Lovire sau alte violenţe

Sentinţă penală 14 din 01.03.2011


Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia de Aramă, nr. 376/P/2010 din 24.01.2011, înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de  09.02.2011 sub. nr. 102/181/2011, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de libertate  a inculpatului  R. I. pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art.180 alin.2 din Codul penal.

Se susţine prin rechizitoriul parchetului că, la data de 17.08.2010, în jurul orelor 22,00-22,30, partea vătămată L. I.se deplasa singură spre locuinţa sa din comuna P., sat B.la volanul autoturismului marca Logan cu numărul de înmatriculare venind de la serviciu.

Ajuns în satul B., L. I. a observat lumină în interiorul magazinului P.F. R. N. din localitate şi, în intenţia de a efectua diverse cumpărături, a oprit autoturismul în dreptul acestui magazin, la o distanţă de 5-10 m.

În momentul în care s-a dat jos din autoturism, din magazinul respectiv a ieşit învinuitul R. I. şi, pe fondul unor relaţii conflictuale mai vechi, partea vătămată L.I. i-a reproşat învinuitului că a săpat un şanţ pe terenul ce urma să-l cumpere de la mătuşa sa, fiind astfel degradat de apele pluviale.

Urmare acestor discuţii învinuitul R.I.a aplicat două lovituri cu pumnul în zona facială a părţii vătămate, cauzându-i leziuni ce au necesitat un număr de 6-7 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, conform certificatului medico-legal anexat la dosarul cauzei.

Starea de fapt reţinută prin rechizitoriu a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: declaraţiile părţii vătămate, proces-verbal de constatare, certificat medico-legal, declaraţiile martorilor: R. I. Ni., R.S.-D., R. Gr. S., L. P. V., R. S.-G..

Concluzionează Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia de Aramă că  fapta învinuitului, R. I., de a fi aplicat două lovituri cu pumnul părţii vătămate L. I., cauzându-i leziuni ce au necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de articolul 180 alin.2 din Codul penal.

În cursul urmăririi penale partea vătămată L. I. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 5.000 lei reprezentând daune morale şi cu suma de 150 lei reprezentând daune materiale.

În instanţă, a fost audiat inculpatul şi s-a luat o declaraţie părţii vătămate L. P. I.care a precizat că în această cauză se constituie parte civilă cu suma de 5.000 lei reprezentând daune morale. De asemenea,  a  mai solicitat suma de 200 lei reprezentând drumul la medicul legist şi chitanţa pe care a achitat-o la medicul legist.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată şi reţine următoarele:

În urma probatoriului administrat instanţa reţine că la data de 17.08.2010, în jurul orelor 22,00-22,30, partea vătămată L. . se deplasa singură spre locuinţa sa din comuna Po., sat B., la volanul autoturismului marca Logan cu numărul de înmatriculare ., venind de la serviciu. Ajuns în satul B., L.I.a observat lumină în interiorul magazinului P.F. R. N. din localitate şi, în intenţia de a efectua diverse cumpărături, a oprit autoturismul în dreptul acestui magazin, la o distanţă de 5-10 m. În momentul în care s-a dat jos din autoturism, din magazinul respectiv a ieşit învinuitul R.I.şi, pe fondul unor relaţii conflictuale mai vechi, partea vătămată L. I. i-a reproşat învinuitului că a săpat un şanţ pe terenul ce urma să-l cumpere de la mătuşa sa, fiind astfel degradat de apele pluviale. Urmare acestor discuţii învinuitul R.I. a aplicat două lovituri cu pumnul în zona facială a părţii vătămate, cauzându-i leziuni ce au necesitat un număr de 6-7 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.

 Potrivit art.3201 Cpp „ Judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei. Până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

 Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.

 La termenul de judecată, instanţa întreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte, procedează la audierea acestuia şi apoi acordă cuvântul procurorului şi celorlalte părţi.

 Instanţa de judecată soluţionează latura penală atunci când, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite şi sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.

 Dacă pentru soluţionarea acţiunii civile se impune administrarea de probe în faţa instanţei, se va dispune disjungerea acesteia.

În caz de soluţionare a cauzei prin aplicarea alin. 1, dispoziţiile art. 334 şi 340 - 344 se aplică în mod corespunzător.

Instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Dispoziţiile alin. 1 - 6 nu se aplică în cazul în care acţiunea penală vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă.”

Având în vedere declaraţia inculpatului dată în faţa instanţei, prin care acesta a recunoscut fapta, actele aflate în dosarul de urmărire penală, declaraţiile martorilor audiaţi în cursul urmăririi penale, respectiv declaraţia martorilor R. I. N., R.S.-D., R. Gr. S., L. P. V., R.S.-G., care se coroborează cu declaraţia inculpatului dată în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa apreciază că inculpatul se face vinovat de fapta pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată astfel că urmează să dispună condamnarea inculpatului.

Potrivit disp. art. 72 cod penal „ La stabilirea şi aplicarea pedepselor, se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale acestui cod , de limitele de pedeapsă fixate în partea specială , de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală”.

De aceea , la individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului , instanţa va avea în vedere conduita bună a inculpatului  înainte de săvârşirea faptei, urmând a se reţine în cauză circumstanţa atenuată prevăzută de art 74 aliniatul 1 lit. a. Cod penal şi cea prevăzută de art 74 aliniatul 1 c. Cod penal constând în prezentarea sa în faţa instanţei de judecată şi comportarea sinceră în cursul procesului penal.

În raport de cele expuse mai sus, instanţa în baza art.180 alin.2.c.p, cu aplic. art. 320 ind. 1  C.p.p. şi art. 74 lit. a şi c Cp.

Condamnă inculpatul R. .I fiul lui S. şi I., născut la data de . în . cu antecedente penale, domiciliat în comuna ., sat .  judeţul ., la 300 lei amendă penală.

Atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 63 ind.l.c.p.

Latura civilă în cadrul procesului penal este guvernată de depoziţiile legii civile ce a ceea presupune incidenţa  dispoziţiilor art. 1169 c.civ. potrivit cărora „ cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească”.

Potrivit art. 998 din Codul civil” orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acesta din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara”.

Din prevederile legale menţionate rezultă că pentru  angajarea răspunderii civile delictuale se cere a fi îndeplinite cumulativ câteva condiţii, şi anume : existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte  ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate şi existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat.

Din probele administrate rezultă că sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii civile delictuale în sensul că inculpatul a săvârşit o faptă culpabilă şi anume aceea de a lovi partea vătămată, cu vinovăţie producând un prejudiciu părţii vătămate, iar între faptă şi prejudiciu există raport de cauzalitate.

Din actele depuse (filele  11-15), rezultă că partea vătămată a suferit un prejudiciu material în sumă de 200 lei. În ceea ce priveşte daunele morare instanţa reţine că orice  suferinţă fizică produce implicit şi o suferinţă morală persoanei vătămate, respectiv un prejudiciu moral  care nu poate fi acoperit decât prin obligarea persoanei vinovate la plata unei sume de bani cu titlu de daune morale.

Astfel că, instanţa urmează să admită în parte acţiunea civilă exercitată de partea vătămată L. P. I.,  va obliga inculpatul să plătească părţii vătămate suma de 200 lei cu titlu de daune materiale şi având în vedere că leziunile cauzate au necesitat pentru vindecare un număr relativ mic de îngrijiri medicale, va obliga inculpatul să plătească părţii vătămate suma de 1.000 lei cu titlu de daune morale.

Instanţa va obliga inculpatul, la plata către partea vătămată a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 lei reprezentând onorariu avocat .

 În baza art. 191 alin.1 c.p.p. va obliga inculpatul să plătească cheltuieli judiciare  către stat în cuantum de 103,96 lei.