Ordonanţă preşedinţială, având ca obiect încredinţare minor.

SENTINŢA CIVILĂ NR. 1126 din 29.10.2009 În materia Minori şi familie

Ordonanţă preşedinţială, având ca obiect încredinţare minor.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei Bicaz reclamanta BP a solicitat, pe cale de ordonanţă preşedinţială, în contradictoriu cu pârâtul BI, încredinţarea temporară, spre creştere şi educare a minorului B.Tudor Adrian, născut la data de 04.05.2006.

În motivare a arătat, în esenţă, că în prezent este în proces de divorţ de soţul său, iar de la data la care a părăsit fostul domiciliu comun, forţată de violenţele exercitate de soţ asupra-i, nu a mai putut lua legătura cu fiul său. Precizează că nu a formulat această cerere anterior întrucât nu avea un spaţiu propriu creşterii fiului lor, neavând posibilitatea închirierii unui apartament; în prezent însă are un loc de muncă şi un spaţiu corespunzător creşterii minorului, iar programul de lucru îi permite să aibă grijă de copil şi chiar de a-l lua cu ea la locul de muncă unde există un spaţiu special amenajat pentru copii.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 613 ind. 2 Cod procedură civilă.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei şi timbru judiciar de 0,3 lei.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile speciale prevăzute de ordonanţa preşedinţială.

În motivare a arătat că reclamanta nu a formulat cerere pentru încredinţarea copilului decât la momentul la care i-a intentat acţiune de divorţ, deşi a părăsit mult înainte domiciliul comun, lăsându-l împreună cu fiul lor. Menţionează că nu s-a interesat de copil, nu l-a vizitat şi nu a contribuit cu nimic la creşterea şi educarea sa, adresându-se în acest sens şi instituţiilor pentru protecţia copilului din Belgia.

În drept a invocat dispoziţiile art. 115-118 Cod procedură civilă.

Instanţa a administrat, la solicitarea părţilor, proba cu înscrisuri, efectuându-se şi anchetă socială la domiciliul părţilor din Belgia.

Analizând cererile deduse judecăţii în raport cu înscrisurile depuse la dosar, reţine următoarele:

Pe rolul Judecătoriei Bicaz există înregistrat dosarul nr. 886/188/2008 în care pârâtul a solicitat desfacerea căsătoriei încheiată între el şi reclamantă şi încredinţarea minorului Tudor Adrian; prin cerere reconvenţională pârâta-reclamantă a solicitat încredinţarea către ea a copilului.

De la despărţirea soţilor în fapt, minorul Tudor Adrian, născut la data de 04.05.2006 locuieşte la fostul domiciliu comun al soţilor, împreună cu tatăl său şi actuala lui iubită, o tânără de 19 ani, româncă.

Ordonanţa preşedinţială, prin esenţa ei, astfel cum este reglementată, reprezintă o procedură specială prin care legea îngăduie să se dea o rezolvare vremelnică şi fără prejudecarea fondului unor cazuri al căror caracter urgent nu îngăduie să se aştepte desfăşurarea procedurii de drept comun. Dispoziţiile art. 581 din Codul de procedură civilă, invocate drept temei al cererilor de faţă, prevăd necesitatea îndeplinirii cumulative a condiţiilor privind urgenţa măsurii ce se solicită a fi luată de instanţă, neprejudecarea fondului dreptului şi caracterul vremelnic al măsurii ordonate.

Potrivit dispoziţiilor art. 613 ind.2 Cod procedură civilă, pe timpul divorţului, se pot lua, pe cale de ordonanţă preşedinţială, măsuri vremelnice privind încredinţarea minorilor, în acest caz, condiţia urgenţei prevăzută de art. 581 Cod procedură civilă fiind prezumată chiar de lege.

Potrivit dispoziţiile art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind

protecţia şi promovarea drepturilor copilului, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti referitoare la copii.

Stabilirea acestui interes se face prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere, printre care vârsta copilului, condiţiile pe care părintele i le poate asigura pentru o bună dezvoltare morală, intelectuală şi fizică, ataşamentul acestuia faţă de copil, precum şi al copilului faţă de părinte, profesia părinţilor, profilul lor socio-moral, interesul şi grija manifestată de părinţi în timpul convieţuirii şi după despărţirea în fapt şi alte asemenea împrejurări, fără ca vreun criteriu de apreciere să fie absolutizat, sau altul să nu fie luat în seamă.

Astfel cum rezultă din concluziile raportului de anchetă socială efectuat de Serviciul de Probaţiune din Belgia, la locuinţa minorului, acesta locuieşte în prezent cu tatăl său şi actuala lui iubită, o româncă de 19 ani, de care este foarte ataşat („ în timpul vizitei ..am văzut că toate cele comunicate lui Tudor şi cele comunicate de tata se făceau prin prietenă”). La o vârstă foarte fragedă, de doar 4 ani, Tudor nu merge la grădiniţă, fiindu-i foarte greu să se integreze într-un colectiv de copii care nu vorbesc limba română, singura limbă pe care el o cunoaşte. Din această cauza Tudor nu are legături cu alţi copii, stând mai mereu în preajma prietenei tatălui său, cu aceasta putând comunica uşor în limba maternă.

Prin încredinţarea minorului la mamă, acesta ar fi fost scos din mediul afectiv în care a crescut, or, în cauză o asemenea măsură nu este fundamentată sub aspect probator, iar în sensul neînstrăinării copilului de mediul familial afectiv cu care acesta s-a obişnuit, s-a pronunţat şi Curtea Europeană de Drepturilor Omului în cauza Monory împotriva Ungariei şi României.

Fiind o fire mai retrasă, lui Tudor i-ar fi foarte greu să se acomodeze în prezenţa unor persoane străine, mai ales dacă acestea nu vorbesc limba română, iar încredinţarea către mamă ar presupune cu necesitate acest lucru – în perioada în care ea lucrează băiatul ar trebui să meargă ori la o grădiniţă, ori în spaţiul special amenajată de la locul său de muncă, unde cu siguranţă nu se vorbeşte limba română.

Este adevărat că trebuie să se reia legătura dintre Tudor şi mama

sa, însă in interesul copilului este ca acest lucru să se întâmple treptat, şi nu printr-o schimbare, temporară şi imediată, a locului său de domiciliu; chiar şi în concluziile anchetei sociale se sugerează ca legătura dintre mamă şi copil să fie reluată în mod treptat, începând cu câteva ore pe săptămână. Totodată, instanţa are în vedere şi împrejurarea că mama în prezent locuieşte împreună cu un cetăţean belgian, DF, cu care minorul ar trebui să convieţuiască, în condiţiile în care nu cunoaşte o altă limbă decât cea română.

În spiritul bunei credinţe şi al înţelegerii, în interesul superior al copilului, principial ambii părinţi trebuie să manifeste o disponibilitate maximă şi o cooperare deplină, astfel încât copilul să se bucure de prezenţa, afecţiunea, de grija şi de creşterea din partea ambilor părinţi.

Astfel fiind în interesul superior al minorului ar fi ca apropierea dintre mamă şi copil să se facă treptat, în cadrul unui program de vizitare, chiar la domiciliul mamei şi în lipsa prezenţei tatălui, iar nu prin încredinţarea temporară a copilului la mamă – cu care nemaipăstrând legături de o perioadă îndelungată, există chiar posibilitatea să îi fie foarte grea reacomodarea.

Domenii speta

Spete similare