Rezilierea contractuală, aplicabilă contractelor cu executare succesivă, precum cel încheiat între părţi, este o consecinţă a principiului forţei obligatorii a contractului în raport de cocontractanţi, reglementat de dispoziţiile art. 968 Cod civil. ...

Drept civil

„Rezilierea contractuala, aplicabila contractelor cu executare succesiva, precum cel încheiat între parti, este o consecinta a principiului fortei obligatorii a contractului în raport de cocontractanti, reglementat de dispozitiile art. 968 Cod civil.

Din analiza prevederilor art. 1020-1021 Cod civil rezulta ca rezilierea judiciara, ca modalitate de desfiintare fara efect de retroactivitate a unui contract sinalagmatic cu executare succesiva, opereaza în conditiile întrunirii cumulative a mai multor conditii. Actiunea în rezolutiune sau reziliere este la dispozitia partii care a executat sau este gata sa-si execute obligatiile corelative asumate contractual. De asemenea, este necesara probarea unei neexecutari de catre pârât a obligatiilor ce îi reveneau conform contractului”

Prin Sentinta civila pronuntata de Judecatoria Baia Mare a fost resainsa actiunea civila formulata de reclamantii BCR si BN.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, s-a retinut ca reclamantii B.C.R. si B.N. i-au chemat în judecata pe pârâtii C.V.F. si C.P., solicitând instantei ca prin hotarârea ce o va pronunta sa dispuna rezilierea contractului încheiat între parti în data de 23.09.2007, intitulat „Contract de prestari servicii de constructie”, pentru neîndeplinirea culpabila a obligatiilor asumate contractual, obligarea pârâtilor la plata sumei de 2337,6 lei reprezentând suma platita în avans, pentru care pârâtii nu au realizat nicio prestatie, cu cheltuieli de judecata.

În motivarea actiunii, reclamantii au învederat instantei ca în data de 23.09.2007 au încheiat cu pârâtii un contract de prestari servicii de constructie, având ca obiect construirea unei case de locuit P+M în rosu, fara acoperis, costul total al lucrarii fiind de 18000 lei.

Reclamantii au aratat ca s-a convenit asupra executarii lucrarii în patru etape de constructie, iar la finalizarea fiecarei etape urmau sa achite pârâtilor câte 4500 lei.

Reclamantii au precizat ca au achitat pârâtilor la data semnarii conventiei suma de 4500 lei, ulterior în data de 20.10.2007 au mai avansat acestora 1500 lei, iar pe parcursul lucrarilor au mai platit pârâtilor sume de bani, în total 12000 lei.

Reclamantii au aratat ca desi au achitat în avans pretul contractului, pârâtii au sistat lucrarile în data de 05.12.2007, cu motivarea ca nu au forta de munca necesara, iar lucrarile au fost oprite înainte de finalizarea etapei a doua, si anume a lucrarii de terminare a scarilor interioare de acces în locuinta, de acces la mansarda, de turnare a treptelor din living si garaj, precum si de turnare a planseului.

S-a precizat ca pârâtilor le revenea obligatia conform contractului, de a-si asigura forta de munca suplimentara, iar sistarea lucrarilor a intervenit în perioada sezonului rece, ceea ce i-a obligat pe reclamanti sa apeleze la alte persoane pentru luarea masurilor de conservare a constructiei.

În drept, reclamantii s-au prevalat de dispozitiile art. 969, 1020 si 1021 Cod civil.

Actiunea a fost legal timbrata cu suma de 265 lei reprezentând taxa judiciara de timbru si s-au aplicat timbre judiciare în valoare de 5 lei.

Pârâtii nu au formulat întâmpinare fata de actiunea introductiva, dar s-au opus admiterii actiunii.

La dosar au fost depuse în probatiune înscrisuri.

Au fost audiati sub prestare de juramânt martorii: K.A..S., M. I. si C. F., declaratiile acestora fiind consemnate si atasate la filele 45-46 si 59 dosar.

S-a administrat proba cu interogatoriul celor doi pârâti, raspunsurile acestora la întrebarile corelative fiind consemnate si atasate la filele 52-53 respectiv 54-55 dosar.

S-a efectuat de catre expert tehnic judiciar M. A. un raport de expertiza în specialitatea constructii civile, ulterior completat (filele 83-100 si 113 dosar).

Analizând materialul probator administrat în cauza, instanta retine urmatoarele:

În data de 23 septembrie 2007 între reclamantii B.C.R. si B.N. în calitate de beneficiari pe de o parte si pârâtii C.V.F. si C.P. în calitate de prestatori de servicii pe de alta parte s-a încheiat contractul de prestari servicii de constructie, în forma înscrisului sub semnatura privata depus la fila 8 dosar.

Obiectul contractului l-a constituit construirea de catre pârâti în beneficiul reclamantilor a unei case de locuit P+M, în rosu, fara acoperis, pârâtii asumându-si obligatia de garantie pentru lucrare si de angajare a muncitorilor necesari pentru constructie.

Valoarea lucrarii a fost convenita la suma de 18000 lei, beneficiarii stabilind ca vor efectua plata la finalul fiecareia dintre cele patru etape ale lucrarii, astfel: fundatie cu placa=4500 lei; parter zidarie=4500 lei; planseu=4500 lei si mansarda zidarie=4500 lei.

La data semnarii contractului, reclamantii au achitat în avans suma de 4500 lei reprezentând contravaloarea primei etape a constructiei, iar în data de 20.10.2007 au mai platit suma de 1500 lei, conform mentiunii de la finele contractului.

De asemenea, pârâtii si-au asumat obligatia de a finaliza constructia pâna la sfârsitul lunii noiembrie 2007, cu exceptia cazurilor de forta majora.

Reclamantii au achitat pârâtilor în total suma de 6000 lei, dupa cum releva mentiunile contractului încheiat, aspect dovedit conform prevederilor art. 1191 alin. 1 Cod civil. Neopunerea pârâtilor la administrarea probei testimoniale a legitimat instanta sa procedeze la audierea martorului C. F., în conditiile art. 1191 alin. 3 Cod civil, dar depozitia acestuia este în aprecierea instantei vaga, referindu-se la „o persoana numita P.”, identificata în cadrul convorbirii telefonice la care a asistat martorul. Chiar daca interlocutorul convorbirii ar fi fost pârâtul C.P., o eventuala recunoastere a acestuia este inopozabila pârâtului C.V.F.

De asemenea, instanta retine ca la interogatoriu ambii pârâti au recunoscut doar primirea sumei de 6000 lei, marturisirea lor coroborându-se cu proba cu înscrisuri administrata.

Potrivit concluziilor raportului de expertiza efectuat în cauza, pârâtii au executat un procent de 90,07% din prima faza a lucrarii convenita contractual, au executat faza a doua în proportie de 100%, au executat 24,6% din lucrarile aferente celei de a treia etape, ramânând integral neexecutate lucrarile corespunzatoare etapei a patra.

Având în vedere suma dovedita de reclamanti a fi fost achitata pârâtilor, de 6000 lei, precum si împrejurarea ca pentru fiecare etapa de lucrari partile au convenit achitarea a câte 4500 lei, instanta constata ca pârâtii au executat lucrari de construire aferente sumei de 6000 lei încasata de acestia, ca atare pretentia reclamantilor de obligare a pârâtilor la plata sumei de 2337,6 lei este nefondata.

Rezilierea contractuala, aplicabila contractelor cu executare succesiva, precum cel încheiat între parti, este o consecinta a principiului fortei obligatorii a contractului în raport de cocontractanti, reglementat de dispozitiile art. 968 Cod civil.

Din analiza prevederilor art. 1020-1021 Cod civil rezulta ca rezilierea judiciara, ca modalitate de desfiintare fara efect de retroactivitate a unui contract sinalagmatic cu executare succesiva, opereaza în conditiile întrunirii cumulative a mai multor conditii. Actiunea în rezolutiune sau reziliere este la dispozitia partii care a executat sau este gata sa-si execute obligatiile corelative asumate contractual. De asemenea, este necesara probarea unei neexecutari de catre pârât a obligatiilor ce îi reveneau conform contractului.

În speta, reclamantii au dovedit doar executarea în parte a obligatiei de plata asumate contractual care le incumba si de asemenea s-a probat prin raportul de expertiza si depozitiile martorilor, aspectul nefinalizarii de catre pârâti a constructiei a carei edificare au contractat-o.

Întrucât rezilierea este o sanctiune judiciara, neexecutarea obligatiei corelative contractuale a pârâtilor nu poate fi analizata separat de verificarea întrunirii cerintei culpei acestora în neexecutare.

În speta, aceasta dovada a culpei pârâtilor nu a fost administrata. Instanta retine ca în conditiile în care reclamantii nu au probat achitarea catre pârâti a sumei aferente cel putin celei de a doua etape de lucrari, executate de acestia în proportie de 100% (si 24,6% din etapa a treia), pârâtii se pot prevala de exceptia de neexecutare. De asemenea, la interogatoriu au invocat faptul ca nu li s-au pus la dispozitie de catre reclamanti materialele necesare, or prin contract si-au asumat doar obligatia asigurarii fortei de munca.

Raportat la aceste considerente, instanta constata ca nu este întrunita cerinta culpei în neexecutare, astfel încât va respinge actiunea reclamantilor, inclusiv din perspectiva obligarii pârâtilor la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de purtarea litigiului.

Domenii speta

Spete similare