Achitare pentru tăiere ilegală de arbori

Sentinţă penală 140 din 10.08.2011


Sentinţa penală nr. 140/10.08.2011 – Materie penală – Achitare pentru tăiere ilegală de arbori

I N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bicaz din 22.03.2010 înregistrat la Judecătoria Bicaz s-a pus în mişcare acţiunea penală şi a fost trimis în judecată inculpatul DI pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzută de 108 alin 1 lit d din Legea nr. 46/2008.

Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în fapt, că inculpatul, în perioada noiembrie 2007 – martie 2008 , a tăiat fără drept de pe terenul cu vegetaţie forestieră aparţinând soacrei sale DD , teren situat în punctul B , comuna DĂMUC jud NEAMŢ ,15 arbori de esenţă răşinoasă , rezultând un prejudiciu în cuatum de 5583 lei , conform calculului valoric al masei lemnoase exploatate ilicit.

La reţinerea situaţiei de fapt expuse au fost avute în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: declaraţiile părţii vătămate, proces-verbal de cercetare la faţa locului, carnet de inventariere, copiile titlurilor de proprietate, declaraţiile martorilor DD , OS , PV, GJ şi LI . Învinuitul a negat săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa.

În cursul judecăţii s-a procedat la audierea inculpatului (fila 51), acesta nerecunoscând fapta reţinută în sarcina sa. Au fost audiaţi martorii din licrări , declaraţiile acestora fiind ataşate la dosar .

Analizând probatoriul administrat în cursul urmăririi penale şi judecăţii instanţa  reţine următoarea situaţie de fapt:

La data de 05.11.2009, organele de poliţie din cadrul Postului de Poliţie Dămuc- IPJ Neamţ, însoţiţi de către organele silvice abilitate, s-au deplasat în proprietatea numitei DD  din punctul C , sat TREI FÂNTÂNI, de pe raza comunei Dămuc, jud. Neamţ, unde au identificat si marcat cu ciocanul silvic triunghiular având seria AP 08-33 , un număr de 15 cioate, esenţă răşinoase, specia molid si brad, cioate rezultând în urma tăierilor ilegale de arbori de pe picior, în stare verde. Conform procesului verbal de conducere la cioată  terenul de pe care au fost tăiaţi arborii este identificat după cum urmează UP V- UA 93 J . Actul procedural amintit mai sus a fost încheiat în teren  fără a fi semnat de martori asistenţi , nerespectându-se prevederile legale în acest sens , în aceste condiţii existând suspiciuni cu privire la imparţialitatea constatărilor. Mai mult , nu există dovada convocării perosnei suspectate de comiterea infracţiunii pentru data de 05.11.2009 , cu ocazia deplasării în teren a organelor silvice . Actul de inspecţie de fond a fost întocmit la aceeaşi dată de către PV  , consilier superior ITRSV şi OS  , pădurar. Aceştia au concluzionat că , văzând  titlul de proprietate  nr 23/346/2007 eliberat în baza procesului verbal de punere în posesie nr. 395/21.03.2007  DD , soacra inculpatului este proprietar al terenului de pe care au fost exploataţi arborii .  Cele două acte de constatare efectuate de organele abilitate nu conţin nici măcar o apreciere aproximativă cu privire la vechimea cioatelor identificate în teren. În anexa unu a actului de inspecţie nr 4666/06.11.2009  reprezentând calculul pagubei provenite din tăieri ilegale de arbori se menţionează că valoarea pagubei s-a dublat conform art 105 alin 2  din L  46 /2008 întrucât pădurea aflată în proprietatea numitei DD  se încadrează prin amenajamentul silvic în grupa unu funcţională. Această afirmaţie nu poate fi primită cel puţin din trei motive.

În conformitate cu prevederile Codului Silvic şi în raport de funcţiile pe care le îndeplinesc pentru realizarea obiectivelor generale, economice şi sociale, pădurile se încadrează în două grupe funcţionale. În grupa unu funcţională sunt incluse  păduri cu funcţii speciale de protecţie a apelor, solului, obiectivelor de interes naţional,  de ameliorare a climei şi păduri pentru recreere, păduri pentru ocrotire a genofondului şi ecofondului, precum şi păduri declarate monumente ale naturii şi rezervaţii. Nu există la dosarul cauzei nici o dovadă – de exemplu un extras de amenajament silvic -că terenul de pe care au fost exploataţi arborii face parte din această categorie , fapt ce ar justifica dublarea prejudiciului . Al doilea argument se referă la imposibilitatea legală ca acest teren să aibă destinaţia indicată în actul de inspecţie fapt ce ar contraveni prevederilor art 24 din Legea 1/2000  . Mai mult în  procesul verbal de punere în posesie numărul 395/21.03.2007  anexat la fila 8 DUP la rubrica categorii de terenuri nu este indicat ca terenul ar face parte din grupa 1 funcţională , atestându-se doar că este teren forestier înscris în amenajamentul silvic .

Prejudiciul rezultat în urma săvârşirii faptei este un element constitutiv  de natură sa determine existenţa infracţiunii , iar instanţa constată că prin fişa de calcul existentă la dosar fila 6 , determinarea cuantumului acestuia nu s-a făcut pe criterii bine determinate şi neîndoielnic indicate de organele silvice .

Fiind audiat pe situaţia de fapt  martorul OS , pădurar , cel care a semnat şi procesul verbal de conducere la cioata a declarat ca “ dupa primele opinii ( fara sa se inteleaga de cine au fost exprimate ) arborii au fost t[ia’I ]n perioada noiembrie-martie 2008 de catre DI “ . In aceeasi declaratie martorul precizeaza insa ca “ nu l-am vazut niciodata pe DI  doborand arbori la pamant de pe picior ci l-am gasit in acea proprietate strangand varfuri de foc.” Mai departe in declaratie martorul, in calitate de specialist  indica metoda prin care a ajuns la concluziile privind vechimea cioatelor si autorul faptei indicand ca “altcineva in afara de DI  nu avea cum sa taie arborii”.  Declaraţiile acestui martor se coroborează cu cele ale martorei DD  care a indicat ca inculpatul, căruia martora în calitate de soacră i-a donat , fara a întocmi acte terenul de pe care au fost exploataţi arborii , a adus acasa , de fiecare data doar lemne putrede pentru foc .

La  data de 26.08.2009, în timp ce transporta material lemnos petru care nu a putut prezenta documente justificative a fost surprins de o patrulă din cadrul Postului de Jandarmi Montani Roşu - IJ.J. Harghita, formată din plutonier LI  si GJ , sergent major VI , însoţiţi de lucrătorul operativ AZ, sef pază la APN Cheile Bicazului- Hăşmaş; neavând competenţă teritorială aceştia, nu au putut constata în sarcina inculpatului  săvârşirea vreunei fapte ilicite, dar au întocmit rapoarte, în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

Fiind audiaţi în cauză, în calitate de martori, persoanele menţionate în paragraful anterior , au învederat instanţei că ,la data respectivă, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, executând misiunea de patrulare, l-au surprins pe inculpat  în punctul „B , la limita dintre judeţele Neamţ şi Harghita, transportând aproximativ un metru cub de  material lemnos, de esenţă răşinoase- buşteni, încărcaţi în căruţă tractată de cal. Această împrejurare care conform actului de sesizare a instanţei constituie o dovadă a vinovăţiei inculpatului , nu poate fi reţinută de instanţă decât ca o probă indirectă cu privire la săvarşirea infracţiunii . Doar din aceasta imprejurare nu se poate trage concluzia ca cele 15 cioate identificate in teren provin din  arbori taiaţi de inculpat cu aproximativ un an in urma. Martorii arata ca in caruţă se afla doar un metru cub de material lemnos , prin urmare daca instanta retine savarisrea faptei pe baza acestei probe indirecte , atunci în ceea ce priveste cantitatea de lemn taiata trebuie sa le limiteze la aceea indicată de martori .  Având  în vedere că în prezent , valoarea prejudiciului calculat potrivit dispoziţiilor Ordinului nr.1343/2010 este de  74 lei/mc masă lemnoasă pe picior, valoarea corespunzătoare a 1 mc masă lemnoasă pe picior este de 74 lei , neputând fi întrunite nici în aceste condiţii elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art 108 alin 1 din Legea 46/2008

Imposibilitatea de a stabili pe baza vechimii cioatelor apreciate macar estimativ  în actele de constatare, a datei savarsirii infractiunii , imposibilitatea cuantificarii exacte a prejudiciului cauzat precum si imposibilitatea stabilirii dincolo de orice dubiu ca inculpatul este cel care în perioada indicată  prin rechizitoriu a tăiat cei 15 arbori de esenţă răşinoasă,  constituie elemente ce susţin prezumţia in dubio pro reo .

Instanţa  reţine că, potrivit Constituţiei, art. 5/2 din C.p.p. şi art. 66 alin. 1 C.p.p. inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia,  prin urmare  în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.p.p. va dispune achitarea acestuia .

In temeiul art. 192 alin.(3) Cod procedură cheltuielile judiciare răman în sarcina statului .