Sporuri salariale trecute in contractul colectiv de muncă

Sentinţă civilă 1034 din 17.06.2009


Prin cererea adresa instanţei se solicită de reclamantul Sindicatul Liber din Amnistraţia Publică Locală „P” pentru membrii de sindicat A.I., B.B., C.M., D.C.E., G.A., M.T., M.A., N.F., S.V., Ţ.B.I., U.C., Z.M.,  Z.M., N.I. în contradictoriu cu Consiliul Local M. obligarea la plata următoarelor drepturi salariale restante ce decurg din Contractul Colectiv de Muncă şi anume:

1) sporul de vechime în muncă,

2) sporul de ore suplimentare peste durata normală a timpului de lucru cu 75% pentru primele 2 ore şi 100% pentru următoarele,

3) spor ce se acordă pentru exercitarea altei funcţii respectiv 50% din salariul de bază a funcţiei avute,

4) premii acordate din fondul de premiere calculate într-o proporţie de minim 2% din fondul de salarii realizat lunar şi cumulat,

5) tichete cadou,

6) contravaloare apă minerală sau plată pe toată perioada sezonului cald sau liber începând cu ora14.00,

7) spor de toxicitate pentru operatorii xerox, operatori calculatoare, centraliste telefonice şi pentru salariaţii de la arhivă 10%,

8) spor de stres şi suprasolicitare neoropsihică şi condiţii deosebite vătămătoare, nedorite, dificile de 15 %,

9) plata unei sume în cuantum de 100 Ron în vederea acoperii unei părţi din cheltuielile cu medicamentele şi tratamentele medicale şi asigurării unei părţi din transportul în timpul serviciului,

10) câte 100 Ron fiecărui salariat, reprezentând contravaloarea unei mese calde, în funcţie de nr. efectiv de zile lucrate,

11) drepturile lunare speciale pentru menţinerea sănătăţii şi securităţii muncii,

12) drepturile tichete cadou pentru cheltuieli sociale în cuantum de 150 Ron pentru fiecare sărbătoare 1 Iunie, Paşte, 8 Martie, Crăciun acordate salariaţilor pe categorii, precum şi copiilor acestora.

În motivare se arată că sunt membrii ai Sindicatului Liber al Salariaţilor din Administraţia Publică Locală „P.” şi au încheiat cu Consiliul Local al comunei M. Contractul Colectiv de Muncă din care decurg drepturile salariale pe care la solicită.

Se arată că începând cu 19.03.2007 şi până în prezent nu au primit nici un leu pentru care solicită admiterea acţiunii şi plata sumelor reactualizate.

Iniţial acţiunea s-a înregistrat la nr. 5422/110/2007 care prin hotărârea 247/17.04.2008 a dispus disjungerea faţă de personalul contractual.

Urmare a disjungerii, dosarul s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Bacău – Secţia civilă- Conflicte de muncă la nr. 5685/110/2008.

În susţinerea acţiunii la dosar s-au depus: tabel  membrii de sindicat, copii de pe carnetele de muncă şi contractele individuale de muncă, actele adiţionale la contractele individuale de muncă, dispoziţii de numire în funcţii pentru parte din reclamanţi tabel defalcat cu sumele solicitate în care s-au mai inclus şi contravaloarea a două ţinute pe fiecare semestru egală cu salariu tarifar, deşi nu s-a solicitat în acţiunea principală.

Prin adresa depusă la dosar (fila 86) Primăria Comunei M. reprezentată prin d-nul Primar al Comunei este de acord cu acţiunea – fila 86 dosar.

În cauză s-a solicitat şi admis efectuarea unei expertize contabile.

Acţiunea s-a depus în termen motivată legal, scutită de plata taxei de timbru.

Instanţa analizând actele şi lucrările dosarului constată.

Potrivit contractului colectiv de muncă încheiat între Consiliul Local al Comunei M. reprezentată prin Primarul Comunei şi Sindicatul Liber al salariaţilor din Administraţia Locală de Stat „P.” înregistrat sub Judecătoria Moineşti cu nr.1428/2001 s-au trecut la cap II, III (salarizare şi alte drepturi băneşti, respectiv obligaţiile angajatorului) precum şi cap V- Protecţia muncii şi măsuri de protecţie socială – drepturile solicitate.

Potrivit art. 75 CCM depus la dosar fila 48 „sumele necesare respectării prevederilor contractului colectiv de muncă se vor include în bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat prin HCL care nu a fost depusă la dosar.

Potrivit anexei nr. 1 la CCM/unitate, categoriile de sporuri ce se pot acordă, precum şi condiţiile de acordare, personalului din unităţile bugetare sunt stabilite expres prin HG 281/1993 actualizată cu privire la salarizarea personalului din unităţile bugetare.

1)În privinţa sporului de vechime reclamat, se constată că reclamanţii nu au făcut dovada îndeplinirii tranşelor de vechime, în conformitate cu dispoziţiile art. 2, 17(4), HG 281/2006 cu referire la art. 155 Codul muncii.

2)Sporul pentru ore suplimentare prestate peste durata, normală a zilei de lucru conform legii, respectiv 75% pentru primele 2 ore ce depăşesc durata normală şi 100% pentru următoarele – Instanţa constată:

Potrivit dispoziţiilor art. 9 HG 281/1993 actualizată orele prestate peste durata normală a timpului de lucru de către personalul încadrat în funcţii de execuţie se compensează ca timp de lucru corespunzător, dacă munca nu a fost compensată, atunci orele suplimentare se vor salariza cu un spor din salariu.

Potrivit art. 2 munca peste durata normală a timpului de lucru poate fi prestată şi sporurile prevăzute la alin. 1 plătite numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă de conducătorul unităţii respective.

În speţă reclamanţii au calitatea de personal contractual îndeplinind diferite funcţii: contabil şef, referenţi agricoli, jurist, bibliotecar, paznic, îngrijitoare, în exercitarea acestor funcţii reclamanţii nu au făcut dovada cu acte, că au fost solicitaţi de conducătorul unităţii să presteze ore suplimentare.

De asemenea nu au făcut dovada potrivit dispoziţiilor art. 1169 Cod civil a pretenţiilor solicitate.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 Contractul colectiv de muncă la nivel naţional pe anii 2007-2010 „Orele prestate la solicitarea angajatorului peste programul normal de lucru stabilit sunt ore suplimentare.”

Dispoziţiile art. 118 (2) Codul muncii arată că:

„Munca suplimentară poate fi efectuată la solicitarea angajatorului cu respectarea prevederilor art. 111 sau 112 după caz.

În cauză nefiind dovedite efectuarea acestor ore (lipsă acte, solicitarea angajatorului).Instanţa urmează să respingă plata acestui spor.

3) Spor pentru exercitarea şi a unei alte funcţii, respectiv 50% din sporul de bază al funcţiei înlocuite.

Instanţa constată: că reclamanţii nu au făcut dovada cu acte că ar mai fi îndeplinit şi alte funcţii.

De asemenea dispoziţiile art. 12 HG 281/93 actualizată face referire la anumite categorii beneficiare ale unui spor la salarizare urmare a îndeplinirii unor sarcini, activităţi şi responsabilităţi suplimentare funcţiei de bază cum ar fi: profesor–diriginte, soră-şefă, personalul medical sau farmaceutic care asigură activitatea integrată de învăţământul medico-farmaceutic.

Se observă din conţinutul dispoziţiilor enumerate că funcţiile deţinute de reclamanţi: paznic, îngrijitoare, referenţi agricoli, referent impozite şi taxe, şef P.S.I., bibliotecar nu se încadrează în dispoziţiile respective.

În cauză nefiind dovedită exercitarea altor funcţii în condiţiile art. 41(3) lit. f Contractul Colectiv Unic/Naţional. Consideră că reclamanţii nu şi-au dovedit acest capăt de cerere.

4) Premii acordate din fondul de premiere calculate într-o proporţie de minim 2% din fondul de salariu realizat lunar şi cumulat. Instanţa constată:

Potrivit dispoziţiilor art. 13 HG 281/93 actualizată „ unităţile bugetare pot constitui un fond de premiere lunar prin aplicarea unei cote de până la 2% asupra fondului de salarii prevăzut în bugetul de venituri şi cheltuieli al acestora.

Din acest fond Consiliul de administraţie sau alte organe similare de conducere ale unităţilor pot acorda premii în cursul anului salariaţilor care au realizat sau au participat direct la obţinerea unor rezultate în activitate apreciate ca valoroase.

Potrivit dispoziţiilor art. 75 CCM/unitate „Sumele necesare respectării prevederilor CCM se vor include în bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat prin HCL.

În speţă nu s-a făcut dovada îndeplinirii acestor condiţii, nefiind depusă HCL la care face referire dispoziţiile articolului menţionat şi nu s-a făcut dovada că toţi salariaţii au obţinut rezultate deosebite aşa cum face vorbire art. 19 HG 281/2008.

5) Tichetele cadou. Instanţa constată:

Potrivit dispoziţiilor art. 42(1) CCM/unitate: „Instituţia după consultarea sindicatului va aloca fondurile necesare organizării: Pomului de Crăciun, zilei de 1 iunie, Paşte în baza bugetului aprobat prin HCL.

La dosar după cum s-a mai menţionat nu s-a depus asemenea hotărâre.

Se observă de asemeni că dată fiind multitudinea de sporuri care s-au trecut în CCM invocat reclamanţii solicită la pct. 5 şi 12 acţiune: tichete cadou cu precizarea că la pct. 5 nu este trecută valoarea în timp ce la pct. 12 este trecută valoarea de 150 RON.

De asemeni în cursul judecării dosarului reclamanţii nu au precizat ce reprezintă acele tichete cadou de la pct. 5 acţiune.

Faţă de considerentele expuse, instanţa consideră că sporul sub forma tichetelor cadou urmează să fie respins.

6) Contravaloare apă minerală sau apă plată pe toată perioada sezonului cald sau liber începând cu ora 14:00.

În cauză se observă că reclamanţii solicită contravaloare apă minerală sau apă plată şi pentru timpul liber (sâmbăta, duminica şi după orele de program).

Instanţa urmează să respingă plata acestor pretenţii întrucât la dosar nu s-au depus acte din conţinutul cărora să rezulte perioada zilelor cu temperaturi ridicate, adresa de la Institutul de Meteorologie privind zilele când indicele de confort termic a fost depăşit.

7) Sporul pentru toxicitate şi operaţiuni xerox, calculatoare, centraliste telefonice şi salariaţi de arhivă 10%.

Referitor la acest spor se constată că la dosar nu s-a făcut dovada cu acte că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la acest spor neexistând o expertiză care să constate existenţa mediului toxic, nu s-a dovedit faptul că aceştia utilizează în mod permanent timp de lucru 100% durata , nu s-a dovedit cu acte care salariaţi au atribuţii de arhivari, întrucât din tabelele cu funcţiile deţinute nu rezultă cele reclamate.

8) Spor de stres şi suprasolicitare neuropsihologică şi condiţii deosebite vătămătoare nedorite şi dificile.

Instanţa în legătură cu acest spor constată: că la dosar nu s-au depus acte din conţinutul cărora să rezulte îndeplinirea condiţiilor art. 8 HG 281/2003.

Astfel dispoziţiile legale menţionate fac referire la anumite categorii de personal, respectiv cel de specialitate din unităţile medicale, cum ar fi neurochirugie, chirurgie cardiovasculară, personalul de la staţiile de salvare, legiuitorul nefăcând referire la funcţiile deţinute de reclamanţi (bibliotecar, jurist, referenţi, îngrijitoare, paznic).

De asemeni potrivit dispoziţiilor art. 8 lit.  HG281/2003, criteriile de acordare, categoriile de personal, normarea concretă a sporurilor se stabileşte de instituţiile centrale locale cu avizul MMPS şi MF având în vedere dispoziţiile art. 33,34,35, H.G. 281/2003.

În speţă nu s-a făcut dovada existenţei unor criterii, a nominalizării persoanelor îndreptăţite, a existenţei avizului MMPS şi MF conform dispoziţiilor HG281/2003.

De asemeni reclamanţii nu au făcut dovada neîncadrării locurilor de muncă în care îşi desfăşoară activitatea „în loc de muncă cu condiţii deosebite” aşa cum prevăd dispoziţiile art. 24 CCM Unic la nivel Naţional.

Nu s-a făcut dovada efectuării unui examen medical periodic de către medicul de medicină a muncii în condiţiile legii aşa cum prevăd dispoziţiile art. 24(2) CCM Unic la nivel Naţional.

La dosar nu s-a făcut dovada expertizării locurilor de muncă a emiterii buletinelor de expertizare în încadrarea locurilor de muncă în conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin 3 din CCM/Unitate în locuri de muncă de Condiţii Vătămătoare nedorite şi dificile aşa cum se stabileşte prin art. 33 pct. 5 din CCM/Unitate.

În speţă nefiind dovedite existenţa condiţiilor pentru care se solicită acest spor, instanţa urează să-l respingă.

9) Plata unei sume de 100 RON în vederea acoperii unei părţi din cheltuielile cu medicamente şi tratamente medicale şi asigurării unei părţi din transportul în timpul serviciului.

În ceea ce priveşte acest spor se constată că: reclamanţii nu au depus acte chitanţe, bilete de transport, abonamente transport privind suportarea unor cheltuieli din bugetul propriu pentru a fi îndreptăţiţi la acordarea sumei reclamante, de asemeni nu au făcut dovada faptului că locuiesc în altă localitate decât cea în care lucrează.

De asemeni potrivit dispoziţiilor art.36(1) din CCM/Unitate depus la dosar examinarea medicală a salariaţilor este gratuită, examinarea având ca scop prevenirea îmbolnăvirilor profesionale şi constatarea faptului că salariaţii sunt apţi să-şi desfăşoare în continuare activitatea pe posturile pe care sunt angajaţi.

În speţa reclamanţii nu au făcut dovada îndeplinirii condiţiilor art.36(1) CCM/Unitate, care prevăd controale medicale la termen mai scurte determinate de condiţiile deosebite de la locurile de muncă ale acestora. Nu s-a făcut dovada că au solicitate efectuarea acestor controale şi le-a fost refuzată cererea fiind nevoiţi să suporte contravaloarea controlului medical.

Faţă de considerentele expuse instanţa constată că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile de aplicare a dispoziţiilor art. 38(1) CCM/Unitate.

10) Plata a 100 lei RON fiecărui salariat reprezentând contravaloarea unei mese calde/în funcţie de zilele lucrate.

Instanţa va respinge şi această cerere întrucât potrivit dispoziţiilor art. 2(2) din HG 281/93 – „pe lângă salariile de bază personalul unităţilor bugetare mai poate beneficia şi de alte drepturi ce se acordă în Natură: …masă gratuită, transport domiciliu…”

De asemeni aşa cum s-a mai arătat reclamanţii nu au făcut dovada că ar locui în altă localitate decât cea în care îşi desfăşoară activitatea.

11) Drepturile lunare pentru menţinerea sănătăţii şi securităţii muncii.

În privinţa acestei cereri se constată că reclamanţii nu şi-au precizat cuantumul pretenţiilor, instanţa apreciind că se solicită respectarea dispoziţiilor art. 38(1) CCM/Unitate care face referire la plata cheltuielilor cu medicamente, tratamente medicale, acoperirea transportului în timpul serviciului.

Instanţa va respinge această cerere întrucât aşa cum s-a arătat şi în motivarea de la pct 9 şi 10 reclamanţii nu au făcut dovada suportării contravalorii cheltuielilor de transport, a controalelor medicale, nefiind depuse bilete, abonamente transport, reţete medicale sau alte acte care să dovedească efectuarea cheltuielilor la care pretind că sunt îndreptăţiţi.

De asemeni nu s-a făcut dovada faptului că s-au adresat medicului de medicina muncii în vederea efectuării controalelor periodice dacă ar fi fost într-adevăr bolnavi.

12) Drepturile de tichete cadou pentru cheltuielile sociale în cuantum de 150 RON pentru fiecare sărbătoare de 1 Iunie, Paşte, 8 Martie, Crăciun acordate salariaţilor pe categorii şi copiilor acestora.

Instanţa urmează să respingă şi această cerere întrucât, în primul rând la dosar nu s-au depus acte cu persoanele îndreptăţite la plata primei pentru 1 Iunie, salariaţii, nr. copii, vârstă, de asemeni persoanele îndreptăţite la plata tichetelor cadou pentru 8 Martie, criteriile de acordare a tichetelor pentru Paşte şi Crăciun şi HCL de aprobare a sumelor cu această destinaţie.

Instanţa urmează să respingă această cerere întrucât prevederile dispoziţiilor art. 24 HG 281/93 –„În limita fondului destinat plăţii salariilor, aprobat prin bugetul public naţional fiecare instituţie, alte instituţii centrale locale ale administraţiei publice, defalcă fondul pentru unităţile subordonate.

Fiecare unitate bugetară îşi întocmeşte statul de funcţii în raport cu necesităţile respective.

Potrivit alin.3 din HG 281/93, pe baza statului de funcţii se întocmeşte statul de personal care cuprinde fondul de salarii corespunzător.

Potrivit art. 42(4) CC. Unitate – aflat la dosar „ Instituţia după consultarea Sindicatului, va aloca fondurile necesare zilei de 1 Iunie în baza bugetului aprobat prin HCL.

În speţă nu s-a făcut dovada alocării sumelor cu destinaţiile pretinse prin HCL.

În ceea ce priveşte acordarea contravalorii a 2 ţinute pe fiecare semestru egală cu salariul tarifar, instanţa reţine că aceste pretenţii s-au trecut în tabelul cu membrii de sindicat defalcat pe categorii de sporuri, fără a fi solicitat prin acţiunea principală.

Potrivit dispoziţiilor art. 12(1) Legea 130/1996 privind contractul colectiv de muncă public în M Of nr. 259/2006 republicat în M Of184/1998 „Contractele colective de muncă se pot încheia şi pentru salariaţii unităţilor bugetare însă prin aceste contracte nu se pot negocia clauzele referitoare la drepturi ale căror acordare şi cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legale.

Potrivit art. 14(2) din Constituţie dreptul salariaţilor la măsuri de protecţie socială se exercită în condiţiile legii.

Alin. 5 al aceluiaşi art. garantează dreptul la negocieri colective de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective dar cu condiţia ca negocierile şi convenţia să fie desfăşurate respectiv încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale.

Este adevărat, potrivit dispoziţiilor art. 7(1) Legea 130/1996 contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale –constituie legea părţilor, clauzele acestor contracte putând fi stabilite numai în limitele şi în condiţiile prevăzute de prezenta lege.

Contractele colective de muncă încheiate pentru salariaţii instituţiilor publice au un regim juridic-special, determinat de situaţia deosebită a părţilor acestor contracte, astfel cheltuielile necesare pentru funcţionarea instituţiilor publice, inclusiv drepturile salariale ale salariaţilor fiind suportate de la bugetele locale ale comunelor.

Potrivit dispoziţiilor art. 137 din Constituţie „formarea administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unităţilor administrativ teritoriale şi ale instituţiilor publice sunt reglementate prin lege”.

În aceste condiţii se impune ca şi drepturile salariale ale salariaţilor instituţiilor publice să fie stabilit prin lege, în speţă HG 281/93 actualizat Legea 154/98 – în limite precise care nu pot constitui obiect al negocierilor şi nu pot fi modificate pin convenţii colective cum este cazul în speţă.

Analizând acţiunea în raport de dispoziţiile legale menţionate se constată că, prin CCM la nivel de instituţie – depus la dosar s-au negociat şi alte categorii de sporuri pe lângă cele expres prevăzute prin lege, procedând astfel părţile au adăugat la lege, situaţie neadmisibilă întrucât numai puterea legislativă poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi.

În sensul celor reţinute s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin decizia nr. 768/1809/07.

Pentru considerentele arătate, instanţa având în vedere şi dispoziţiile art. 138(5) din Constituţie potrivit cărora „nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare” precum şi dispoziţiilor art. 31 (1) Legea 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,

instanţa va respinge acţiunea.