Plangere contraventionala

Sentinţă civilă 544 din 17.03.2010


Judecătoria Mediaş

Sentinţa civilă nr.544/17.03.2010

Domeniu asociat -  circulaţie rutieră

Prin  plângerea înregistrată  la Judecătoria Mediaş în data de 2 februarie  2010 sub nr. -/257/2010 petentul  U.  G. a contestat procesul  verbal seria CC nr.-/29.01.21010 prin care a fost amendat cu suma de 360 lei pentru încălcarea prevederilor art. 119 lit. b HG 1391/2006.

De asemenea, s-a dispus reţinerea permisului în vederea suspendării dreptului de a conduce, ca măsură complementară.

Plângerea a fost formulată în termen legal şi este scutită de plata taxei de timbru.

În conţinutul procesului verbal agentul constatator a reţinut că în data de  29.01.2010 , la ora 16,45  numitul U.  G.,  aflându-se la volanul autoturismului marca Opel Astra cu nr. MS-  pe D.N. 14 A în apropierea localităţii B., şi circulând în direcţia M. nu a păstrat o distanţă regulamentară laterală faţă de auto VW  cu nr. SB -, aflat în depăşire, intrând în coliziune uşoară cu acesta.

În motivarea plângerii petentul arată că în faţa sa era o coloană de maşini şi având o vizibilitate bună, iar  marcajul longitudinal fiind întrerupt, a intrat în depăşirea primului autovehicul, iar când a ajuns în dreptul celui de-al doilea vehicul acesta tracta o rulotă cu gabarit depăşit. Nemaiavând vizibilitate  bună, s-a încadrat după această rulotă. S-a apropiat de axul drumului  cu intenţia de a intra în depăşire  şi, nu poate preciza exact dacă a trecut sau nu de axul drumului , dar în acelaşi timp autovehiculul VW a intrat şi el în depăşire,  iar el având semnalizatorul aprins, cu masca şi aripa de la autoturismul condus  de  cealaltă persoană i-a atins  uşa stângă a  maşinii, rupându-se  ambele oglinzi ale celor două maşini.

Prin urmare, solicită să fie exonerat de răspundere.

Contravenientul a nu a propus probe în afara înscrisurilor depuse până la primul termen de judecată.

Prin întâmpinare, intimata  IPJ S. a solicitat respingerea plângerii ca nefondată. Prezent în instanţă, contravenientul a făcut precizări suplimentare faţă de plângerea formulată, recunoscând că, din neatenţie, se face vinovat de comiterea contravenţiei.

Analizând actele dosarului, instanţa reţine că procesul verbal a fost legal întocmit de agentul constatator, iar situaţia de fapt corect reţinută. De altfel, depoziţia martorei M. I. A. este concludentă, aceasta fiind conducătorul celuilalt autoturism implicat în accident.

Astfel, în data de  29.01.2010 , la ora 16,45  numitul U.  G. conducea autoturismul  marca Opel Astra cu nr. MS-  pe D.N. 14 A în apropierea localităţii B. înspre  M. Având o coloană de maşini în faţă, pentru a vedea  dacă poate efectua depăşirea  a virat uşor stânga la volan şi a trecut axul drumului, fără a observa că în spatele său s-a încadrat în depăşire un alt autoturism condus de M. I. A.. Neatenţia petentului s-a soldat cu o coliziune uşoară între cele două vehicule, în sensul spargerii oglinzilor şi a zgârierii aripii şi portierelor.

Vinovăţia petentului este de necontestat, iar procesul verbal a fost legal întocmit, aplicându-se sancţiunea principală a amenzii, însoţită de cea complementară a interzicerii dreptului de  a  conduce.

Având în vedere conjunctura în care s-a produs fapta, consecinţele minime produse, atitudinea sinceră, de regret a contravenientului, instanţa apreciază că sancţiunea amenzii este suficientă ca efect represiv şi preventiv.

Este adevărat că potrivit dispoziţiilor OUG 195/2002 sancţionarea complementară  se aplică în mod automat alături de cea principală, însă atunci când procesul verbal este  supus analizei instanţei, aceasta trebuie să aibă posibilitatea aprecierii asupra oportunităţii aplicării ei, altfel, accesul la justiţie ar fi unul formal şi ineficient.

Însăşi Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat în cazul Iordache împotriva României, apreciind în esenţă că aplicarea în mod automat fără o analiză obiectivă a pedepsei complementare prevăzute de art. 64 Cod pr. penală, alături de pedeapsa principală încalcă dreptul la un proces echitabil.

În esenţă,  Curtea arată că o sancţiune aplicată de autorităţi, indiferent de natura ei, trebuie apreciată şi analizată în mod concret, de sine-stătător şi nu aplicată formal, chiar dacă legea prevede acest lucru.

În mod similar, în materie contravenţională, a aprecia că instanţa nu poate să anuleze sau să modifice o măsură complementară pe motiv că ea însoţeşte automat pe cea principală lipseşte de conţinut actul de judecată.

În speţa de faţă, neatenţia  contravenientului a fost una minoră, el  avea voie să depăşească în locul respectiv, însă nu a observat că din spate o altă maşină se încadrase în depăşire. Fapta contravenientului nu are la bază o conduită intenţionată de încălcare a normelor legale, ci o greşeală conjuncturală care trebuie sancţionată  nu atât de aspru. Din aceste motive instanţa  va menţine sancţiunea amenzii, dar va înlătura măsura complementară a suspendării dreptului de  a conduce.