Lichidare regim matrimonial. Contributie egala. Lotizare

Decizie 34 din 13.01.2022


Asupra apelului civil de faţă reţine următoarele:

Prin încheierea de admitere în principiu nr. X din data de 01.10.2020 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul civil nr. X/207/2018 a fost admisă în parte şi în principiu acțiunea privind pe reclamanta N N A şi pe pârâtul T I, având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.

S-a constatat că reclamanta şi paratul au dobândit în timpul căsătoriei  prin contribuții egale  dreptul de proprietate asupra unui apartament cu două camere şi dependințe în suprafață de 38,62 mp, situat în municipiul C, ........, judeţul O în a cărui valoare sunt incluse şi contravaloarea racordării apartamentului la rețeaua de gaze, a ușii de la intrare, a  geamului tip termopan de la dormitor, a unei chiuvete din inox în bucătărie, a unui WC şi a unei chiuvete în baie şi asupra următoarelor bunuri mobile: un aragaz „Arctic”, un frigider ”Arctic”, un TV marca Panasonic, o mașină de spălat, o oglinda în baie, o mobilă de dormitor, un laptop şi un calculator.

A fost numit un expert constructor şi un expert evaluator bunuri mobile pentru identificare, evaluare şi lotizarea bunurilor, urmând ca fiecare să prezinte cel puţin două variante de lotizare.

S-a acordat termen pe fond la data de 22.10.2020 pentru când se vor cita părţile.

Prin sentinţa civilă nr. X din 06.05.2021 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul civil nr. X/207/2018, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta N N A în contradictoriu cu pârâtul T I, având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.

A fost omologat raportul de expertiză tehnică specialitatea construcții efectuat în cauză de expert M I în prima varianta propusă de expert şi raportul de expertiză tehnică specialitatea evaluări bunuri imobile pe economie efectuat în cauza de expert M D într-o variantă modificată de instanță .

S-a dispus ieșirea  din codevălmășie a părților prin atribuirea de bunuri în natură după cum urmează:

Lotul nr. 1 s-a atribuit reclamantei N N A şi va cuprinde sulta în sumă totală de  58.908 lei.

Lotul nr. 2 s-a atribuit atribuie pârâtului T I şi va  cuprinde: un apartament cu două camere şi dependințe în suprafață de 38,62 mp situat în municipiul C, ........, judeţul O, un aragaz „Arctic”, un frigider ”Arctic”, un TV marca Panasonic, o mașină de spălat, o oglinda în baie, o mobilă de dormitor, un laptop şi un calculator.

S-a luat act că pârâtul va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată, celelalte cheltuieli de judecată respectiv taxa judiciară de timbru şi onorariilor experților pentru care reclamanta a fost scutită de la plata lor, rămânând în sarcina statului.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal sub nr. X/207/2018, la data de 16.11.2018, reclamanta N N A, în contradictoriu cu pârâtul T I, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună lichidarea regimului comunităţii de bunuri intervenit între părţi în timpul căsătoriei, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, reclamanta a menţionat că s-a căsătorit cu pârâtul la 30.06.1994, căsătorie care a fost desfăcută prin divorţ, conform sentinţei civile nr. 1329 din 27.03.2012 pronunţată de Judecătoria Caracal, în dosarul nr. X/207/2012.

Reclamanta a precizat ca soţii au dobândit împreună în timpul căsătoriei următoarele bunuri comune: un apartament situat în municipiul C, ..........., judeţul O, compus din două camere şi dependințe în suprafață de 38,62 mp, racordarea apartamentului la rețeaua de gaze, a schimbat ușa de la intrare, a geamului tip termopan de la dormitor, un aragaz „Arctic”, un frigider ”Arctic”, două televizoare în care un TV marca Panasonic,  o mașină de spălat, un aspirator, chiuvetă  din inox în bucătărie, schimbat WC şi chiuvetă cu picior în baie, o oglindă mare în baie, o mobila de dormitor, un laptop şi un calculator.

S-a solicitat împărţirea acestor bunuri cu o cota de contribuţie egală.

În drept, a invocat art. 355 şi urm. C.civ., art. 980 C.proc.civ.

În dovedire, a solicitat proba cu acte, martori, interogatoriul pârâtului şi expertiză.

La data de 15.03.2019, pârâtul T I a formulat întâmpinare şi a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, instanţa sa dispună admiterea, numai în parte a acţiunii reclamantei, în funcţie de contribuţia efectivă avută de aceasta la dobândirea bunurilor comune în perioada cât au convieţuit şi gospodărit împreună.

Pârâtul a arătat că, deşi apartamentul a fost dobândit în timpul căsătoriei, în anul 2007, contribuţia reclamantei la achiziţionarea şi plata acestuia a fost minimă, deoarece avansul de 18.000 lei a fost achitat din suma de 20 000 lei primită de acesta, cu titlu de despăgubiri de la sora sa, numita V V pentru partea ce i se cuvenea din imobilele din comuna F, judeţul O, proprietatea părinţilor lor, singura contribuţie a reclamantei constând în faptul ca în perioada anilor 2007-2010 (data despărţirii în fapt) au achitat ratele la apartament fiind împreună.

După despărţirea în fapt şi chiar şi înainte, ratele pentru plata apartamentului au fost achitate prin reţinere de pe cardul personal al pârâtului, iar contribuţia sa la dobândirea şi plata apartamentului este vădit mai mare decât cea a reclamantei, care are cel mult o contribuţie de 20% din valoarea integrală a apartamentului.

Nici în prezent apartamentul nu este achitat integral, fiind de achitat rate până în anul 2020.

Pârâtul a menţionat că a suportat integral costurile pentru racordarea apartamentului la instalaţia de gaz şi pentru uşa de la intrare în apartament, din sumele de bani pe care le-a obţinut în perioada cât a lucrat în Italia.

A menţionat faptul că din bunurile mobile solicitate de reclamantă a fi partajate, există în apartament doar o maşină de spălat şi o oglinda în baie, toate bunurile de mobilier şi uz casnic care se află în apartament sunt dobândite de pârât şi de cei doi copii ai foştilor soţi, care sunt majori, după despărţirea de reclamantă din anul 2010 şi nu au natura unor bunuri comune dobândite în regimul comunităţii de bunuri a soţilor, deoarece reclamanta nu a avut nicio contribuţie la dobândirea lor.

Nu este adevărat că reclamanta a trimis bani din străinătate pentru dobândirea de bunuri în gospodărie, astfel cum încearcă aceasta să demonstreze cu pretinsele sume expediate din S, deoarece sumele trimise au avut cu totul o altă destinaţie, aceasta a achitat sulta într-un proces de partaj succesoral cu rudele sale aflat pe rolul Judecătoriei Caracal şi foarte rar a mai trimis sume modeste de bani pentru cei doi copii care erau minori la data despărţirii în fapt şi fata de care avea, legal, o obligaţie de întreţinere.

Reclamanta a mai avut şi un împrumut personal în suma de 5 000 lei pe care l-a contactat singură, fără ştirea pârâtului, bani pe care aceasta  şi i-a însuşit şi apoi a trebuit să-1 achite.

A menţionat faptul că reclamanta i-a abandonat pe cei doi copii rezultați din căsătoria cu pârâtul, acesta fiind cel care i-a întreţinut şi a suportat singur toate cheltuielile necesare pentru şcolarizare şi îngrijire.

În apărare, a solicitat  proba cu înscrisuri, interogatoriu şi cu martori, fiind ataşată carte de identitate şi împuternicire avocaţială.

În şedinţa publică din 09.05.2019, pârâtul a depus la dosar prin apărător, copia contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X din 13.07.2007 de către BNP I L şi E T - C privind imobilul apartament din litigiu şi extrase de cont pe perioada 01.07.2007 - 31.12.2009, 01.01.2010 - 06.03.2019.

În cauză s-a pronunţat  încheierea de admitere în principiu nr. X din 01.10.2020.

Părţile s-au căsătorit  la data de 30.06.1994, căsătoria fiind înregistrată în registrul stării civile  sub nr. 6 la Primăria Municipiului C, iar prin sentinţa nr. Xdin 27.03.2012 a Judecătoriei Caracal  în dosarul nr. X/207/2012, a fost pronunţat divorţul prin acordul soţilor.

Conform art. 667 C.civ., există proprietate în devălmăşie atunci când, prin efectul legii sau în temeiul unui act juridic, dreptul de proprietate aparţine concomitent mai multor persoane fără ca vreuna dintre acestea să fie titularul unei cote-părţi determinate din dreptul de proprietate asupra bunului sau bunurilor comune.

De asemenea, potrivit art. 668 alin. 1 C.civ., dacă se naşte prin efectul legii, proprietatea în devălmăşie este supusă dispoziţiilor acelei legi care se completează, în mod corespunzător, cu cele privind regimul comunităţii legale.

Părţile din cauză au contestat prezumţia instituită de lege, însă din probele administrate instanţa a reţinut că la dobândirea bunurilor comune în timpul căsătoriei soţii Tiţa au avut o cotă de contribuţie egală de 50 % fiecare.

Astfel, în răspunsurile la interogatoriu luat pârâtului la solicitarea reclamantei, aceasta a confirmat faptul dobândirii împreună cu fosta soţie a unui apartament cu 2 camere situat în municipiul C şi în mare parte bunurile mobile enumerate de către reclamanta în cuprinsul cererii de chemare în judecată, fiind de acord ca foştii soţi au avut contribuţii egale la dobândirea tuturor acestor bunuri.

În răspunsurile la interogatoriu, reclamanta a declarat ca în perioada în care a fost plecată în străinătate a trimis familiei sume consistente de bani, aceste susţineri fiind însoţite şi de înscrisuri privind transferul unor sume de bani.

Probatoriul administrat şi invocat în precedent nu confirmă faptul că vreuna dintre părţi  este îndreptăţită să primească o cotă mai mare din bunurile dobândite în timpul căsătoriei, pentru ca deşi ratele la apartament sunt achitate de către pârât conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, reclamanta o bună perioada de timp, chiar şi după despărţirea în fapt a soţilor, a trimis familiei sale din străinătate sume de bani importante, în acea perioadă cei doi copii rezultați din căsătorie fiind minori.

Art. 983 alin. 1 C.proc.civ. stipulează că dacă părţile nu ajung la o înţelegere sau nu încheie o tranzacţie potrivit celor arătate la art. 982, instanţa va stabili bunurile supuse împărţelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia şi creanţele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii.

Cum părţile nu au ajuns la o învoială privind împărţeala bunurilor comune, instanţa în conformitate cu dispoziţiile art. 984 alin. 1 şi 3 C.proc.civ., conform căruia, dacă pentru formarea loturilor sunt necesare operaţii de măsurătoare, evaluare şi altele asemenea, pentru care nu are date suficiente, va da o încheiere prin care va stabili elementele prevăzute la art. 983 C.proc.civ., întocmind în mod corespunzător minuta.

În şedinţa publică din 22.10.2020 instanţa în temeiul art. 331 alin.1 C.proc.civ., a desemnat ca expert în specialitatea construcţii pe domnul expert M I şi în specialitatea bunuri mobile pe domnul expert M D, ca urmare a  tragerii la  sorţi, aflaţi pe listele comunicate de Biroul Local de expertize Tehnice Judiciare Olt, a stabilit onorariul pentru efectuarea expertizei în specialitatea construcții  în suma de 1200 lei în care sunt incluse şi  cheltuieli de transport, în sarcina  reclamantei N N, urmând să identifice, evalueze şi lotizeze bunurile aşa cum au fost menţionate în încheierea de admitere în principiu şi să propună cel puţin două variante de lotizare, respingând obiectivele solicitate de pârâtul T I, prin apărător ales, ca neîntemeiate.

Pentru ieşirea din indiviziune a părţilor instanţa a omologat raportul de expertiza  tehnica specialitatea construcții  efectuat în  cauza de expert  M I  în prima varianta propusa de expert şi raportul de expertiza tehnică specialitatea evaluări bunuri imobile pe economie efectuat în cauză de expert M D într-o variantă modificată de instanță şi a dispus ieșirea din codevălmășie a părților prin atribuire de loturi în natură după cum urmează:

Lotul nr. 1 s-a atribuit reclamantei N N A şi cuprinde sulta în sumă totală de  58.908 lei.

Lotul nr. 2 s-a atribuit pârâtului T I şi cuprinde:  un apartament cu două camere şi dependințe în suprafață de 38,62 mp situat în municipiul C, ..........., judeţul O, un aragaz „Arctic”, un frigider ”Arctic”,  un TV marca Panasonic,  o mașină de spălat, o oglindă în baie, o mobilă de dormitor, un laptop şi un calculator.

Instanţa a luat act că pârâtul va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată, celelalte cheltuieli de judecată respectiv taxa judiciară de timbru şi onorariilor experților pentru care  reclamanta a fost scutită de la plata lor, rămânând în sarcina statului.

Calea de atac exercitată:

Împotriva încheierii de admitere în principiu şi împotriva acestei sentinţe a formulat apel apelantul-pârât T I,  criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

A solicitat admiterea apelului, desfiinţarea încheierii de admitere în principiu şi pronunţarea unei noi încheieri, care să reflecte cotele reale de contribuţie ale foştilor soţi la dobândirea bunurilor ce intră în masa partajabilă, pronunţarea unei noi hotărâri privind partajul, obligarea intimatei - reclamante la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, pentru următoarele motive:

A considerat ambele soluţii ale instanţei de fond nelegale şi netemeinice, deoarece acestea nu reflectă în mod real adevărata contribuţie a părţilor la dobândirea bunurilor, mai ales că, în afara de maşina de spălat şi oglinda din baie, restul bunurilor au fost dobândite după separarea în fapt, în anul 2010, când intimata a plecat în S.

Apelantul-pârât a fost căsătorit cu intimata din 30.06.1994, căsătorie care a fost desfăcută prin divorţ, conform sentinţei civile nr. X din 17.03.2012 pronunţată de Judecătoria Caracal.

Cu toate acestea, părţile au fost despărţite în fapt începând cu anul 2010, când intimata a părăsit domiciliul conjugal şi s-a mutat în S. De la acel moment, aceasta nu a mai avut decât un contact sporadic cu minorii rezultați în urma căsătoriei.

La data de 13.07.2007, foştii soţi au dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X de către BNP I L şi E T, imobilul situat în Municipiul C, Intrarea..............., în suprafaţă de 38.62 mp.

A precizat că în perioada 2007 - 2010, apelantul şi intimata au achitat ratele împreună, însă, după plecarea acesteia, aceasta nu s-a mai ocupat de plata acestor rate, nu a achitat nici pensia de întreţinere datorată celor doi copii ce la acea vreme erau minori şi nu a revenit decât sporadic în ţară.

Faptul că la dosarul cauzei sunt depuse anumite transferuri efectuate din S în perioada 2010 - 2012 nu reprezintă o probă care să conducă ta concluzia ca acele sume au fost trimise pentru a fi folosite în achitarea ratelor aferente apartamentului, cu atât mai mult cu cât intimata avea de achitat o sultă urmare a unui partaj succesoral realizat cu familia sa, avea un credit de nevoi personale, precum şi o obligaţie legală de întreţinere pentru cei doi copii.

Mai mult decât atât, apelantul-pârât a dovedit că avansul din surse proprii necesar dobândirii apartamentului prin credit ipotecar a provenit dintr-o tranzacţie încheiată cu sora sa, fiind deci un venit propriu, urmare a unei succesiuni ce i-ar fi revenit şi care, potrivit legii, reprezintă bun propriu şi nu se include în masa partajabilă în cadrul procedurii de lichidare a regimului matrimonial.

Astfel fiind, a considerat că a fost răsturnată prezumţia legală de contribuţie legală, instanţa urmând a aprecia că apelantul-pârât a avut un aport de 80% în dobândirea bunurilor iar intimata doar 20% şi nu 50% cum în mod eronat a reţinut judecătorul fondului.

În drept, referitor la dispoziţiile legale în raport de care instanţa va aprecia caracterul de bunuri comune dobândite în timpul căsătoriei/bunuri proprii ale soţilor, pentru o parte din bunuri vor fi reţinute dispoziţiile art. 30 şi următoarele din Codul familiei, având în vedere momentul încheierii căsătoriei şi, mai ales, momentul dobândirii bunurilor comune (anterior anului 2011 conform menţiunilor părţilor), astfel cum reiese din dispoziţiile art. 6 din Cod civil coroborat cu art. 5 alin. 2, art. 27, art. 33 şi urm. din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil cu menţiunea că, deşi comunitatea de bunuri a încetat după intrarea în vigoare a noului Cod civil, dobândirea majorităţii bunurilor comune s-a făcut anterior intrării în vigoare a noii legi (în acest sens dispoziţiile art. 43 din Legea nr. 71/2011).

În ceea ce priveşte partajul propriu-zis, având în vedere faptul că prezenta cerere de sistarea a proprietăţii în devălmăşie asupra bunurilor dobândite în timpul căsătoriei a fost promovată după intrarea în vigoare a noului Cod civil, devin aplicabile prevederile art. 669 şi următoarele din Codul civil conform disp. art.66 alin. 2 din Legea nr.71/2011 care se completează cu dispoziţiile art. 980 şi următoarele cod procedură civilă, ce reglementează procedura partajului judiciar.

În cadrul procesului de partaj se stabileşte şi contribuţia fiecărui soţ la dobândirea tuturor bunurilor comune, iar cota parte ce se cuvine fiecăruia dintre soţi se stabileşte în raport cu contribuţia fiecăruia, efectivă, reală, la dobândirea şi la conservarea bunurilor.

Referitor la cota de contribuţia a soţilor la dobândirea bunurilor comune, din corelarea prevederilor art. 30 alin. 1 Cod familiei (potrivit cărora bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soţi, sunt de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soţilor) cu dispoziţiile art. 29 din Codul familiei (conform cărora soţii sunt obligaţi să contribuie, în raport cu mijloacele fiecăruia, Ia cheltuielile căsniciei) rezultă o prezumţia relativă de contribuţie egală a soţilor la dobândirea bunurilor comune care poate fi răsturnată prin orice mijloace de probă.

De asemenea, şi prezumţia relativă de comunitate prevăzută de art. 339 din Codul civil, poate fi infirmată prin orice mijloc de probă de oricare din părţi care ar pretinde o contribuţie mai mare la dobândirea bunurilor.

La stabilirea întinderii cotelor care le revin părţilor, instanţa va ţine seama de contribuţia efectivă a fiecăruia dintre soţi la dobândirea bunurilor supuse partajului cu menţiunea că participarea codevălmaşilor se raportează la totalitatea bunurilor supuse împărţelii, iar nu la categorii de bunuri sau cu atât mai puţin la bunuri individual determinate, precum şi la întreaga durată a căsătoriei.

Contribuţia soţilor se stabileşte nu numai în funcţie de aportul de ordin material, ci şi în funcţie de munca prestată în gospodărie şi pentru creşterea copiilor, ţinându-se seama de orice împrejurări de natură să contribuie la determinarea corectă şi echitabilă a participării soţilor la patrimoniul comun, cum ar fi şi ajutorul primit din partea părinţilor soţilor.

În ceea ce priveşte contribuţia de ordin material şi personală a fiecărui soţ, urmează a se reţine că începând cu anul 2010, apelantul-pârât a fost singurul care s-a ocupat de creşterea şi educarea minorilor, fără vreun sprijin din partea intimatei, iar anterior separării în fapt, a lucrat în Italia, trimiţând sume considerabile de bani acasă, din care s-au realizat inclusiv racordarea la gaze şi înlocuirea uşii de la intrare.

În ceea ce priveşte sulta ce urmează a fi achitată de către părţi, în vederea echilibrării valorice a loturilor, a solicitat ca din suma datorată cu titlu de sultă să se scadă suma achitată din datoria comună, proporţional cu cota parte ce urmează a fi stabilită.

Astfel, în timpul căsătoriei părţile au contractat împreună imobilul ce face obiectul prezentului dosar, conform contractului depus la dosarul cauzei, însă din anul 2012 şi până în anul 2020 a achitat singur aceste rate.

Conform dispoziţiilor art. 351 Cod civil, obligaţiile pe care soţii le-au contractat împreună sunt datorii comune.

Or, având în vedere că restituirea împrumutului contractat reprezintă o datorie comună, şi în temeiul principiului îmbogăţirii fără justă cauză, intimata are obligaţia de a-i plăti parte din ratele de credit achitate exclusiv de către apelantul-pârât, respectiv proporţional cu cota de contribuţie reţinută în favoarea sa.

Urmează ca, în probaţiune, să depună extrase de cont actualizate pentru a putea preciza în concret suma ce se solicită a fi compensată. Totodată, a solicitat şi administrarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

La data de 18.10.2021 intimata-reclamantă N N A a depus întâmpinare prin care, în temeiul art. 480 alin. 1 C.proc.civ. a solicitat respingerea apelului, cu consecinţa, menţinerii sentinţei primei instanţe, ca temeinică şi legală.

Astfel, prin motivele de apel, pârâtul solicită ca instanţa să constate că el ar fi avut un aport de 80% în dobândirea bunurilor, iar intimata doar 20% şi nu 50% cum  în mod eronat a reţinut judecătorul fondului.

Chiar dacă apelul are caracter devolutiv, în calea de atac nu pot fi judecate alte cereri decât cele care au fost formulate la prima instanţă, astfel că nu poate fi primită această critică, deoarece pârâtul nu a formulat cerere reconvenţională în faţa instanţei de fond prin care să solicite acest lucru, ci doar o întâmpinare.

Atâta timp cât pe parcursul soluţionării cauzei în faţa primei instanţe, pârâtul nu a solicitat niciodată în favoarea sa o cota mai mare de contribuţie la dobândirea bunurilor comune, în lipsa unei asemenea cereri, în mod corect, instanţa de fond s-a pronunţat în limitele sesizării şi a dat eficienţă principiului disponibilităţii părţilor în procesul civil.

În aceste condiţii, cererea de constatare a unei cote de contribuţie a pârâtului la dobândirea bunurilor comune de 80%, formulată pentru prima dată în apel, constituie o cerere nouă, inadmisibilă în calea de atac.

Mai mult decât atât prin răspunsurile la interogatoriu (fila 165), pârâtul a recunoscut că bunurile dobândite sunt cele descrise în cererea de chemare în judecată (întrebarea nr, 2) şi contribuţia la dobândirea acestora ca fiind de 50% a intimatei-reclamante şi 50% a pârâtului (întrebarea nr. 3).

In apel nu au fost administrate probe noi.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, a dispoziţiilor legale incidente şi a actelor şi lucrărilor  dosarului, Tribunalul reţine următoarele:

În drept, potrivit art.6 al.6 din Codul civil: ,,Dispoziţiile legii noi sunt de asemenea aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, şi din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi”.

De asemenea, dispoz art.27 din Cap.IV, Secţiunea 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, ,,Indiferent de data încheierii căsătoriei, în ceea ce priveşte relaţiile lor personale şi patrimoniale, soţii sunt supuşi dispoziţiilor Codului civil, de la data intrării sale în vigoare.”

In consecinţă, partajul de bunuri comune  ce face obiectul pricinii de faţă este supus dispozitiilor Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.

Potrivit dispoziţiilor art.357 C civil, ,,- Lichidarea comunităţii. Partajul

(1) În cadrul lichidării comunităţii, fiecare dintre soţi preia bunurile sale proprii, după care se va proceda la partajul bunurilor comune şi la regularizarea datoriilor.

(2) În acest scop, se determină mai întâi cota-parte ce revine fiecărui soţ, pe baza contribuţiei sale atât la dobândirea bunurilor comune, cât şi la îndeplinirea obligaţiilor comune. Până la proba contrară, se prezumă că soţii au avut o contribuţie egală.”-subl.n.

Prin apelul declarat se critică reţinerea instanţei de fond  din Încheierea de admitere in principiu si din sentinţă referitoare la  contribuţia egală a celor doi soţi la dobândirea bunurilor comune, apelantul pârât susţinând ca  prin probele administrate la fond  a fost răsturnată  prezumţia legală de contribuţie egală.

Solicită a se reţine un aport  de 80% in favoarea sa si  respectiv de 20% pentru intimată, la dobândirea bunurilor comune.  Totodată solicită a se scădea din  suma pe care o datorează  intimatei cu titlu de sultă, suma pe care a achitat-o din datoria comună, proporţional cu cota parte ce urmează a fi stabilită.

Instanța are în vedere şi jurisprudența din materie - Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în Decizia nr. 2094 din 16 martie 2005: „Cotele de contribuţie ale soţilor la dobândirea bunurilor comune se analizează numai până la desfacerea căsătoriei în mod irevocabil. Ceea ce foştii soţi au achitat, din surse proprii, după desfacerea irevocabilă a căsătoriei, în contul datoriilor comune – în speţă ratele preţului unui apartament, cumpărat în timpul căsătoriei – le conferă dreptul de creanţă, în limita părţilor din debit achitate de fiecare, iar nu cote de proprietate”.

Prin urmare, fie ca este vorba despre o cotă de contribuţie majoritară sau despre un drept de creanţă invocat de catre apelant, instanţa de fond era ţinută a verifica exclusiv cererile cu care a fost învestită şi în limitele în care a fost învestita, cu respectarea principiului disponibilităţii astfel cu este reglementat de art. 22 NCPC si al contradictorilităţii, prevăzut de art.14 NCPC. Acesta din urmă  implică dreptul părţilor de a discuta şi argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocată în cursul procesului de către orice participant la proces, inclusiv de către instanţă din oficiu, în vederea valorificării acestui drept, codul de procedură civilă impunând în sarcina instanţei obligaţia de a supune discuţiei toate cererile, excepţiile şi împrejurările de fapt sau de drept invocate.

Or, apelantul pârât nu a formulat in faţa instanţei de fond o cerere reconvenţională, prin care sa solicite a i se stabili  o contribuţie de 80% la dobândirea bunurilor comune, respectiv un drept de creanţă decurgând din suma pe care a achitat-o după desfacerea casatoriei din datoria comună.

Potrivit dispoz art.9 al. (2) C pr civ: Obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor, iar in temeiul art.22 al (6) C pr civ: Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.

Apare astfel ca  fiind fondată apărarea  intimatei reclamante din întâmpinare,  prin care a solicitat a se constata că  este inadmisibilă  solicitarea apelantului  pentru a i se stabili o cota de contribuţie de 80% la dobândirea bunurilor comune, deoarece reprezintă  o cerere noua formulată  în calea de atac, contrar dispozitiilor art.478 al.3 C pr civ.

Pe de altă parte, la fila 165 ds fond se constată ataşat interogatoriul luat  pârâtului de catre instanţă la stăruinţa reclamantei. La întrebarea nr.3 referitoare la contribuţia celor doi soţi la dobândirea bunurilor comune, acesta a recunoscut  ca a fost de 50% pentru fiecare.

Pentru toate considerentele de fapt si de drept anterior reţinute, constatând – raportat la motivele de apel invocate- legalitatea si temeinicia încheierii de admitere in principiu si a sentintei apelate- in baza dispoz art.480 al.1 C pr civ, tribunalul le va păstra, respingând apelul declarat, ca nefondat.

Data publicarii pe portal: 07.03.2022

Domenii speta