Partaj bunuri comune

Dosar nr. 5560/254/2010

R O M A N I A

JUDECATORIA MANGALIA

SENTINŢA CIVILĂ NR.2939

SEDINTA  PUBLICĂ  DIN DATA DE 01.11.2011

PRESEDINTE: D.A.C.

GREFIER: B.G.

Pe rol, solutionarea actiunii civile avand ca obiect partaj bunuri comune, actiune formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâtul -.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 01.11.2011 şi au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunţării din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunţarea la data de  08.11.2011 , dată la care în aceeaşi compunere a hotărât următoarele:

I N S T A N Ţ A

Asupra acţiunii civile de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia sub nr. 5560/254/2010 din data de 29.12.2010, reclamanta - l-a chemat în judecată pe pârâtul -, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună partajarea bunului imobil situat în municipiul -, str. -, nr.-, bl.-, sc.-, ap.-, judeţul -, dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.8052 din 06.06.1994 încheiat , în modalitatea atribuirii în natură, fără a plăti vreo sultă pârâtului, dată fiind contribuţia sa exclusivă la achiziţionarea acestuia. Solicită totodată obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat faptul că prin sentinţa civilă nr. 277/C/04.02.2010 pronunţată de Judecătoria Mangalia în dosarul civil nr. 3066/254/2009 s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între soţi prin acordul soţilor şi s-a dispus ca reclamanta să revină la numele de familie avut anterior căsătoriei de "-".

Solicită partajul bunului imobil dobândit în timpul căsătoriei, descris în petitul cererii de chemare în judecată, în modalitatea atribuirii acestui imobil către reclamantă, fără a plăti vreo sultă pârâtului, dată fiind contribuţia sa exclusivă la achiziţionarea acestuia.

Menţionează reclamanta că la data de 05.04.1983 a ocupat imobilul litigios în baza contractului de închiriere nr. 19.697 încheiat , iar la data de 25.05.1994 reclamanta a achitat integral preţul vânzării de 80.341 lei. Susţine reclamanta că această sumă de bani i-a fost dată de părinţii săi care erau o familie înstărită, înţelegând să o gratifice numai pe reclamantă.

Arată în continuare reclamanta că deşi pârâtul era angajat în muncă, la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, veniturile obţinute erau folosite exclusiv pe alcool. Părinţii cunoşteau situaţia financiară a familiei părţilor şi împrejurarea că pârâtul consuma în mod excesiv alcool, motiv pentru care pentru a o ajuta pe reclamantă, au gratificat-o cu suma de 80.341 lei.

Astfel, menţionarea numelui pârâtului pe actul de vânzare-cumpărare este pur formală, dat fiind faptul că părţile erau căsătorite la acea dată.

Precizează reclamanta că atât ea, cât şi copiii au făcut pârâtului reclamaţii la poliţie pentru comportamentul său violent, injuriile şi scandalurile provocate. A fost nevoită de asemenea să plece din imobil, din luna februarie 2010, datorită imposibilităţii de convieţuire cu pârâtul chiar şi după divorţ, în prezent locuind în chirie la o prietenă.

Arată în continuare reclamanta că în anul 2004 a împrumutat suma de 1300 dolari de la B.C.R., sumă de bani cu care a adus numeroase îmbunătăţiri imobilului. Împrumutul a fost restituit în rate numai de reclamantă, pârâtul neavând nici o contribuţie în acest sens., împrejurare pe care o va dovedi cu martori.

Mai arată reclamanta că din anul 1999 şi până în prezent lucrează la S.C. - S.A., care la acest moment este preluată de S.C. - S.R.L.. Este încadrată în muncă din anul 1976, în învăţământ, iar în perioada 1983-1999 a lucrat de sezon. Menţionează că, pe lângă veniturile obţinute, numai reclamanta a fost cea care s-a ocupat de creşterea şi educarea celor trei copii rezultaţi din căsătorie, precum şi de menajul casei, pârâtul fiind un mare consumator de alcool.

În drept, işi intemeiază acţiunea pe dispoziţiile art. 33 şi art. 36 alin. 1 Cfam, art. 6731-67314  C. pr. civ., art. 728 şi urm. C.civ.

În dovedirea prezentei cereri solicită încuviinţarea probei cu: înscrisuri; proba cu martori, interogatoriul pârâtului; proba cu expertiza tehnică imobiliară având ca obiective identificarea şi evaluarea imobilului litigios.

Taxa judiciară aferentă valorii de 10.000 iei este de 711 lei. Anexează prezentei cereri timbru judiciar de 0,30 lei şi chitanţa nr. MUS-1222 048/ 22. 12. 2010 de 100 lei, iar pentru diferenţă va depune cerere de ajutor public judiciar.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.

Cererii i-au fost anexate în copie următoarele înscrisuri: anexă cuprinzând bunurile mobile a căror partajare se solicită, contractul de vânzare-cumpărare  nr. 8052/06.06.19944 încheiat - şi părţi,, sentinţa civilă nr. 277/C din 04.02.2010 pronunţată de Judecătoria Mangalia, carnetul de muncă al reclamantei, cartea de identitate a reclamantei, adeverinţă salarizare, încheiere nr.5427 din data de 14.03.2008 emisă , plan releveu apartament, grafic de rambursare credit.

Pârâtul nu a formulat întâmpinare dar s-a prezentat în instanţă şi a arătat că este de acord cu partajarea bunului imobil în cote egale de 1 întrucât fiecare dintre soţi a avut o contribuţie egală la dobândirea acestor bunuri.

În dovedirea cererii de chemare în judecată, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul pârâtului, a probei cu expertiză tehnică imobiliară având ca obiective identificarea imobilului supus partajului, stabilirea valorii de circulaţie a acestuia şi identificarea posibilităţilor de partajare în natură.

Pentru combaterea cererii reclamantei, pârâtul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale şi a probei  cu interogatoriul reclamantei .

Apreciind că probele solicitate de părţi sunt pertinente, concludente şi utile soluţionării cauzei şi văzând dispoziţiile art. 167 Cod procedură civilă, instanţa le-a încuviinţat.

În cauză a fost administrată proba testimonială cu martorii -, declaraţia acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei.

În şedinţă publică din data de 01.11.2011, pârâtul a renunţat la administrarea probei testimoniale încuviinţate de instanţă.

Au fost administrate, în conformitate cu dispoziţiile art. 219 şi următ. Cod procedură civilă, probele cu interogatoriile părţilor, răspunsurile la întrebări fiind consemnate şi anexate la dosarul cauzei – filele 65- 67  şi 154.

Au fost depuse la dosarul cauzei, în copie, fila CEC din 11.06.1992, din care rezultă depunerile efectuate de tatăl reclamantei - şi care atestă sumele de bani cu care a fost gratificată în vederea achitării imobilului litigios.

Au fost anexate la dosarul cauzei raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit de expert - şi notă completare nr.1 la raportul de expertiză tehnică imobiliară , cu privire la care părţile nu au formulat obiecţiuni.

Prin încheierea de şedinţă din data de 04.10.2011 instanţa a admis cererea de ajutor public judiciar şi a dispus scutirea reclamantei de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 2.979,80 lei.

Din analiza materialului probator administrat în cauză, în vederea soluţionării cererilor formulate de părţi, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Prin sentin?a civilă nr. 277/C din data de 04.02.2010 (filele 5, 6 din dosar), irevocabilă, Judecătoria Mangalia a admis cererea formulată de reclamantul -, a dispus desfacerea căsătoriei înregistrată în Registrul Stării Civile al comunei -, jud. - sub nr. 10/1982 la data de 17.10.1982, în baza acordului părţilor ?i revenirea pârâtei la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, respectiv ,,-".

În timpul căsătoriei păr?ile au dobândit un apartamentul compus din două camere cu dependin?e situat în -, str. -, nr. -, bloc -, sc. -, ap. -, (actualmente situat pe str. - nr.-), potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 8052 din data de 06.06.1994 (fila 10 din dosar).

Părţile au ocupat imobilul încă din anul 1983, în baza contractului de închiriere nr. 19.697 din 05.04.1983.

Banii necesari pentru achiziţionarea acestui imobil au fost daţi reclamantei de către părinţii acesteia, astfel cum rezultă din răspunsurile pârâtului la interogatoriu şi din libretul CEC al numitului -, care a împuternicit-o pe reclamantă să ridice suma de 85.000 lei depusă la CEC.

În anul 2004, reclamanta a împrumutat de la BCR SA suma de 1300 dolari (filele 20-24), fără ca pârâtul să aibă cunoştinţă de acest împrumut (răspunsul la întrebarea nr. 9 la interogatoriu), bani pe care i-a folosit pentru realizarea unor îmbunătăţiri la imobilul bun comun, astfel cum rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.

Din raportul de expertiză întocmit de expert -, instanţa reţine că valoarea actuală a apartamentului bun comun este de 102.660 lei, echivalentul a 24.000 euro (raportul de expertiză – filele 51-57 şi nota de completare a acestuia – filele 149-151).

Având în vedere situaţia de fapt anterior reţinută, instanţa apreciază că sunt întrunite condiţiile legale pentru admiterea în parte a cererii formulate de către reclamantă.

În drept, potrivit art. 339 din Codul civil, „bunurile dobândite în timpul regimului comunităţii legale, de oricare dintre soţi, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmăşie ale soţilor” iar potrivit art. 343 al. 1 din Codul civil „calitatea de bun comun nu trebuie dovedită”.

Având în vedere aceste dispoziţii legale, care constituie temeiul juridic al comunităţii de bunuri, precum şi situaţia de fapt anterior reţinută pe baza probelor administrate în cauză, instanţa va constata că părţile au dobândit în timpul căsătoriei apartamentul compus din două camere cu dependin?e situat în -, str. -, nr. -, bloc -, sc. -, ap. -, (actualmente situat pe str. -).

Potrivit dispoziţiilor art. 357 din Codul civil, „în cadrul lichidării comunităţii, fiecare dintre soţi preia bunurile sale proprii, după care se va proceda la partajul bunurilor comune şi la regularizarea datoriilor. În acest scop, se determină mai întâi cota-parte ce revine fiecărui soţ, pe baza contribuţiei sale atât la dobândirea bunurilor comune, cât şi la îndeplinirea obligaţiilor comune. Până la proba contrară, se prezumă că soţii au avut o contribuţie egală”.

Cu privire la cotele ce revin părţilor din bunurile comune, deşi reclamanta susţine că are o cotă de contribuţie exclusivă la dobândirea imobilului, instanţa va avea în vedere împrejurarea că pârâtul a realizat în timpul căsătoriei venituri considerabil mai mari de cât cele ale reclamantei, aspecte ce rezultă din analiza carnetelor de muncă şi a înscrisurilor depuse de părţi la dosarul cauzei.

Nu poate fi reţinută susţinerea reclamantei potrivit căreia toţi banii câştigaţi de pârât erau cheltuiţi pe băuturi alcoolice. Astfel, în perioada 1989-1999, reclamanta nu a realizat venituri, pârâtul fiind singurul întreţinător al familiei

Cu toate că reclamanta a susţinut că a fost cea care a restituit integral împrumutul, veniturile mici realizate de aceasta nu i-ar fi permis să asigure familiei cele necesare traiului.

Din analiza înscrisurilor - din dosar rezultă că pârâtul este cel care achita cheltuielile de întreţinere şi utilităţile pentru apartamentul bun comun. 

Mai mult, pârâtul a susţinut prin răspunsurile la interogatoriu că a contribuit atât financiar cât şi cu munca fizică pentru realizarea îmbunătăţirilor aduse apartamentului.

Pentru toate aceste considerente instanţa apreciază că pârâtului îi revine o cotă de contribuţie de 1/10 din imobilul supus partajului, în timp ce reclamantei îi va reveni o cotă de 9/10 din acelaşi imobil.

Potrivit art. 728 Cod civil, nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune.

În  conformitate cu dispoziţiile art. 6735 alin. 1 Cod procedură civilă, dacă părţile nu se învoiesc, instanţa va stabili bunurile supuse împărţelii, calitatea de coproprietar şi cota parte ce se cuvine fiecăreia iar potrivit alin. 5 al aceluiaşi articol, instanţa va face împărţeala în natură.

Potrivit art. 67310 alin.1 Cod procedură civilă, în cazul în care împărţeala în natură a unui bun nu este posibilă, la cererea unuia dintre coproprietari, instanţa, prin încheiere, îi poate atribui provizoriu întregul bun.

Potrivit art. 67310 alin.4 Cod procedură civilă, la cererea unuia dintre coproprietari, instanţa, ţinând seama de împrejurările cauzei, pentru motive temeinice, va putea să-i atribuie bunul direct prin hotărârea asupra fondului procesului, stabilind, totodată, sumele ce se cuvin celorlalţi proprietari şi termenul până la care trebuie achitate.

Având în vedere aceste dispoziţii legale precum şi faptul că pârâtul a fost de acord cu atribuirea imobilului către reclamantă, iar din probele administrate în cauză a rezultat că reclamanta a avut o contribuţie majoritară la dobândirea acestuia, instanţa îi va atribui în natură apartamentul situat în - str. - nr.- bl. -, sc. -, ap. -, jud. -, urmând să dispună obligarea acesteia la plata către pârât a sumei de 2.400 euro, echivalent în lei la data efectuării plăţii, cu titlu de sultă, reprezentând cota ce i se cuvine acestuia din imobil.

În baza dispoziţiilor art. 276 Cod procedură civilă şi având în vedere soluţia pronunţată în cauză şi cotele de contribuţie ale părţilor la dobândirea bunului,  instanţa va dispune compensarea cheltuielilor de judecată şi obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 110,5 lei, sumă reprezentând partea acestuia, proporţional cu cota sa din masa partajabilă, din cheltuielile de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte cererea formulată de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâtul -.

Constată că masa partajabilă se compune din apartamentul situat în - str. - nr.- bl. -, sc. -, ap. -, jud.-.

Constată că părţile au calitatea de coproprietari devălmaşi a bunului ce compune masa partajabilă.

Constată că reclamantei îi revine o cotă de 9/10 din masa partajabilă, iar pârâtului o cotă de 1/10.

Dispune ieşirea din indiviziune a părţilor cu privire la bunurile ce alcătuiesc masa partajabilă.

Atribuie reclamantei apartamentul situat în - str. - nr. - bl. -, sc. -, ap. -, jud.-.

Obligă reclamanta la plata către pârât a sumei de 2.400 euro, echivalent în lei la data efectuării plăţii, cu titlu de sultă, reprezentând cota ce i se cuvine acestuia din imobil.

Dispune compensarea cheltuielilor de judecată.

Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 110,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, proporţional cu cota sa parte.

Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 08.11.2011.

PREŞEDINTE,  GREFIER, 

 D.A.C. B.G.

Red.jud.DAC/ 08.02.2012

Dact.gr.BG/13.02.2012

Ex.4.-

Domenii speta

Spete similare