Revizuire respinsă.

TRIBUNALUL CĂLĂRAŞI

SECŢIA PENALĂ

Decizii relevante trimestrul I/2012

1.Revizuire respinsă.

- art.394 cod procedură penală

- art.403 şi urm. Cod procedură penală

TRIBUNALUL CĂLĂRAŞI – SECŢIA PENALĂ

SENTINŢA PENALĂ NR.1/12.01.2012

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Prin cererea introdusă la această instanţă la data de 28 decembrie 2011 şi înregistrată sub nr. X/116/2011, condamnatul AM, a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. X/2009 a Tribunalului  Călăraşi, întrucât s-au ivit fapte şi împrejurări ce nu au putut fi cunoscute de instanţă şi organul de cercetare penală la soluţionarea cauzei.

Concluziile întocmite în urma efectuării actelor premergătoare prevăzute de art. 399 şi urm.  C.p.p. de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi sunt în sensul respingerii cererii pentru neindicarea şi neincidenţa vreunuia dintre cazurile prevăzute de art. 394 C.p.p.

La judecarea cauzei instanţa a avut la dispoziţie dosarul de fond X/116/2009 al Tribunalului Călăraşi (ataşat în prezent la dosarul X/116/2011* al Tribunalului Călăraşi având ca obiect altă cerere de revizuire (promovată anterior celei care face obiectul cauzei de faţă), cu termen de judecată la 19.01.2012.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de cadrul procesual de faţă şi dispoziţiile art. 403 C.p.p., tribunalul constată următoarele:

Prin rechizitoriul  nr. X/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi întocmit la data de 06.03.2009 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului AM pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 20 C.p. rap. la art. 174 – 175 lit.i C.p. cu aplic. art. 37 lit.a C.p.

În fapt s-a reţinut că inculpatul, împreună cu coinculpatul MM, în noaptea de 18.08.2008, pe fondul unui conflict spontan cu partea vătămată SIC, l-au lovit pe acesta cu muchia unui topor şi cu picioarele în zona capului, precum şi cu o sabie în zona toracică posterioară şi la nivelul membrelor superioare şi inferioare, cauzându-i leziuni care au pus viaţa victimei în primejdie.

Prin sentinţa penală nr. x/05.11.2009 (dosar x/116/2009) Tribunalul Călăraşi, reţinând aceeaşi situaţie de fapt şi aceeaşi încadrare juridică din actul de inculpare l-a condamnat pe inculpatul AM (după aplicarea art. 83 C.p.) la pedeapsa rezultantă de 15 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a,b C.p.

Prin decizia penală nr. x/05.03.2010 (dosar nr. x/116/2009) Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I-a Penală a admis apelul inculpatului, deducând reţinerea şi arestarea preventivă de la data de 12.03.2008 la data de  25.04.2008 inclusiv din dosarul nr. x/301/2008 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti şi menţinând pedeapsa aplicată de instanţa de fond pentru fapta dedusă judecăţii.

Prin decizia penală nr. x/24.09.2010 (dosar x/116/2009) a respins recursul inculpatului ca nefondat.

Condamnatul a formulat cerere de revizuire pe care a adresat-o Parchetului de pe lângă TV, la data de 07.11.2011, acesta înaintând cererea Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi.

Din actele dosarului rezultă că sentinţa a cărei revizuire se cere (x/05.11.2009) a rămas definitivă la data de 24.09.2010 prin decizia penală x/24.09.2010 a ICCJ – Secţia penală.

Mai constată că petentul a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei x/2010, cererea făcând obiectul dosarului x/1/2010 al I.C.C.J. – Secţia penală, în care s-a pronunţat decizia x/18.01.2011 prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea petentului.

În raport de aceste date şi de temeiurile de revizuire indicate de petent, în limitele art. 403 C.p.p., constată tribunalul că se invocă existenţa unor fapte sau împrejurări care nu au putut fi dovedite şi cunoscute de instanţă sau organele de cercetare penală, mai precis că există martori care ştiu „motivele care au dus la încăierarea” dintre petent şi partea vătămată şi situaţia de fapt reală.

În raport de acestea se poate aprecia că petentul încearcă de fapt să contureze cazul prevăzut de art. 394 alin.1 lit.a C.p.p. (nefăcând vorbire despre martori, experţi şi interpreţi care să fi săvârşit în cauză infracţiunea de mărturie mincinoasă, respectiv cazul prevăzut de art. 394 alin.1 lit.b C.p.p.

Susţinerile petentului nu au putut fi verificate, lipsind orice date concrete despre persoanele care ar cunoaşte elemente indicate în cerere, mai mult decât atât se arată că aceşti martori ar şti care sunt motivele reale ale încăierării (agresării părţii vătămate).

O astfel de situaţie, chiar probată, nu poate satisface cerinţa prevăzută de art. 394 alin.2 C.p.p., circumstanţierea reală sau personală nefiind echivalentă cu dovedirea netemeincie hotărârii atacate, cum a fost analizată şi cenzurată în căile de atac, instanţele de control judiciar pronunţându-se asupra tuturor apărărilor petentului.

Pentru motivele de mai sus şi având în vedere că instituţia revizuirii, ca o cale extraordinară de atac împotriva hotărârii penale definitive de condamnare nu poate fi transformată într-o posibilitate de prelungire a probatoriului administrat în cadrul procesual ordinar.

Atât doctrina cât şi practica instanţelor naţionale constantă în a considera că nu pot fi considerate „probe noi” în sensul cerut de lege, mijloacele de probă propuse în completarea dovezilor administrate (cum ar fi de exemplu, propunerea unor martori noi care ar cunoaşte un fapt discutat în faţa instanţei de fond [I. Neagu – „Drept procesual penal” – Bucureşti 1986 – pag. 204].

Pentru aceste motive, apreciază în baza art. 403 C.p.p. că cererea de revizuire este inadmisibilă în principiu.

1

Domenii speta

Spete similare