Obligatia de a face

Sentinţă civilă 270 din 16.02.2010


Judecătoria Mediaş

Sentinţa civilă nr.270/16.02.2010

Domeniu asociat - antecontract

Asupra cauzei civile de faţă :

Reclamantul M. N. a chemat în judecată pe pârâtul U. B.-W. solicitând instanţei să îl oblige pe pârât să se prezinte la notar pentru a încheia contractul de vânzare-cumpărare pentru terenul ce face obiectul titlului de proprietate numărul 290/34 din 9 februarie 1994, terenuri situate pe raza satului R. .

În susţinerea cererii reclamantul arată că la data de 12 octombrie 2005 a cumpărat de la pârât  terenul ce face obiectul titlului de proprietate numărul 290/34 din 9 februarie 1994, terenuri situate pe raza satului R. în suprafaţă de 3 ha şi 8900 m.p. pentru care  a achitat suma de 2000 lei . Pârâtul s-a obligat să se prezinte la notar în termen de 7 luni dar nu s-a prezentat.

Pârâtul nu s-a prezentat la judecată .

Examinând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele :

La data de 12 octombrie 2005 reclamantul a încheiat cu pârâtul un contract de vânzare-cumpărare pentru terenurile agricole situate pe raza satului R., tarlaua 60, numere topografice 1705/1,1703,1704 înscrise în titlul de proprietate numărul 290/1994 .

Părţile au preconstituit un înscris pe care l-au semnat.f.7. Înscrisul a fost semnat şi de martorii M. şi Ş. audiaţi de instanţă f.33, 34-dosar. Începând cu această dată reclamantul a intrat în posesia terenului .

Terenul vândut figurează în titlul de proprietate numărul 290/1994 în proprietatea mamei pârâtului U. S. care a decedat la data de 6 iulie 2001. Defuncta a avut mai mulţi copii.

Promisiunea sinalagmatică este un antecontract  prin care ambele părţi, numite promitent-vânzător şi promitent-cumpărător, se obligă (obligaţii de a face) ca în viitor să încheie contractul de vânzare-cumpărare în condiţiile stabilite şi cu îndeplinirea formalităţilor prevăzute de lege. În speţă, părţile au convenit ca în viitor, într-un anumit termen, să se prezinte la un birou notarial pentru înstrăinarea dreptului de proprietate asupra unui terenului ce face obiectul titlului de proprietate numărul 290/34 din 9 februarie 1994 .

Prin antecontractul astfel convenit nu se transmite dreptul de proprietate. De aceea, în cazul încălcării obligaţiei de a face asumate, oricare dintre părţi poate cere instanţei ca în baza art. 1073 şi art. 1077 C.civ. (conform principiului executării în natură a obligaţiilor şi a reparării în natură a prejudiciului) să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare şi care va avea caracter constitutiv de drepturi, operând transferul proprietăţii de la data când rămâne definitivă  .

Se ştie că una dintre regulile aplicabile indiviziunii este aceea a unanimităţii. Dacă, cu încălcarea acestei reguli, unul dintre coindivizari vinde bunul/un bun în materialitatea lui (iar nu doar cota-parte din drept, asupra căreia poate să dispună  , caz în care locul său va fi luat de cumpărător), potrivit părerii dominante în doctrină şi jurisprudenţă, vânzarea este recunoscută valabilă, dar nu ca un act juridic pur şi simplu, ci afectat de condiţia rezolutorie ca la partaj bunul să cadă în lotul altui coindivizar decât vânzătorul  .

Ori terenul din litigiu nu era proprietatea pârâtului vânzător, la data vânzării şi nici nu s-a îndeplinit această condiţie astfel că acţiunea nu este admisibilă .