Loviri şi alte vătămări

Prin sentinţa penală nr. 578/15.07.2008 pronunţată de Judecătoria Oneşti în dosarul 2581/270/2008 s-a respins  cererea de revizuire  formulată de revizuientul M.T. , privind revizuirea  s.p. 460/2006 a Judecătoriei Oneşti.

În baza art. 193 al.2 C.p.p. a obligat revizuientul la plata sumei de 80 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că  la data de 16.10.2006, Parchetul de pe lângă Judecătoria Oneşti a înaintat instanţei cererea formulată de condamnatul M.T. prin care a solicitat  rezilierea sentinţei penale nr. 460/07.04.2006 a Judecătoriei Oneşti.

În concluziile sale parchetul a solicitat  respingerea cererii cu motivarea că nu s-a invocat vreunul din cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 Cod procedură penală, că la nici unul din termenele de judecată nu a invocat că nu are reprezentarea faptelor sale.

Prin încheierea din 26.02.2007, în temeiul art. 403 al. 3 Cod procedură penală, instanţa a admis în principiu cererea formulată de condamnat şi a dispus ca Serviciul de Medicină Legală Bacău să completeze raportul medico-legal întocmit la data de 25.01.2007, cu obiectivul solicitat de instanţă, respectiv dacă în perioada 29.06-03.08.2005, M.T. avea discernământ asupra faptelor şi consecinţelor.

S-a reţinut în considerentele încheierii că s-a reţinut în sarcina lui că la data de 29.06.2005, a lovit-o pe partea vătămată M.A. şi a ameninţat-o că o ucide, iar la data de 3.08.2005 a lovit-o pe partea vătămată D.M..

În baza art. 83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate în sentinţa penală nr. 1278/2004 şi nr. 1331/2004 ale Judecătoriei Oneşti şi s-a dispus executarea pedepsei rezultate în urma contopirii, de 600 lei alături de pedeapsa de 500 lei.

S-au respins pretenţiile civile ale părţilor civile D.M. cu privire la daunele morale.

În temeiul art. 191 al. 1 Cod procedură penală şi 192 pct.1 lit. a Cod procedură penală, inculpatul şi părţile vătămate au fost obligate la cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs atât partea vătămată D.M. cât şi inculpatul.

Inculpatul a solicitat casarea hotărârii motivând că prima instanţă a lăsat nesoluţionată cauza pe fond sub aspectul laturii penale.

Prin decizia penală nr. 865/R/28.09.2006, Tribunalul Bacău le - a respins ca nefondate.

Prin cererea de revizuire, revizuientul a invocat fapte şi împrejurări care nu au fost cunoscute de instanţa de recurs, respectiv că la data judecării cauzei nu avea discernământ asupra faptelor sale.

În acest sens, a depus la dosar copia sentinţei penale nr. 687/1998 prin care s-a dispus obligarea făptuitorului M.T., la tratament medical, precum şi sentinţa penală nr. 1204/2003 prin care s-a respins propunerea de înlocuirea măsurii de siguranţă dispuse prin sentinţa penală nr. 687/1998 cu măsura internării.

Revizuientul a depus şi copia unui raport medico-legal din data de 15.03.2004, întocmit de Serviciul de Medicină Legală Bacău din care rezultă că M.T. prezenta tulburare depresivă recurentă şi că nu păstrează discernământul asupra faptelor sale şi consecinţelor acestora.

La data de 19.03.2007, Serviciul de Medicină Legală Bacău a comunicat că revizuientul M.T. a fost expertizat şi că prezintă diagnosticul „tulburare depresivă recurentă cu episoade psihotice repetate şi nu păstrează capacitatea de discernământ asupra faptelor.

Acest diagnostic a fost dat pentru data examinării 25.01.2007.

Pentru faptele încriminate la data de 29.06-3.08.2005, comisia nu s-a putut pronunţa.

La solicitarea revizuientului prin apărător, instanţa a dispus efectuarea unei noi expertize la IML Iaşi.

Întrucât revizuientul nu s-a prezentat la examinare, institutul a fost în imposibilitate să efectueze raportul de expertiză. La instanţă revizuientul a declarat că refuză să se prezinte la institut întrucât a fost examinat anterior în condiţii de internare.

Într-adevăr examinând înscrisurile depuse de părţi, instanţa a reţinut  că M.T. a fost examinat la data de 15.03.2004-31.12.2003 şi la 7.09.2004 în cadrul Serviciului de Medicină Legală Bacău, de fiecare dată comisia concluzionând că nu păstrează discernământ asupra faptelor şi consecinţelor acestora.

Dar a fost examinat şi în condiţii de internare la data de 16.07.2004 în cadrul I.M.L. Iaşi, comisia concluzionând că prezintă diagnosticul de „tulburare depresivă organică şi deteriorare psiho-cognitivă” în contextul vârstei şi că fapta imputată a fost comisă cu discernământ diminuat.

Faptele pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 460/2006 au fost comise la data de 25.06 şi 3.08.2005, deci mai apropiate în timp de raportul de expertiză întocmit de I.M.L. Iaşi.

Pentru a putea uza de revizuirea pe temeiul prevăzut de art. 394 al. 1 lit. a Cod procedură penală, se cer a fi îndeplinite următoarele condiţii:

a)să se fi descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.

faptele sau împrejurările ce au fost invocate ca noi în revizuire să aibă o anume influenţă asupra hotărârii a cărei revizuire se cere, mai exact să se ajungă la o soluţie contrară celei adoptate cu ocazia primei judecăţi.

Instanţa a reţinut că cererea nu este întemeiată şi prin s.p. 544/13.06.2007 a respins-o ca atare.

Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs recurentul, fără nici o motivare în cerere scrisă.

Oral,  în faţa instanţei personal şi prin apărătorul desemnat din oficiu recurentul a criticat hotărârea pentru nelegalitate sub aspectul greşitei respingeri a cereri de revizuire întrucât la dosar există acte din care se poate reţine că nu păstrează discernământul faptelor sale, aspect invocat de către instanţa de recurs atunci când a fost analizată sentinţa penală 460/2006 a Judecătoriei Oneşti.

Pentru aceste motive a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei penale recurate, iar pe fond admiterea cereri de revizuire.

Tribunalul analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi din oficiu a constatat următoarele:

Potrivit art. 391 al. 1 lit. a din Cod procedură penală revizuirea poate fi cerută, între altele , când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.

Examinând hotărârea atacată în raport de aceste prevederi invocate de revizuient în cerere, se constată că textul de lege menţionat este aplicabil întrucât susţinerile acestuia nu au fost avute în vedere şi nici nu au fost cunoscute în faţa judecării pe fond a cauzei şi în recurs.

Mai mult, instanţa de fond a admis în principiu cererea de revizuire prin încheierea din 26.02.2007 şi a dispus completarea raportului medico-legal întocmit la 25.01.2007 cu obiectivul dacă în perioada 29.06.-05.08.2006 revizuientul avea discernământ asupra faptelor şi consecinţelor.

Această expertiză nu a fost efectuată de către IML Iaşi deoarece revizuientul a refuzat să se prezinte la expertiză.

Potrivit art. 117 al. 1 din Cod procedură penală efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie în cazul infracţiunii de omor deosebit de grav, precum şi atunci când organul de urmărire penală sau instanţa de judecată are îndoieli asupra stării psihice a învinuitului sau inculpatului.

Alin. 2 al aceluiaşi text de lege prevede că expertiza în aceste cazuri se efectuează în instituţii sanitare de specialitate. În vederea efectuării expertizei, organul de cercetare penală, cu aprobarea procurorului sau instanţei de judecată dispune internarea învinuitului sau inculpatului pe timp necesar. Această măsură este executorie şi se aduce la îndeplinire, în caz de opunere, de organele de poliţie.

Faţă de dispoziţiile textului de lege mai sus menţionat s-a constatat că în mod greşit instanţa de fond a respins cererea de revizuire fără a face demersuri pentru ca revizuientul-inculpat să se prezinte la expertiza deja dispusă şi care în cauză se impunea, având în vedere susţinerile acestuia şi actele medicale depuse la dosar.

La rejudecare, revizuientul s-a prezentat la termenul din 24.06.2008 şi a declarat că nu doreşte să se interneze pentru a fi expertizat, iar la termenul din 15.07.2008 nu s-a mai prezentat.

Faţă de atitudinea procesuală a revizuientului, instanţa a respins cererea.

Fiind în culpă procesuală, revizuientul a fost  obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 193 al. 2 Cod procedură penală.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal  au formulat recurs revizuientul  M.T. şi  Parchetul de pe lângă Judecătoria  Oneşti.

Acesta din urmă a criticat hotărârea  sub aspectul nelegalităţii , întrucât nu a respectat dispoziţiile deciziei penale nr. 227/R/2008 , de trimitere spre rejudecare a cauzei şi greşita respingere a  cererii de abţinere formulată de doamna judecător A. L.

Recurentul revizuient a depus la dosar memoriu în care arată  situaţia de fapt , însoţită de acte medicale şi expertize psihiatrice.

Tribunalul analizând  hotărârea recurată sub toate aspectele , în fapt, în drept , precum şi din perspectiva motivelor de recurs invocate, constată că recursurile sunt fondate şi urmează a fi admise întrucât, prin decizia penală nr. 227/13.03.2008 Tribunalul Bacău a impus instanţei  de  fond clarificarea stării de sănătate mintală a revizuientului, prin orice mijloace, ori aceasta s-a rezumat doar la verificarea  consimţământului acestuia.

Pentru aducerea la îndeplinire a decizieie penale , avea la îndemână şi dispoziţiile art. 114 C.p., respectiv „ când făptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman şi se află într-o stare  care prezintă pericol pentru societate, se poate lua  măsura internării într-un institut medical  de specialitate, până la însănătoşire.

Această măsură  poate fi luată în  mod provizoriu în cursul urmăririi penale sau al judecăţii „

Se impune astfel casarea cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă , urmând  a se avea în vedere şi critica formulată de reprezentantul parchetului , ca un al doilea motiv de recurs- greşita respingere a  cererii de abţinere a doamnei judecător  A.L.

Pentru aceste motive , în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. c C.pr.pen. va  admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oneşti  şi recurentul – revizuient M.T. împotriva sentinţei penale  nr. 578/15.07.2008 pronunţată de Judecătoria Oneşti  în dosarul nr. 11192/180/2008.

Va casa  în totalitate  sentinţa penală recurată şi va  dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă Judecătoria  Oneşti.

Va dispune plata din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul  de Avocaţi Bacău a sumei de 100 lei cu titlu de onorariu avocat oficiu, pentru avocat D. A.

În temeiul art. 192 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate  de stat  vor rămâne  în sarcina  acestuia.

Domenii speta

Spete similare