Respinge acţiunea în revendicare ca fiind promovată de o persoană fără calitate procesuală activa, nefiind făcută dovada dreptului de proprietate de către reclamant.

Respinge acţiunea în revendicare ca fiind promovată de o persoană fără calitate procesuală activa, nefiind făcută dovada dreptului de proprietate de către reclamant.

Prin acţiunea civilă, legal timbrată şi înregistrată la această instanţă sub nr. 1381/186/2010, reclamantul RG a chemat în judecată, în calitate de pârât, pe RM, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa, în urma îndeplinirii procedurii legale şi  administrării probelor:

- să fie obligat pârâtul să respecte şi să-i recunoască dreptul de posesie al reclamantului asupra imobilului teren în suprafaţă de 0,75 ha, înscris în CF nr. …., nr. topo …., situat în hotarul comunei T, ridul „DN” între vecinii ….., să elibereze suprafaţa de teren sus menţionată şi să se dispună asigurarea dreptului la servitute conform raportului de expertiză anexat, întrucât succesiunea s-a dezbătut în dosarul nr. 185/186/2007 în care s-a pronunţat S.C. nr. 107/2010 de Judecătoria Beclean, din care rezultă că pârâtul nu are nici un drept asupra terenului respectiv.

Cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamantul arată că, aşa cum rezultă din SC nr. 1158/1989 pronunţată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr. 1464/1989, s-a constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1975 pentru terenul în suprafaţă de 0,75 ha sus menţionat şi s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare, în sensul că terenul respectiv a revenit în posesia reclamantului şi a fratelui său decedat. Prin procesul verbal încheiat la 12.12.1990, în dosarul execuţional nr. 303/1990 al Executorului judecătoresc de pe lângă Judecătoria Năsăud, s-a realizat punerea în posesie efectivă a reclamantului şi fratelui său cu terenul în litigiu. După rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, reclamantul a permis pârâtului, începând din anul 1992, să lucreze terenul în arendă, însă începând cu anul 2001, nu a mai fost de acord cu aceasta, situaţie în care, în mod firesc, s-ar fi impus să elibereze terenul în litigiu. Întrucât pârâtul refuză să-i recunoască dreptul de posesie şi să elibereze terenul, reclamantul a fost nevoit să formuleze prezenta acţiune.

În drept s-au invocat prevederile art. 480, 481 C. civ., art. 109 şi 274 C.p.c.

În dovedirea celor arătate, la dosarul cauzei au fost depuse: SC nr. 1858/1989 pronunţată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr. 1464/1989, procese verbale încheiate la 12.12.1990 şi 24.04.1992 de executorul judecătoresc de pe lângă Judecătoria Năsăud, SC nr. 476/2002 pronunţată de Judecătoria Beclean în dosarul nr. 1444/2001, Decizia civilă nr.  883/R/2002 pronunţată de Tribunalul BN în dosarul nr. 3748/2002, extras CF 432 T, raport de expertiză tehnică topografică întocmit de expert PV în dosarul nr. 185/186/2007.

Prin „Completarea de acţiune” formulată la 20.09.2010, reclamantul a arătat că solicită revendicarea terenului în suprafaţă de 0,75 ha situat în comuna T, sat LS, aşa cum se precizează şi în Decizia civilă nr. 883/2002 a Tribunalului BN, restabilirea situaţiei anterioare şi dispunerea unei nou puneri în posesie. Reclamantul a mai depus la dosar SC nr. 107/2010 pronunţată de Judecătoria Beclean în dosarul nr. 185/186/2007.

Legal citat, pârâtul RM a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată. În motivare se arată că, faţă de completarea de acţiune, prin care reclamantul şi-a modificat obiectul cererii într-o acţiune în revendicare, înţelege să invoce lipsa calităţii procesuale active a acestuia în promovarea unei astfel de acţiuni. Astfel, reclamantul nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra imobilului teren revendicat, întrucât în extrasul CF …. T acesta nu figurează ca proprietar tabular. Pe de altă parte, acest teren este grădina casei pârâtului, care o foloseşte de peste 20 de ani, anterior a fost folosit de mama sa defuncta RL care, la rândul său, l-a primit de la tatăl ei, defunctul RV,  coproprietar tabular.

În drept s-au invocat prev. art. 115-118 C.p.c.

În probaţiune, la cererea părţilor, a fost încuviinţată proba cu interogatoriul reclamantului şi pârâtului, fiind depus la dosar interogatoriul formulat de pârât pentru reclamant (f. 51), reclamantul neprezentându-se la termenul stabilit.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, invocată în întâmpinare, instanţa constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 107/2010 pronunţată de Judecătoria Beclean în dosarul nr. 185/186/2007, rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului declarat de pârâtul-reclamant reconvenţional RG (reclamant în prezentul dosar), cfm deciziei civile nr. 126/R/2010 pronunţată de Tribunalul BN, au fost respinse ca nefondate capetele de cerere din cererea reconvenţională formulată de pârâtul reclamant reconvenţional RG, cu privire la dobândirea dreptului de proprietate de către acesta, prin moştenire, asupra suprafeţei de 0,75 ha teren din CF 2 T şi înscrierea în CF a dreptului său de proprietate asupra acestui teren; s-a constatat că în masa succesorală rămasă după defunctul Rus Vasile, se include cota de 9/48 părţi din  imobilul teren în suprafaţă totală de 20.521 mp, înscris în CF 2 T, nr. topo …., iar la aceasta au avut vocaţie succesorală defuncţii RG, RA, RL şi pârâtele de rând 1, 2, RE şi FM, în cotă de 1/5 părţi fiecare, în calitate de fii; s-a dispus partajarea masei succesorale potrivit înţelegerii dintre moştenitori, în sensul atribuirii suprafeţei de 1900 mp teren aferent  nr. topo …., defunctului RG (decedat pe parcursul procesului, moştenitori fiind RV şi RF); s-a dispus dezmembrarea nr. topo …., şi înscrierea în CF la nr. topo nou …. şi nr. cadastral …. a dreptului de proprietate al defunctului RG asupra imobilului terenul în suprafaţă de 1900 mp situat în intravilanul localităţii LS, conform tabelului de mişcare parcelară corectat de instanţă, din raportul de expertiză întocmit de expertul PV, urmând ca restul terenului în suprafaţă de 18.621 mp să rămână înscris pe vechii proprietari de CF,  la nr. topo noi ….. şi nr. topo vechi….. Totodată, s-a luat act de renunţarea la judecata capătului de cerere din cererea reconvenţională formulată de pârâtul reclamant reconvenţional RG, având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune de către def. RV asupra unei suprafeţe de teren (neprecizată) neînscrisă în CF 2 T şi de către pârâtul reclamant reconvenţional RG asupra suprafeţei de 0,75 ha teren din CF 2 T.

În ce priveşte sentinţa civilă nr. 1858/1989 pronunţată de Judecătoria Năsăud, invocată de reclamantul RG, prin aceasta s-a constatat nulitatea absolută a unui contract de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1975 (prin care RE şi RG i-au vândut lui RG un teren în suprafaţă de 0,75 ha, înscris în CF 2 T), întrucât în cauză au fost incidente prev. art. 44 din Legea 59/1974 care interziceau dobândirea şi înstrăinarea terenurilor agricole prin acte între vii, ele putând avea loc doar prin moştenire legală, iar conformitate cu art. 47 din acelaşi act normativ orice înstrăinare făcută cu încălcarea disp. art. 44 era nulă. Astfel, constatarea acestei nulităţi a contractului sus menţionat, nu constituie o dovadă a faptului că vânzătorii erau titularii dreptului de proprietate asupra terenului ce a făcut obiectul convenţiei de vânzare cumpărare. În cuprinsul sentinţei nu a fost analizată calitatea de proprietari a  vânzătorilor, nefiind statuat că reclamantul şi fratele său ar fi fost, la acea dată,  proprietarii terenului vândut. De altfel, convenţia a fost încheiată sub semnătură privată şi nu în formă autentică, astfel că avea doar valenţele unei promisiuni bilaterale de vânzare cumpărare, ceea ce nu presupunea obligativitatea ca promitentul vânzător să fie proprietarul terenului vândut. Faptul că prin acea sentinţă s-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară şi terenul a fost predat promitenţilor vânzători (prin intermediul executorului judecătoresc urmare a executării silite a sentinţei), nu echivalează cu recunoaşterea dreptului de proprietate al acestora, ci doar părţile au fost repuse în situaţia anterioară încheierii convenţiei, când promitenţii vânzători deţineau faptic terenul de 0,75 ha. În acest sens, în baza sentinţei s-a întocmit de către executorul judecătoresc procesul verbal din 12.12.1990, prin care s-a predat în posesie şi folosinţă lui RE şi reclamantului RG, terenul respectiv de 0,75 ha.

De asemenea, prin decizia civilă nr. 883/R/2002 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud s-a analizat şi respins recursul declarat de RE împotriva SC 476/2002 pronunţată în dosarul 1444/2001 ce a avut ca obiect o acţiune posesorie, în care s-a constatat că nu sunt îndeplinite cumulativ cele 3 cerinţe prev. de art. 674 alin. 1 Cod procedură civilă.

Astfel, în cele două hotărâri judecătoreşti invocate de către pârâtul reclamant reconvenţional RG, nu s-a analizat dreptul de proprietate al acestuia asupra terenului de 0,75 ha, ci doar posesia, prin procesul verbal de executare predându-se doar posesia şi folosinţa către RE şi RG, şi nu dreptul de proprietate.

Conform extrasului CF 2 T nr. topo ….., asupra cotei de 9/48 părţi din terenul arător „DN” şi „R”, în suprafaţă totală de 20.521 mp este proprietar tabular defunctul RV, cu titlu de moştenire potrivit încheierii CF nr. 3156/1911, succesiunea după acest proprietar tabular fiind dezbătură în dosarul nr. 185/186/2007 al Judecătoriei Beclean, dosar în care s-a constatat definitiv şi irevocabil că reclamantul RG nu şi-a dovedit îndreptăţirea asupra suprafeţei de 0,75 ha din CF 2 T, astfel că s-au respins ca nefondate capetele de cerere din cererea reconvenţională formulată de acesta cu privire la dobândirea dreptului de proprietate, prin moştenire, asupra  terenului în suprafaţă de 0,75 ha şi înscrierea dreptului său de proprietate asupra acestei suprafeţe. După cum s-a constatat şi în decizia nr. 126/R/2010 pronunţată de Tribunalul BN în dosarul nr. 185/186/2007, cât timp recurentul (reclamant în prezentul dosar) nu a solicitat ca instanţa să constate că RV, în timpul vieţii, a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului aflat în posesia moştenitorilor săi şi nici nu a solicitat partajarea acestui teren faţă de ceilalţi 4 fraţi ai numitului RA şi nici dezbaterea masei succesorale şi partajul averii lui RA, recurentul nu a făcut dovada că el a devenit proprietar prin moştenire şi partaj asupra lotului de teren de 0,75 ha, aflat în prezent în posesia  pârâtului RM.

Potrivit doctrinei juridice, în acţiunea în revendicare, calitatea procesuală aparţine proprietarului, iar calitatea procesuală pasivă revine celui care stăpâneşte, ca posesor, sau chiar ca detentor, bunul revendicat. Astfel, admiterea acţiunii în revendicare, presupune printre altele că dreptul de proprietate asupra bunului revendicat nu a ieşit din patrimoniul reclamantului prin niciunul din modurile de transmitere (dobândire) a proprietăţii, deci că reclamantul a pierdut numai stăpânirea materială a bunului respectiv.

Faţă de considerentele anterior expuse, şi având în vedere că reclamantul nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra imobilului revendicat, şi cum acţiunea în revendicare este acţiunea formulată de proprietarul neposesor împotriva posesorului neproprietar, în temeiul art. 480 Cod civ. potrivit căruia, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, instanţa va admite excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, şi ca urmare, va respinge acţiunea precizată ca fiind promovată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Potrivit art. 21 din Constituţie din care reiese că este garantat accesul liber la justiţie „ (1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. (3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. (4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite”, iar cfm. prevederilor articolului 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, liberul acces la justiţie este recunoscut oricărei persoane care se pretinde vătămată într-un drept sau interes legitim.

Raportat la culpa procesuală a reclamantului, în baza art. 274 C.proc.civilă, instanţa îl va obliga să plătească pârâtului suma de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat dovedit cu chitanţe la dosar (f.38,39).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului.

Respinge acţiunea civilă precizată formulată de reclamantul RG cu domiciliul în….., împotriva pârâtului RM cu domiciliul în……, ca fiind  promovată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în cuantum de 1500 lei, reprezentând onorariu avocat.

Cu  recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 30.03.2011.

Domenii speta

Spete similare