează a constatat  că atât pe perioada concubinajului,cât şi pe perioada căsătoriei,părţile au avut un grad de contribuţie egal la dobândirea bunurilor,fiecare urmând să culeagă o cotă de l/2,din acestea.

Cât priveşte susţinerea pârâtului, că  reclamanta a cheltuit bani necesari efectuării unui tratament in vederea procreării unui copil, instanţa a avut in vedere faptul că soţii au obligaţie materială şi morală de a se sprijini, în vederea atingerii ţelurilor comune , atât reclamanta cât şi pârâtul de comun acord hotărând să  apeleze la specialişti in vederea satisfacerii acestei dorinţe.

In şedinţa publică din 28.01.2013, instanţa a luat act de asemenea de înţelegerea părţilor prin apărători aleşi,ca acestea să se folosească de rapoartele de expertiză auto şi mobiliar, urmând să fie desemnat un nou expert evaluator in construcţii în persaoana d-lui expert Oprea Gabriel ce a identificat imobilul supus partajului (componenţă şi din ce este edificat) şi care l-a evaluat la preţul de circulaţie.

Având in vedere toate aceste aspecte, instanţa la data de 28.01.2013 a admis in parte şi in principiu acţiunea formulată de reclamantă,constatând că pe perioada uniunii consensuale, pe principiul coachiziţiei,părţile au dobândit in coproprietate,în cotă de l/2 fiecare, următoarele bunuri : un imobil  ( casă de locuit), situată în comuna Scărişoara jud. Olt pe un teren aferent în suprafaţă de 1411 m.p. ce aparţine numitului MD  deţinut în baza titlului de proprietate nr…. emis în data de 23.08.1994,un coteţ din scândură acoperit cu folie, o fântână din tuburi de ciment, un gard la stradă de 21 m. lungime,  porţi mari din fier la stradă,  şi una mică, parchet in camere, placat tavane cu rigips,aplicat gresie in hol şi living,frigider (combină),aragaz, TV , mobilă de dormitor, butelie,perdele,un microbuz Wolsvagen cu nr. înmatriculare …, în timp ce pe perioada celor 10 luni de căsătorie,au dobândit bunurile mobile constând în : tacâmuri,vase,seturi de pahare, servicii de cafea, un cuptor cu microunde, acest aspect reieşind din interogatoriu depus de către reclamantă la dosarul cauzei (întrebarea bnr.6-fila 40), ca urmare a aplicării disp.art.225 C.p.c. vis-a-vis de lipsa nejustificată a pârâtului de a răspunde in instanţă la chemarea la interogatoriu.

Raportul de expertiză imobiliar a fost efectuat în cauză de expertul Oprea Gabriel, iar împotriva acestuia atât  reclamanta BV cât şi pârâtul BL prin apărători aleşi au formulat obiecţiuni,  obiecţiuni pe care instanţa le-a respins din următoarele considerente:

Cât priveşte  valoarea de circulaţie a imobilului dobândit de către cei doi soţi pe principiul coachiziţiei, cât şi a îmbunătăţirilor aduse acestuia, a anexei  gospodăreşti, a fântânii, a gardului cu porţi metalice,  expertul a evaluat toate aceste bunuri la suma de 61.181 lei, sumă pe care reclamanta a apreciat-o ca fiind mică în raport de preţurile practicate pe piaţa imobiliară din zonă, iar pârâtul a apreciat-o ca fiind mare.

Instanţa a respins obiecţiunile ambelor părţi, deoarece a considerat că expertul evaluator imobiliar Oprea Gabriel a prezentat în cuprinsul raportului de expertiză metodologia evaluării, iar stabilirea c/v  bunurilor s-a făcut după metoda costurilor standard.

Astfel, instanţa a apreciat că această valoare a bunurilor imobile reţinute în încheierea de admitere în principiu, este cea reală , deoarece s-au avut în vedere valorile cheltuielilor reale efectuate şi cu respectarea valorii de Piaţă a imobilelor şi gospodăriilor din zonă, evaluarea făcându-se  prin metoda costurilor standard,  folosindu-se coeficienţii de inflaţie elaboraţi şi aprobaţi de MDLPL la data de 7.04.2013.

Pe de altă parte, instanţa urmează să ţină cont ca în aplicarea criteriilor reglementate de art.673/9 C.p.c., vis.a.vis de formarea şi atribuirea loturilor să atribuie  în lotul reclamantei BVo serie de bunuri mobile precum  autoutilitară marca Wolskvagen LT 35, având nr. de înmatriculare …, an fabricaţie 1999, serie şasiu …. în val. de 21.650 lei, bun care se află în posesia acesteia încă de la despărţirea în fapt şi  o combină frigorifică  în valoare de 600 lei, iar  pârâtului BL:  o casă de locuit, situată în comuna S…., judeţul Olt, pe un teren aferent de 1411 m.p. ce aparţine numitului  MD, (fratele pârâtului),  în val. de 50.178 lei compusă din 2 camere  şi un  living în suprafaţă de 52,04 m.p., un coteţ din scândură acoperit cu folie (şopru) în val. de 100 lei,  o fântână din tuburi de ciment – 1000 lei, un gard din prefabricate cu porţi metalice în val. de 3.123 lei,  rigips tavane la casa de locuit în val. de 3.643 lei,  gresie şi faianţă  în val. de 1322 lei, montat parchet în camere – 1.278 lei, un aragaz – 500 lei, un tv. – 800 lei,  o mobilă dormitor – 700 lei,  o butelie – 100 lei, perdele – 300 lei, tacâmuri – 80 lei, vase – 130 lei, seturi de pahare – 90 lei, servicii de cafea – 40 lei,  un cuptor cu microunde – 50 lei.

Instanţa a avut în  vedere la atribuirea şi formarea loturilor, în primul rând acordul părţilor vis.a.vis de bunurile ce au fost atribuite fiecăruia în lot în funcţie de posesia acestora, fapt pentru care instanţa, pe fond, va admite în parte acţiunea formulată de reclamantă, omologând rapoartele de expertiză întocmite în cauză şi dispunând sistarea de codevălmăşie în care se găsesc părţile cu privire la bunurile comune şi de coproprietate cu privire la bunurile coachizite.

Cât priveşte cheltuielile de judecată, acestea urmează a fi compensate în parte conf. dispoz. art.246 C.p.c.

De asemenea, instanţa va lua act de faptul că, în baza încheierii pronunţată la data de  23.06.2011 în dosarul nr…./207/2011,  reclamantei i-a fost pusă în vedere să timbreze acţiunea cu 1505 lei taxă judiciară de timbru, iar pârâtul să timbreze cererea reconvenţională cu 1580 lei sub sancţiunea anulării cererilor ca netimbrate.

Instanţa prin încheierea din 5.10.2011 a admis cererea formulată de reclamanta BV în sensul că, a scutit-o pe aceasta de taxa judiciară de timbru în cuantum de 1505 lei.

Astfel, instanţa urmează să constate că în condiţiile în care reclamanta a primit bunuri în val. de 22.250 lei, având un drept valoric de 43.112 lei, fapt pentru care urmează să primească o sultă de la lotul nr.2 atribuit pârâtului de  20.862 lei, deci beneficiarul ajutorului public respectiv reclamanta are un  drept de creanţă  a cărui valoare , respectiv cuantumul depăşeşte de 10 ori cuantumul ajutorului public judiciar, aceasta urmează să fie obligată să restituie ajutorul public, urmând să fie debitată conform c/v cotei părţi de 50% cu suma de 752,5 lei atât aceasta cât şi pârâtul BL cu diferenţa de asemenea de 752,5 lei, reprezentând  ½ din c/v taxei de timbru fixată pentru cererea principală către Serv. Taxe şi Impozite Local din cadrul Primăriei comunei S… ce va avea obligaţia de a urmări şi încasa sumele datorate de către părţi.

Cât priveşte cererea reconvenţională formulată de pârâtul BL, instanţa urmează să dispună anularea cererii formulată de către acesta ca netimbrată, întrucât  pârâtul prin apărătorul ales a refuzat să achite taxa de timbru aferentă cererii formulată, în sumă de 1580 lei.

Postat 27.06.2013

Domenii speta

Spete similare