Partaj bunuri comune

Sentinţă civilă 24 din 16.02.2012


Sentinţa minori şi familie 24 din 16.02.2012 pronunţată de Judecătoria Baia de Aramă în dosarul nr. 101/181/2011.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 09.02.2011 sub nr. 101/181/2011, reclamanta P. L.-A., în contradictoriu cu pârâtul  I. M. -V. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite de părţi în timpul căsătoriei şi a datoriilor comune.

În motivare, a susţinut reclamanta că a fost căsătorită cu pârâtul în perioada 2004-2009, iar prin sentinţa civilă nr. 611/03.11.2010 pronunţată de Judecătoria Baia de Aramă în dosarul nr. 13687/319/2009 s-a dispus desfacerea căsătoriei.

A susţinut reclamanta că în timpul căsătoriei părţilor, acestea au dobândit un televizor marca JVC, o maşină de spălat marca Zanussi, un pat din lemn de 2 persoane, un  DVD, un autoturism Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare MH 15 YAN, un autoturism Skoda Octavia, cu nr. de înmatriculare MH 79 VLV, bunuri rămase la domiciliul pârâtului.

De asemenea, a arătat reclamanta că a contractat mai multe credite, ultimul credit neachitat fiind contractul de credit nr. 3036706/31.03.2009 pentru suma de 37.000 lei. Din acest credit, susţine reclamanta că a achitat creditul restant contractat de pârât în cuantum de 7077,42 lei, a cumpărat autoturismul Skoda cu suma de 4000 euro iar restul banilor au fost folosiţi exclusiv de pârât.

De aceea, solicită ca bunurile comune pe care părţile le-au dobândit în timpul căsătoriei să fie partajate în cotă de 1/2, iar creditul să fie trecut în contul pârâtului, deoarece a fost folosit exclusiv de către acesta.

A arătat reclamanta că solicită majorarea lotului său cu suma de 5000 lei pe care aceasta a achitat-o din creditul  contractat, începând cu data de 19.02.2010 până în prezent sume ce au fost achitate de  reclamantă  după despărţirea în fapt a părţilor în luna octombrie 2009, ca urmare a punerii în executare a contractului de credit, iar în subsidiar, reclamanta a solicitat ca împărţirea creditului să se facă în cotă de 1/2 şi includerea datoriei pârâtului către BRD în lotul acestuia.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe disp. art. 30 C.fam. şi art. 673 C.pr.civ.

Cererea este legal timbrată.

În dovedire, reclamanta a depus la dosar xerocopii ale adeverinţei nr. 426/14.03.2011 emisă de Ş. G. P., facturii fiscale seria GJ XGL nr. 1326911,  nr. 24042/19.07.2004, certificatului  de garanţie pentru produse Electronice şi Electrocasnice, facturii proforme nr. 182 di 27.05.2005, contractului de credit nr. 3036706/31.03.2009, sentinţei de divorţ nr. 611/03.11.2010 cu menţiunea definitivă şi irevocabilă, adeverinţei de terminarea studiilor superioare de către reclamantă nr. 5999/17.07.2007, adeverinţa nr. 1433/11.10.2011 emisă de Ş. G. P. şi a solicitat încuviinţarea probei cu interogatoriul pârâtului şi a probei testimoniale cu martorii  P. G. şi P. M..

Pârâtul I. M. V. a formulat întâmpinare  solicitând  admiterea în parte a acţiunii promovată de reclamantă în sensul că este de acord cu plata în cotă de 1/2 a creditului rămas neachitat şi partajarea în cotă de 1/2  a autoturismului marca Dacia 1300 ce a fost cumpărat cu banii de la nuntă.

A susţinut pârâtul că nu este de acord cu partajarea celorlalte bunuri din cererea de chemare în judecată  deoarece  acestea nu au aparţinut părţilor.

Reconvenţional, pârâtul I. M. V. a solicitat complinirea masei partajabile cu  un calculator Pentium, două verighete din aur şi cadourile primite pe perioada căsătoriei  părţilor.

În apărare, pârâtul a depus la dosar copia cărţii de identitate a autoturismului marca Skoda Octavia, cu nr. de înmatriculare MH 79 VLV şi copia certificatului de înmatriculare al autoturismului marca Dacia 1310şi a solicitat încuviinţarea probei testimoniale cu martorii T. F. şi I. M..

Instanţa, la termenul din 26 mai 2011, încuviinţând cererea reclamantei, a solicitat prin adresă Serviciului Public Comunitar – Regim Permise de Conducere şi Înmatriculări Vehicule Dr.Tr.Severin să comunice în xerocopie contractul de vânzare cumpărare care a stat la baza înmatriculării autoturismului marca „Skoda Octavia”  cu numărul de înmatriculare MH-79-VLV, răspuns înaintat cu adresa nr. 60610 din 07.06.2011.

În instanţă, s-a luat interogatoriu pârâtului I. M. V., la solicitarea reclamantei P. L. A., iar sub prestare de jurământ au fost audiaţi martorii propuşi de părţi.

 Prin încheierea de admitere în principiu din data de 27.10.2010, în urma probele administrate, s-a admis în parte  în principiu acţiunea formulată de reclamanta P. L. A., în contradictoriu cu pârâtul I. M. V..

S-a admis  în parte şi în principiu cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant I. M. V. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă P. L. A..

S-a constatat că părţile au dobândit în timpul căsătoriei în contribuţie egală un televizor marca JVC, o maşină de spălat marca Zanussi, un autoturism marca Dacia 1300 cu nr. de înmatriculare MH 15 YAN, două verighete din aur, un autoturism marca Skoda Octavia, cu nr. de înmatriculare MH 79 VLV.

S-a constatat  datoria comună a părţilor la unitatea bancară BRD - Groupe Societe Generale S.A. a sumei de 37 000 lei potrivit contractului de credit nr. 3036706 din 31.03.2009.

S-a reţinut  în cote egale la masa partajabilă creditul neachitat în cuantum de 36.000 lei ca datorie comună.

S-a constatat  contribuţie exclusivă a reclamantei la achitarea ratelor aferente creditului pe perioada martie 2010-august 2011 în cuantum de 7.200 lei.

În vederea identificării şi lotizării bunurilor în cauză se va numi expert în specialitatea bunuri mobile.

În vederea identificării şi lotizării bunurilor, în cauză au fost numiţi experţi  M. T.  şi I. M. , care au efectuat şi au depus la dosarul cauzei  rapoartele de expertiză, faţă de conţinutul rapoartelor de expertiză, părţile neformulând obiecţiuni.

 Analizând actele şi lucrările dosarului , instanţa constată şi reţine următoarele:

 Părţile s-au căsătorit  la data de 17 iulie 2004 , prin sentinţa civilă nr. 611 din 03.11.2010 pronunţată în dosarul nr.13687/318/2009, Judecătoria Baia de Aramă admiţând cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, a dispus desfacerea căsătoriei părţilor din culpa pârâtului, a încredinţat reclamantei spre creştere şi educare pe minorul I. Y. R. şi a obligat pârâtul să plătească în beneficiul minorului  pensie de întreţinere în cuantum  de 100 lei, reclamanta urmând să revină la numele avut înainte de încheierea căsătoriei şi anume acela de P..

Prin cererea formulată, reclamanta P. L. A. în contradictoriu cu pârâtul  I. M.-  V. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite de părţi în timpul căsătoriei precum şi a datoriilor comune, cu o contribuţie egală.

De asemenea, prin cererea reconvenţională formulată, pârâtul I. M.-V. a solicitat complinirea masei partajabile cu  un calculator Pentium, două verighete din aur şi cadourile primite pe perioada căsătoriei  părţilor.

Disp. art. 30 al.1 C. fam statuează că „Bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soţi, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soţilor”, iar aliniatul 3 statuează „Calitatea de bun comun nu trebuie dovedită”.

De asemenea, potrivit disp. art. 6733 c.pr.civ. „La prima zi de înfăţişare, dacă părţile sunt prezente, instanţa le va cere declaraţii cu privire la fiecare dintre bunurile supuse împărţelii şi va lua act, când este cazul, de recunoaşterile şi acordul lor cu privire la existenţa  bunurilor, locul unde se află şi valoarea acestora.”

Potrivit art. 32 al.1 lit. c C.fam. „Soţii răspund cu bunurile comune pentru obligaţiile contractate de fiecare dintre soţi pentru împlinirea nevoilor obişnuite ale căsniciei”.

În temeiul acestui text, obligaţia este comună dacă sunt îndeplinite următoarele cerinţe:

a) obligaţia să izvorască dintr-un act juridic, chiar unilateral, nu numai contract, după cum se exprimă textul;

b) obligaţia să fie asumată de către un singur soţ, căci dacă ar fi asumată de amândoi atunci ea ar fi comună, potrivit art. 32 lit. b C.fam., în această situaţie, soţul încheie actul juridic în dublă calitate, şi anume nume propriu şi ca mandatar al celuilalt soţ, în temeiul prezumţiei de mandat tacit reciproc între soţi. De aici, rezultă că dacă celălalt soţ s-a opus la încheierea actului juridic şi creditorul a cunoscut la contractare, această opunere, datoria nu mai este comună;

c) obligaţia să fi fost asumată pentru împlinirea nevoilor obişnuite ale căsniciei, în sensul textului „nevoia obişnuită a căsniciei” însemnând nevoia  normală pentru căsătoria respectivă.

Prin încheierea de admitere în principiu pronunţată la data de 27.10.2011 în dosarul nr. 101/181/2011 Judecătoria Baia de Aramă a admis în parte şi în principiu acţiunea formulată de reclamant a P. L. A. , a admis în parte şi în principiu cererea reconvenţională formulată de pârâtul – reclamant I. M. V. , constatând că părţile au dobândit în timpul căsătoriei  în contribuţie egală un televizor  marca JVC , o maşină  de spălat marca Zanussi , un autoturism marca Dacia 1300 cu nr. de înmatriculare  MH 15 YAN , două verighete din aur , un autoturism  marca Skoda Octavia , cu nr. de înmatriculare  MH 79 VLV.

De asemenea , a constatat  datoria comună a părţilor la unitatea bancară BRD – Groupe Societe Generale S.A. a sumei de 37000 lei potrivit contractului de credit nr. 3036706 din 31.03.2009 şi a reţinut în cote egale la masa partajabilă creditul neachitat în cuantum de 36.000 lei ca datorie comună. A constatat contribuţia exclusivă  a reclamantei la achitarea ratelor aferente creditului pe perioada martie 2010 – august 2011 în cuantum de 7.200 lei.

Prin raportul de expertiză întocmit în specialitatea „ evaluări bunuri mobile” expertul M. T. a identificat şi evaluat bunurile mobile reţinute în I.A.P., propunând , totodată , trei variante de lotizare.

De asemenea, expertul I. M. a identificat şi evaluat  cele două autoturisme ,respectiv autoturismul marca Dacia 1300 cu nr. de înmatriculare MH 15- YAN şi autoturismul marca SKODA OCTAVIA cu nr. de înmatriculare MH-79-VLV  şi în raport de coeficientul de uzură , de actualizare şi de piaţă a stabilit o valoare  de 3745 lei  , respectiv  18387 lei  propunând, în vederea ieşirii părţilor din indiviziune , o variantă de lotizare.

Potrivit disp art.728  alin. 1 Cod civil, „Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune”

Disp. art. 673 9 cod pr.civ., prevăd că „ la formarea şi atribuirea loturilor , instanţa va ţine seama, după caz , şi de acordul părţilor , mărimea cotei părţi ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărţit , natura bunurilor , domiciliul şi ocupaţia părţilor , faptul că unii dintre  coproprietari , înainte de a se cere împărţeala , au făcut construcţii , îmbunătăţiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea”.

Având în vedere dispoziţiile legale amintite mai sus cât şi raportului de expertiză întocmit de expert M. T., instanţa urmează să dispună ieşirea din indiviziune a părţilor în varianta I de lotizare,  în care reclamanta  P. L.  A. urmează să preia în totalitate plata creditului neachitat în sumă de 36000 lei şi primeşte bunurile cuprinse în lotul nr.l , (  autoturismul Dacia 1300 şi cele două verighete din aur ) , iar pârâtul I. M. V. urmează să primească bunurile cuprinse în lotul nr. 2 , (televizorul , maşina de spălat rufe şi autoturismul marca Skoda Octavia) , urmând ca pârâtul să dea reclamantei sultă în cuantum de 28921 lei.

În privinţa solicitării reclamantei ca pârâtul să aibă raport contractual direct cu BRD, acesta în prezent având calitatea de girant în contractul de credit nr.3036706/31.03.2009, instanţa nu o va reţine întrucât potrivit disp. art.  969 cod civil convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, fiind obligatorii între părţi şi neputându-se interveni decât în anumite situaţii excepţionale.

De aceea, faţă de cele reţinute instanţa urmează să admită în parte şi în fond acţiunea formulată de reclamanta  P. L. A. , să  admită în parte şi în fond cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant I. M.V. , să dispună ieşirea din indiviziune a părţilor urmând să omologheze raportul de expertiză întocmit de expert  M. T. în varianta I de lotizare şi să omologheze raportul de expertiză întocmit de expert I. M..

În baza art. 276 c.pr.civ.  , în raport de  cotele atribuite fiecărei părţi şi de cheltuielile avansate de acestea , instanţa va obliga pârâtul-reclamant  I. M.V. să plătească  reclamantei-pârâte  P. L. A., cheltuieli de judecată în cuantum de 809,5 lei.

Domenii speta