Acţiune în constatare. Admisibilitate. Art.111 cod de procedură civilă.

Sentinţă civilă 6068/2012 din 10.07.2012


 

 Acţiune în constatare. Admisibilitate. Art.111 cod de procedură civilă.

 

 

 

 Judecătoria Bistriţa – Sentinţa civilă nr.6068/2012

 

 Prin cererea înregistrată la această instanţă, reclamanta S.R. a solicitat să se constate încetarea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 09.05.2008 cu pârâta SC S.&C.SRL, pentru imposibilitate fortuită de executare a obligaţiei sale, în temeiul ipotezei reglementare în alin. 8 din convenţia dintre părţi; şi restituirea avansului în cuantum de 15.000 euro; cu cheltuieli de judecată.

 În motivare se arată că la data de 09.05.2008, între părţi a intervenit antecontractul de vânzare-cumpărare în baza căruia pârâta s-a angajat să-i vândă reclamantei un apartament din Bistriţa, la un anumit standard de finisaje, cel târziu până la data de 15.12.2008, contra preţului de 84.500 euro, din care s-a achitat un avans de 15.000 euro. Din motive independente de voinţa reclamantei, respectiv pierderea locului de muncă ca urmare a disponibilizării de către angajator şi boala gravă de care suferă, acesta a fost nevoită să renunţe la promisiunea contractată, decizie comunicată şi pârâtei. Deşi aceasta a înţeles motivele reclamantei, nu a restituit avansul încasat de la pârâtă, invocând dificultăţi de natură financiară.

 În drept s-au invocat prevederile art. 969 şi urm. Cod civil.

 În probaţiune s-au anexat înscrisuri (f. 4-11).

 Legal citată, pârâta a depus la dosarul cauzei concluzii scrise prin care a solicitat, respingerea acţiunii ca fiind, în principal, inadmisibilă, iar în subsidiar, nefondată.

 Acţiunea este inadmisibilă întrucât, reclamantul poate cere realizarea dreptului conform art. 111 Cod procedură civilă. Este real faptul că reclamanta a solicitat o întâlnire la sediul societăţii pârâte pentru a purta o discuţie referitoare la contract, însă nu s-a pus problema procedurii concilierii directe, neexistând nicio convocare în acest sens sau vreun document justificativ. În plus, acţiunea în constatare promovată de reclamant are un caracter subsidiar faţă de cea în realizarea dreptului, respectiv rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 09.05.2008.

 Acţiunea formulată este nefondată deoarece nu respectă modalităţile legale de încetare a contractelor civile, respectiv rezoluţiunea sau acordul părţilor. Motivele faptice invocate de reclamantă la întâlnirea cu pârâta sunt diferite de cele menţionate în cuprinsul cererii introductive, acesta acceptând inclusiv să piardă avansul achitat. Oricum, motivele prezentate, respectiv pierderea locului de muncă şi boala gravă, nu pot constitui cazuri fortuite care să exonereze de la răspundere pe cel care le invocă.

 Prin notele de şedinţă depuse la dosarul cauzei la termenul din 13.01.2012, reclamanta a arătat că argumentele pârâtei prin care susţine că cererea introductivă este nefondată nu subzistă întrucât, conform stipulaţiilor de la alin. 8 din antecontractul dedus judecăţii, reclamanta a asimilat situaţia sa unei împrejurări ne imputabile părţilor care, din motive obiective, determinate după împrejurările cauzei, se află în imposibilitatea de a continua executarea contractului. Drept urmare, convenţia ar trebui să înceteze de drept, nefiind necesară rezoluţiunea judiciară a antecontractului. Reclamanta susţine că a adus la cunoştinţă pârâtei situaţia sa excepţională, nefiind adevărate susţinerile acesteia din urmă conform cărora nu a aflat de cazul fortuit decât în cursul lunii aprilie 2011.

 Reclamanta a anexat în probaţiune înscrisuri şi a solicitat admiterea probei testimoniale şi dispunerea unei expertize medico-legale. 

 Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei la termenul din 01.06.2012, pârâta a solicitat instanţei să dispună respingerea cererii reclamantei pentru motivele arătate în cauză.

 În plus, aceasta arată că nu se poate reţine aplicabilitatea art. 8 din antecontractul încheiat între părţi întrucât în speţă este indiscutabilă culpa reclamantei, concretizată prin refuzul îndeplinirii obligaţiei asumate, adică plata preţului, culpă care exclude, în mod neechivoc, aplicabilitatea dispoziţiilor menţionate. Mai mult decât atât, reclamanta deţine în coproprietate două apartamente, unul în Bistriţa şi unul în Cluj-Napoca, având aşadar şi alte surse de finanţare decât salariul invocat şi nepunându-se, prin urmare, problema imposibilităţii de executare a obligaţiei de plată.

 Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei la termenul din 01.06.2012, precizate, reclamanta a solicitat să se admită cererea introductivă, astfel cum a fost ea precizată şi menţionată, arătând că nu a fost chemată şi nici nu a fost notificată de pârâtă să se prezinte la predarea apartamentului contractat sau la întocmirea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică. De asemenea, neagă că ar fi motivat refuzul de a continua convenţia dintre părţi cu motivul că doreşte achiziţionarea altui spaţiu locativ în Cluj-Napoca.

 Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma probelor administrate şi a temeiurilor juridice aplicabile, instanţa reţine următoarele:

Între părţi a intervenit antecontractul de vânzare-cumpărare (f.24), în baza căruia pârâta s-a angajat să-i vândă reclamantei un apartament, la un anumit standard de finisaje, cel târziu până la data de 15.12.2008, contra preţului de 84.500 euro, din care s-a achitat un avans de 15.000 euro.

 Prin acţiunea formulată, reclamanta a solicitat să se constate încetarea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 09.05.2008, cu pârâta, pentru imposibilitate fortuită de executare a obligaţiei sale, în temeiul ipotezei reglementare în alin. 8 din convenţia dintre părţi, precum şi restituirea avansului achitat de aceasta pârâtei, în cuantum de 15.000 euro.

 Referitor la susţinerile pârâtei, în sensul că acţiunea în constatare formulată ar fi inadmisibilă prin prisma disp.art.111 C.proc.civ., instanţa reţine că reclamanta în mod corect şi legal din punct de vedere procedural şi-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispoziţiile art.111 teza 1 din C.proc.civ., aceasta neavând posibilitatea de a cere rezoluţiunea contractului, pe calea unei acţiuni în realizare, având în vedere faptul că, îşi invocă propria imposibilitate de a îndeplini în continuare obligaţiile contractuale, iar acţiunea în rezoluţiune a contractului, poate fi intentată pe calea unei acţiuni în realizare, numai de partea care a executat sau care se declară gata să execute contractul (cum ar fi cazul pârâtei), cunoscut fiind că una dintre condiţiile cerute pentru admisibilitatea rezoluţiunii judiciare este ca neexecutarea să fi fost imputabilă părţii care nu şi-a îndeplinit obligaţia.

 Dacă s-ar recunoaşte o asemenea acţiune părţii care nu-şi execută obligaţia – cum este cazul în speţă – ar însemna să i se acorde o primă de încurajare, o cale nejustificată de a se desprinde din raportul contractual la care a convenit, ceea ce ar constitui o înfrângere de neadmis a principiului obligativităţii contractelor.

 Pe de altă parte, reclamanta îşi întemeiază acţiunea pe dispoziţiile alineatului 8 din  antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat de părţi la data de 09.05.2008, care prevăd că încetarea antecontractului intervine de drept, ca urmare a unor motive ne imputabile părţilor.

 Faţă de aceste considerente instanţa a apreciat că din punct de vedere procedural acţiunea în constatare formulată de reclamantă este admisibilă.

 Acţiunea a fost însă respinsă pe fond pentru faptul că reclamanta nu a reuşit să facă dovada împrejurărilor fortuite care au împiedicat-o să-şi execute obligaţiile contractuale.