Rezolutiune contract

Judecătoria Mediaş

Sentinţa civilă nr.235/10.02.2010

Domeniu asociat - rezoluţiune

Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Mediaş în data de 2 decembrie 2009 sub nr. -/257/2009 reclamanţii I. F. şi I. F. au chemat în judecată pe pârâtul B. E. J. T. V. P., solicitând instanţei să dispună rezoluţiunea contractului încheiat  cu acesta  privind executarea silită, cât şi obligarea pârâtului la restituirea sumei de 2000 lei, reprezentând prestaţia reclamanţilor.

De asemenea s-au solicitat cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, legal timbrată, reclamanţii arată că, obţinând prin sentinţa civilă irevocabilă nr. -/2007, recunoaşterea unui drept de servitute de trecere cu piciorul pe terenul numiţilor I. E. şi A., s-au deplasat la B. E. J. T. V. P. solicitându-i să pună în executare sentinţa investită cu formulă executorie, pe cale silită.

După ce executorul a analizat titlul executoriu şi a constatat că sunt îndeplinite condiţiile de validitate, a acceptat prin contractul pe care l-a încheiat cu reclamanţii, să pună în executare hotărârea respectivă, care constituie titlu executoriu, în schimbul sumei de 2000 lei  achitată  acestuia cu titlu de onorariu.

La executarea silită a acestei sentinţe, numiţii I. E. şi A. au făcut contestaţie la executare, arătând că prin sentinţa care constituie titlu executoriu nu s-a stabilit nici o obligaţie „de a face”, în sensul că aceştia ar fi fost cumva obligaţi să permită reclamanţilor un acces la servitute. Contestaţia formulată de contestatori a fost admisă, şi pe cale de consecinţă,  instanţa a anulat executarea silită desfăşurată de executorul judecătoresc T. V. P., care a fost începută în dosarul nr. -/2008, în sensul că onorariul cuvenit executorului pentru urmărirea mobiliară era de 60 lei la care se adăugau taxele de timbru de 10,3 lei.

Consideră că vinovat se face executorul judecătoresc, deoarece la analizarea titlului executoriu trebuia să constate că nu s-a impus nici o obligaţie în sarcina celor doi contestatori şi că această sentinţă civilă irevocabilă  investită cu formulă executorie nu poate fi pusă în executare silită.

În drept au fost invocate dispoziţiile  art. 572 Cod pr. civ. , art.371 ind.2, alin.1 Cod pr. civ, art.1539 Cod civil, art.1020-1021 Cod civil.

În susţinerea acţiunii s-au depus o copie a sentinţei civile nr. -/2007 a Judecătoriei Mediaş, a dispozitivului sentinţei civile nr. -/2008 a Judecătoriei Mediaş precum şi actele de executare silită din dosarul -/2008.

Prezent în instanţă, executorul judecătoresc a solicitat respingerea acţiunii, arătând că şi-a îndeplinit în totalitate obligaţiile, a procedat la executarea silită şi a pus în vedere debitorilor să respecte servitutea stabilită de instanţă. De asemenea, a făcut şi executarea mobiliară, aplicând sechestru asupra bunurilor debitorilor.

Analizând actele dosarului instanţa a reţinut următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. -/18.09.2007 a Judecătoriei Mediaş s-a stabilit o servitute de trecere cu piciorul de pe fondul dominant aparţinând reclamanţilor I. F. şi F., pe fondul aservit al pârâţilor I. A. şi E..

De asemenea, aceştia din urmă au fost obligaţi la plata sumei de 488 lei cheltuieli de judecată.

Pentru punerea în executare a sentinţei, I. F. şi F. s-au adresat B. E. J.T. V. P. (dosar execuţional -/2008). În urma calculării cheltuielilor de executare au plătit un avans executorului în sumă de 2000 lei. Pe parcursul executării, debitorii au formulat contestaţie la executare, iar instanţa prin sentinţa civilă nr. -/2008 a anulat executarea precum şi procesul verbal de stabilire a cheltuielilor, menţionând că onorariul cuvenit executorului este de doar 60 lei la care se adaugă taxa de timbru de 10,3 lei.

Hotărârea judecătorească a rămas definitivă şi irevocabilă şi se pune problema aducerii la îndeplinire a dispoziţiilor instanţei.

Prin acţiunea de faţă, raportat la cele stabilite prin sentinţa civilă nr. -/2008, reclamanţii au solicitat rezoluţiunea contractului  încheiat cu executorul şi obligarea acestuia la plata sumei de 2000 lei nedatorată. Instanţa constată că cererea este pe deplin fondată având în vedere că o sentinţă anterioară în mod irevocabil a stabilit care sunt cheltuielile cuvenite expertului. Este adevărat că nu suntem în prezenţa unei autorităţi de lucru judecat în sensul prevăzut de codul de procedură civilă, deoarece între cele două dosare nu există identitate de obiect, părţi şi cauză, însă instanţa nu poate face abstracţie de ceea ce s-a stabilit anterior printr-o hotărâre judecătorească, raportat la prestaţiile executorului judecătoresc. De altfel, trebuie observat că executarea nu a avut totuşi loc din moment ce reclamanţii nu au valorificat servitutea care le-a fost acordată.

S-ar putea ridica problema dacă hotărârea -/2008 nu ar trebui pusă în executare şi pe această cale reclamanţii să-şi recupereze avansul de 2000 lei plătit executorului. Prin hotărâre însă instanţa nu a obligat pârâta la plată ci doar a stabilit care este onorariul cuvenit. Ori, pentru că executorul a refuzat restituirea de bunăvoie a diferenţei de avans, singura cale legală pentru reclamanţi era formularea prezentei acţiuni.

Prin urmare, instanţa va admite în parte acţiunea, va dispune rezoluţiunea contractului încheiat între părţi şi va obliga Biroul E. J. T. V. P.să restituie reclamanţilor diferenţa dintre avansul acordat de 2.000 lei şi suma cuvenită stabilită prin sentinţa civilă nr. -/17.03.2008, de 70,3 lei.

Domenii speta

Spete similare