Violare de domiciliu

Sentinţă penală 33 din 19.04.2011


Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia de Aramă, nr. 474/P/2010 din 07.02.2011, înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 17.02.2011 sub. nr. 134/181/2011, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului C. L. P. pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 99 Cod penal.

Se susţine prin rechizitoriul parchetului că, în seara zilei de 31.10.2010, învinuitul Colţa Luigi Petrişor, în vârstă de 17 ani şi 8 luni, s-a deplasat la cefe –barul P.F.A. P.I., unde a consumat băuturi alcoolice iar după circa o oră, împreună cu V. G.– A. a mers cu autoturismul acestuia în oraşul Motru, unde a mai consumat băuturi alcoolice.

În jurul orelor 01,00 din data de 01.11.2010 aceştia s-au reîntors în satul G., unde învinuitul a fost lăsat în apropierea locuinţei sale, de unde s-a deplasat prin grădina martorei B. M. şi a escaladat gardul în curtea caselor numitelor D. M. şi D. D.N., care deţin două imobile în incinta aceleiaşi curţi. Inculpatul a bătut insistent la uşile şi ferestrele celor 2 imobile în scopul de a le propune să întreţină relaţii sexuale, fără vreo înţelegere prealabilă cu vreuna din acestea.

Alarmate de aceste zgomote, numitele D. M. şi D. D. N., care locuiesc singure în imobilele respective, s-au trezit şi s-au apelat telefonic iar ulterior au aprins luminile şi au ieşit afară din locuinţe, timp în care inculpatul s-a ascuns în interiorul curţii respective.

Părţile vătămate au reintrat în locuinţele lor, însă C. L. P. a bătut din nou la  ferestre şi a aruncat cu bulgări de pământ, fapt ce a determinat părţile vătămate să iasă din nou din imobile şi să întrebe cine este, moment în care inculpatul a escaladat gardul în grădina lui B. M.şi a părăsit locul respectiv, pierzând la faţa locului un telefon mobil, aparţinând mamei sale C. L.- E., pe baza acestui fapt, acesta  fiind ulterior identificat ca fiind persoana care a intrat pe timpul nopţii, fără drept şi fără consimţământul părţilor vătămate în curtea casei acestora.

Concluzionează Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia de Aramă că fapta învinuitului, C. L. P., de a fi pătruns pe timpul nopţii, fără drept şi fără consimţământul părţilor vătămate D. M. şi D. D. N.în curtea locuinţei acestora, constituie infracţiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art.192 alin.2 Cod penal.

În ceea ce priveşte latura civilă, se reţine că părţile vătămate D. M. şi D. D. N. nu au precizat dacă se constituie parte civilă în procesul penal şi au solicitat doar trimiterea în judecată a inculpatului pentru infracţiunea de violare de domiciliu.

În instanţă, a fost audiat inculpatul iar la dosarul cauzei a fost înaintată  fişa de cazier a acestuia şi referatul de evaluare întocmit de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată şi reţine următoarele:

În urma probatoriului administrat instanţa reţine că inculpatul C.L. P.,  în jurul orelor 01,00 din data de 01.11.2010, s-a deplasat prin grădina martorei B. M. şi a escaladat gardul în curtea imobilelor numitelor D.M. şi D. D.N.care deţin două imobile în incinta aceleiaşi curţi bătând insistent la uşile şi ferestrele celor 2 imobile, fără vreo înţelegere prealabilă cu vreuna din acestea. D. M. şi D. D. N., care locuiesc singure în imobilele respective, s-au trezit şi s-au apelat telefonic iar ulterior au aprins luminile şi au ieşit afară din locuinţe, timp în care inculpatul s-a ascuns în interiorul curţii respective.

Ulterior părţile vătămate intrat în casele lor iar inculpatul C. L. P. a bătut din nou la ferestrele caselor şi a aruncat cu bulgări de pământ.

 Părţile vătămate au ieşit din nou din case şi atunci inculpatul a escaladat gardul în grădina lui B. M. şi a părăsit locul respectiv, pierzând la faţa locului un telefon mobil, aparţinând mamei sale C. L.- E..

În baza dispoziţiilor art. 3201 Cpp instanţa a procedat la audierea inculpatului, care cu ocazia audierii de către instanţă, declaraţia fiind consemnată şi ataşată la dosar fila 29, a recunoscut faptele reţinute prin actul de sesizare, a menţionat că este de acord ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor de la urmărirea penală pe care le recunoaşte şi nu a mai solicitat administrarea altor probe.

 Potrivit art.3201 Cpp „ Judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei. Până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.

La termenul de judecată, instanţa întreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte, procedează la audierea acestuia şi apoi acordă cuvântul procurorului şi celorlalte părţi.

Instanţa de judecată soluţionează latura penală atunci când, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite şi sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.

Dacă pentru soluţionarea acţiunii civile se impune administrarea de probe în faţa instanţei, se va dispune disjungerea acesteia.

În caz de soluţionare a cauzei prin aplicarea alin. 1, dispoziţiile art. 334 şi 340 - 344 se aplică în mod corespunzător.

Instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Dispoziţiile alin. 1 - 6 nu se aplică în cazul în care acţiunea penală vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă.”

Având în vedere declaraţia inculpatului dată în faţa instanţei, prin care acesta a recunoscut fapta, actele aflate în dosarul de urmărire penală, declaraţiile martorilor audiaţi în cursul urmăririi penale, respectiv declaraţia martorilor B. I. M., V. G.-A., P. I. I., care se coroborează cu declaraţia inculpatului dată în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa apreciază că inculpatul se face vinovat de fapta pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată astfel că urmează să dispună condamnarea inculpatului.

Potrivit disp. art. 72 cod penal „ La stabilirea şi aplicarea pedepselor, se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale acestui cod , de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală”.

De aceea, la individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanţa va avea în vedere circumstanţa atenuată prevăzută de art. 74 aliniatul 1 lit. c. Cod penal constând în prezentarea sa în faţa instanţei de judecată şi comportarea sinceră în cursul procesului penal.

În raport de cele expuse mai sus, instanţa în baza art.192 alin.2.din Cp cu aplic. art.3201 C.p.p. şi art. 74 lit. c şi art.99 C.p. va condamna inculpatul C. L. P., născut la data de, în localitatea, fiul lui P. şi  L.-E., cetăţean român, cu antecedente penale, C.N.P., domiciliat în, la 3 luni închisoare.

În baza art. 110  C.p. se va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi stabileşte un termen de încercare de 1 ani şi 3 luni.

Se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi b cod penal pe perioada prevăzută de art. 71 alin.2 din Codul penal.

În baza art.71 alin.5 cod penal va fi  suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi b cod penal pe durata termenului de încercare.

În baza art. 359 c.p.p. se va atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 c.p.

Se va lua act că în cauză nu există constituire de parte civilă în cadrul procesului penal.

În baza art. 191 alin. l c.p.p. va fi obligat inculpatul C.L. P.să plătească cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 538,8 lei din care 200 lei onorariu avocat din oficiu în cursul urmăririi penale şi 200 lei onorariu avocat din oficiu în faza de judecată, onorarii din oficiu urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti