Pretentii

Judecătoria Mediaş

Sentinţa civilă nr.1457/07.07.2010

Domeniu asociat - civil - pretenţii

Constată că , prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 29.03.2010 , reclamantul B. I., domiciliat în M. , str. 1 D. , nr.- , jud. S. , a solicitat obligarea pârâtei D. S. S. , cu sediul în S. , C. D. , nr.- , jud. S. , la plata sumei de 2.000 lei , cu titlu de despăgubiri ; cu cheltuieli de judecată .

În motivarea acţiunii sale , reclamantul învederează că , în toamna anului 2008 , i-a fost distrusă în proporţie de peste 50 % cultura de porumb de pe o suprafaţă de 1,9 ha , de către porcii mistreţi .

Acţiunea nu este motivată în drept .

Prin întâmpinarea formulată , pârâta s-a opus admiterii acţiunii .

În motivarea întâmpinării se arată că pârâta este exonerată de răspundere în ceea ce priveşte paguba invocată de reclamant , întrucât acesta nu şi-a respectat obligaţiile care îi reveneau corespunzător prevederilor H.G. 748/2002 , în sensul că nu a adresat O. S. M. nicio cerere pentru întreprinderea acţiunilor de îndepărtare a vânatului , prin care să învedereze acestuia că are înfiinţate culturi de porumb şi să solicite sprijin pentru paza acestor culturi .

Analizând actele şi lucrările dosarului , instanţa a reţinut următoarele :

La data de 11.09.2008 C. A. din cadrul P. M. a întocmit un proces verbal ( fila 4 dosar ) , în care se precizează că , la solicitarea reclamantului , s-a constatat că , pe tarlaua 43 din parcela 2223/5/2 , cultivată cu porumb , cultura a fost distrusă de mistreţi în proporţie de 50 % , paguba fiind evaluată la suma de 2.000 lei .

Cu actul de partaj voluntar autentificat ( filele 7-9 dosar ) reclamantul face dovada faptului că are calitatea de coproprietar asupra terenului identificat mai sus .

Probele testimoniale administrate coroborate cu procesul verbal de constatare şi evaluare a pagubei evidenţiat mai sus dovedesc faptul că reclamantul a suferit un prejudiciu prin distrugerea parţială a culturii de porumb de către porcii mistreţi .

Răspunderea gestionarului fondurilor de vânătoare , în speţă D. S. S. , pentru prejudiciile cauzate de vânat , este antrenată , însă , numai în condiţiile legii .

Astfel art. 13 din Legea 407/2006 a vânătorii şi protecţiei fondului cinegetic prevede obligaţia de despăgubire în sarcina gestionarului fondurilor de vânătoare pentru pagubele produse culturilor agricole de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic , însă numai în situaţia în care acesta nu şi-a respectat obligaţiile pentru prevenirea pagubelor ( alin.2 lit.a ).

Potrivit dispoziţiilor alineatului 3 al art. 13 din Legea 407/2006 , pentru situaţiile în care atât gestionarul , cât şi proprietarul de culturi agricole şi-au îndeplinit toate obligaţiile pentru prevenirea pagubelor , despăgubirile se suportă de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură .

Pentru ca gestionarul fondului cinegetic să fi putut avea posibilitatea să-şi execute obligaţiile ce-i revin în baza legii pentru prevenirea pagubelor , ar fi trebuit să cunoască faptul că este dată o situaţie de natură să presupună intervenţia sa pentru prevenirea unor asemenea pagube .

Conform Normelor metodologice privind protecţia culturilor agricole , silvice şi a animalelor domestice împotriva pagubelor ce pot fi cauzate de vânat , aprobate prin H.G. 748/2002 , care erau în vigoare în septembrie 2008 , proprietarii sau deţinătorii de culturi agricole au o serie de obligaţii pentru prevenirea unor asemenea pagube .

Astfel , potrivit art. 2 din actul normativ , aceştia întreprind următoarele acţiuni , cu sprijinul gestionarilor fondurilor de vânătoare : a) asigură paza corespunzătoare în culturile agricole în perioadele în care acestea sunt frecvent căutate de vânat pentru hrană ; b) amplasează în cultura agricolă instalaţii de speriat vânatul , permise de lege , cu ajutorul cărora vor alunga sau împiedica pătrunderea animalelor sălbatice în interiorul culturii .

Aşadar , se reţine că proprietarii sau deţinătorii de culturi agricole beneficiază de sprijinul gestionarilor fondurilor de vânătoare pentru aducerea la îndeplinire a acestor obligaţii , însă pentru a le fi acordat acest sprijin este necesar să aducă la cunoştinţa acestora că au culturi agricole expuse distrugerii cauzate de vânat .

Astfel , potrivit art. 4 din norme , gestionarul fondului de vânătoare pune la dispoziţia  deţinătorilor sau proprietarilor de terenuri agricole , cu titlu de folosinţă gratuită , instalaţii de speriat vânatul , însă , numai la cererea acestora .

De altfel , obligaţia deţinătorilor sau proprietarilor de terenuri agricole expuse vânatului de a solicita gestionarului fondului de vânătoare punerea la dispoziţie a instalaţiilor de speriat vânatul , este prevăzută expres de art. 6 din norme .

În acord cu prevederile art. 6 alin.2 din norme , adresa către gestionarului fondului de vânătoare poate fi depusă şi la primăria în raza căreia se află terenul agricol , cu obligaţia acesteia de a transmite solicitarea gestionarului fondului de vânătoare , fiind astfel facilitată obţinerea intervenţiei acestuia .

Reclamantul nu a invocat şi nu s-a dovedit în cauză că acesta ar fi respectat obligaţiile care îi reveneau pentru prevenirea pagubelor produse de vânat , astfel că nu poate fi angajată răspunderea pârâtei în vederea reparării prejudiciului suferit de reclamant , pentru considerentele de fapt şi de drept deja dezvoltate .

În consecinţă , acţiunea reclamantului fiind neîntemeiată , urmează a fi respinsă .

Domenii speta

Spete similare