Partaj concubini. Achiziţionarea unui bun imobil de către unul din ei. Efecte cu privire la celălalt

 Partaj concubini. Achiziţionarea unui bun imobil de către unul din ei. Efecte cu privire la celălalt. 

 Faţă de prevederile legale în vigoare, regimul juridic al bunurilor imobile are un caracter specific, concretizat –  între altele – în modul de dobândire a proprietăţii asupra lor, care exclude principiul consensualismului actelor juridice şi presupune, ca o condiţie de validitate a actului de dobândire, forma autentică şi autorizaţia de înstrăinare.

 În raport de această situaţie şi cum prevederile privitoare la comunitatea de bunuri dintre soţi (art. 30 C.fam.) sunt de strictă interpretare şi nu se pot extinde prin asemănare la bunurile co-achiziţionate în alte condiţii, în literatura juridică şi practica judiciară s-a apreciat că, în cazul în care unul dintre concubini nu a figurat ca parte în actul de dobândire a unui imobil, el nu devine coproprietar al bunului achiziţionat în timpul concubinajului, indiferent de durata convieţuirii, ci eventual creditor, ca titular al unui drept de creanţă, în cazul în care a contribuit la achiziţionarea bunului.

Judecătoria Bistriţa – Secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 2672/29.04.2010

 Prin acţiunea civilă înregistrată sub nr. 4856/190/2007, reclamantul D.F. a chemat în judecată pe pârâta Z.L., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să constate că părţile sunt coproprietari asupra imobilului apartament cu 3 camere, situat în Bistriţa, Al. Tihuţei, nr. 9, sc. C, ap. 4l, înscris în CF 5525/4l Bistriţa, nr. top 82l2/C/4l, în procent de 90% reclamantul şi l0% pârâta, procente la care se solicită a se stabili valoarea imobilului fără îmbunătăţiri; să constate că reclamantul este proprietar în procent de l00% asupra următoarelor bunuri:  l garnitură mobilă bucătărie – l.000 lei; l garnitură mobilă camera mare – l.000 lei;  l garnitură mobilă camera mică – l.000 lei; 2 buc. birouri – 2xl00 lei; l buc. colţar imitaţie piele maro – 700 lei; 2 buc. televizoare color – 300 + 500 lei; l buc. video – 500 lei; l buc. cuptor cu microunde – 500 lei; l buc. combină muzicală – 300 lei; l buc. frigider Zanussi – 300 lei; l buc. centrală termică Beretta + instalaţie – 2.500 lei; l buc. autoturism marca Opel Agila an fabricaţie 2003 – 20.000 lei; 2 buc. covoare + 7 buc. carpete – 300 lei; 2 buc. tablouri mari + l0 mici – l.000 lei; l buc. calculator + l buc. monitor marca Samsung – 2.500 lei; maşină de spălat automată marca Bosch – 2.000 lei; l buc. telefon mobil Samsung – 500 lei; l buc. telefon Panasonic – 450 lei; contravaloarea îmbunătăţirilor aduse apartamentului din litigiu: gresie, faianţă, schimbat obiectele sanitare, geamuri şi uşi termopan, parchet – 45.000 lei; să constate că masa bunurilor de partajat este grevată de un pasiv în cuantum de l3.000 lei, constând în împrumuturile făcute de reclamant la BCR, pe care acesta le restituie din veniturile sale; să dispună partajarea bunului imobil, prin atribuirea acestuia către reclamant, cu eventuală sultă compensatoare; să dispună rectificarea înscrierii în CF a pârâtei, în sensul radierii acesteia şi înscrierea reclamantului la rubrica „Înscrieri privitoare la proprietate”; să dispună efectuarea cuvenitelor menţiuni în actele de proprietate ale autoturismului marca Opel Agila menţionat mai sus, cu cheltuieli de judecată în caz de opoziţie.

În motivare arată reclamantul că a trăit cu pârâta în concubinaj începând cu data de l.06.l999, până în prezent. În perioada concubinajului au fost cumpărate toate bunurile enumerate în acţiune, după cum urmează: în anul 200l a fost achiziţionat apartamentul, în anul 2002 a fost instalată centrala termică şi a fost cumpărat mobilierul şi celelalte bunuri mobile, ulterior fiind făcute toate îmbunătăţirile la apartament enumerate.

În perioada concubinajului pârâta nu a avut nici o sursă de venit, nefiind angajată nicăieri. În plus, aceasta are o fetiţă dintr-o relaţie anterioară, care a crescut împreună cu părţile. Reclamantul a fost cel care a lucrat şi a adus bani în casă, fiind şofer de TIR în transport internaţional, venitul lunar fiind de circa 6.000.000 lei şi 500-600 DM.

În ceea ce priveşte apartamentul, preţul acestuia la cumpărare a fost de l00.000.000 lei vechi, plata efectuându-se în două tranşe. Pârâta a deţinut o cameră de cămin în Dej, pe care a vândut-o cu ll.800.000 lei vechi, care au fost puşi pentru cumpărarea apartamentului, intrând în prima tranşă de 80.000.000 lei vechi plătită ca avans. Diferenţa până la această sumă a acoperit-o reclamantul prin suma de 7.500 DM restituită de numitul Szekely Ioan căruia i-o împrumutase anterior începerii concubinajului. Ulterior, tot din bani personali, reclamantul a achitat diferenţa de 20.000.000 lei vechi la data de l.08.200l. Motivul pentru care pârâta apare ca singur proprietar al apartamentului este acela că la data cumpărării, reclamantul era încă căsătorit cu fosta soţie – Demeter Viorica.

Pentru aceste considerente, reclamantul consideră că a avut o contribuţie de 90% la dobândirea apartamentului, iar pârâta de l0%.

De asemenea, bunurile mobile enumerate în acţiune îi aparţin în cotă de l/l, deşi au fost cumpărate în perioada concubinajului, reclamantul fiind singurul care a avut un venit considerabil în casă.

Cu privire la autoturism şi la îmbunătăţirile aduse imobilului, menţionează reclamantul că în urma divorţului de fosta soţie şi a partajului i-au revenit în proprietate imobilele teren în suprafaţă de 500 mp. şi casă de locuit, înscrise în CF 25ll Unirea şi pe care în anul 2004 le-a vândut numitei Biriş Maria pentru preţul de 850.000.000 lei, din care 200.000.000 lei i-a folosit la achitarea sultei către fosta soţie, iar diferenţa de 650.000.000 lei i-a adus în casă. Din aceşti bani cu 200.000.000 lei a cumpărat autoturismul şi restul de 450.000.000 lei i-a folosit pentru îmbunătăţirile apartamentului. Din acest motiv s-a solicitat ca procentul de l0% ce-i revine pârâtei să fie aplicat valorii apartamentului fără îmbunătăţiri. Autoturismul a fost achiziţionat doar pe numele pârâtei, deoarece cum aceasta nu avea serviciu, s-au hotărât ca aceasta să facă servicii de taximetrie, fiind o condiţie obligatorie pentru afiliere la o societate de taximetrie, să deţină în proprietate autoturismul.

Centrala termică şi instalaţia acesteia au fost achiziţionate în cursul anului 2002, cu un împrumut de l0.000.000 lei făcut de reclamant de la numitul Iakab Tiberiu, cu care a plătit avansul, restul costului până la suma de 25.000.000 lei l-a achitat reclamantul în rate din salariul său. Banii împrumutaţi au fost restituiţi de reclamant în anul 2003, când a câştigat un proces cu SC Topaz Transport SRL.

 În ceea ce priveşte suma de l30.000.000 lei provenită din împrumuturile bancare, se menţionează că au avut ca scop operaţia la ochi a pârâtei şi ore de germană pentru fetiţa acesteia.

 Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca inadmisibilă, cu motivarea că este fundamentată pe o falsă premisă a comunităţii de bunuri şi fără observarea conţinutului unor acte autentice, respectiv contractul de vânzare-cumpărare şi extras de CF.

 Astfel, vânzarea-cumpărarea apartamentului s-a făcut printr-un act autentic, peste conţinutul şi împotriva căruia nu se pot administra alte probe potrivit disp. art. ll9l al. 2 C.civ. dacă reclamantul apreciază că a avut o contribuţie proprie la achiziţionarea apartamentului sau la îmbunătăţiri înseamnă că el pretinde un drept de creanţă, care are un cu totul alt temei juridic şi acţiunea trebuie timbrată la valoare.

 Situaţia este identică şi în privinţa bunurilor mobile, prin prisma disp. art. l909 C.civ. Mai mult autoturismul a fost cumpărat pe numele propriu, pentru a efectua servicii de taximetrie.

 Bunurile arătate au fost cumpărate cu o contribuţie majoritară a pârâtei, care şi-a vândut apartamentul proprietate personală din Dej şi o serie de bunuri mobile avute dintr-o căsătorie anterioară, primind ajutor şi de la părinţi.

 Apoi, pârâta că a lucrat ca o „sclavă” la diverse persoane pentru a-i satisface toate capriciile reclamantului, care este o fire răutăcioasă, agresivă şi uneori chiar violentă. Reclamantul era foarte gelos şi nu-i permitea să se angajeze cu carte de muncă, spunând să aibă grijă de el şi de casă.

 Pe lângă faptul că solicită a se constata că este proprietar l00% asupra bunurilor mai solicită a se constata că bunurile supuse partajului sunt grevate de un pasiv de l30.000.000 lei, constând în împrumuturile făcute de el la BCR, cerere care nu-şi are justificare raportat la efectuarea unor împrumuturi de către reclamant, întrucât aceasta îl priveşte personal şi nici privitor la nişte bunuri care, de asemenea, pretinde că-i sunt proprii.

 În condiţiile în care apartamentul este proprietatea exclusivă a pârâtei, partajarea acestuia prin atribuirea către reclamant nu este posibilă şi, pe cale de consecinţă nici rectificarea înscrierii în CF.

 Prin Sentinţa civilă nr. 2672/2010 pronunţată de Judecătoria Bistriţa în dosarul nr. 4856/190/2007, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamant şi în consecinţă s-a constatat că reclamantul şi pârâta sunt coproprietari, în cotă indiviză de 9/10 părţi reclamantul şi de 1/10 părţi pârâta, asupra următoarele bunuri mobile, în valoare totală de 57.900 lei: 1. garnitură mobilă bucătărie, în valoare de 1.000 lei; 2. garnitură mobilă camera mare, în valoare de 1.000 lei; 3. garnitură mobilă camera mică, în valoare de  1.000 lei; 4. birouri – 2 buc., în valoare de 200 lei; 5. colţar imitaţie piele maro, în valoare 700 lei; 6. TV color – 1 buc., în valoare de 500 lei; 7. combină muzicală, în valoare de 300 lei; 8. frigider marca Zanussi, în valoare de 300 lei; 9. centrală termică Beretta+instalaţie, în valoare de 2.500 lei; 10. covoare – 2 buc. şi carpete – 7 buc., în valoare de 300 lei; 11. tablouri mari – 2 buc. şi tablouri mici – 10 buc., în valoare de 1.000 lei; 12. calculator şi monitor marca Samsung, în valoare de 2.500 lei; 13. maşină de spălat automată marca Bosch, în valoare de 1.600 lei; 14. îmbunătăţiri aduse apartamentului nr. 41 situat în Bistriţa, Aleea Tihuţei, nr. 9, sc. C, constând în: gresiat şi faianţat, schimbat obiecte sanitare, geamuri şi uşi termopan, parchet, în valoare de 45.000 lei. S-a dispus partajarea bunurilor aflate în coproprietatea părţilor prin formarea de loturi în natură şi atribuirea lor, astfel: Lotul nr.1 reclamantului, compus din bunurile indicate la pct. 1-8, 10-13, în valoare totală de 10.400 lei şi Lotul nr.2 pârâtei, compus din bunurile indicate la pct. 9 şi îmbunătăţirile aduse apartamentului nr. 41 situat în Bistriţa, Aleea Tihuţei, nr. 9, sc. C, constând în: gresiat şi faianţat, schimbat obiecte sanitare, geamuri şi uşi termopan, parchet (indicate la pct. 14), în valoare de 47.500 lei, pârâta fiind obligată să plătească reclamantului suma de 41.710 lei cu titlu de sultă compensatoare.

 Totodată, au fost respinse capetele de cerere privind calitatea reclamantului de coproprietar al imobilului apartament nr. 41 situat în Bistriţa, Aleea Tihuţei, nr. 9, sc. C şi de proprietar al autoturismului marca Opel Agila, precum şi celelalte petite formulate în cadrul acţiunii introductive, ca fiind neîntemeiate, iar pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 3.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale.

 Pentru a hotărî astfel, judecătoria a avut în vedere următoarele:

 Reclamantul Demeter Ferenc şi pârâta Zăgrean Lidia au trăit în concubinaj începând cu data de 1.06.1999 şi până în prezent.

 In timpul concubinajului, părţile au achiziţionat în comun, în calitate de coproprietari, următoarele bunuri mobile, indicate de reclamant şi recunoscute de pârâtă prin răspunsurile la interogatoriu, respectiv : 1. garnitură mobilă bucătărie, în valoare de 1.000 lei; 2. garnitură mobilă camera mare, în valoare de 1.000 lei; 3. garnitură mobilă camera mică, în valoare de  1.000 lei; 4. birouri – 2 buc., în valoare de 200 lei; 5. colţar imitaţie piele maro, în valoare 700 lei; 6. TV color – 1 buc., în valoare de 500 lei; 7. combină muzicală, în valoare de 300 lei; 8. frigider marca Zanussi, în valoare de 300 lei; 9. centrală termică Beretta+instalaţie, în valoare de 2.500 lei; 10. covoare – 2 buc. şi carpete – 7 buc., în valoare de 300 lei; 11. tablouri mari – 2 buc. şi tablouri mici – 10 buc., în valoare de 1.000 lei; 12. calculator şi monitor marca Samsung, în valoare de 2.500 lei; 13. maşină de spălat automată marca Bosch, în valoare de 1.600 lei; 14. îmbunătăţiri aduse apartamentului nr. 41 situat în Bistriţa, Aleea Tihuţei, nr. 9, sc. C, constând în: gresiat şi faianţat, schimbat obiecte sanitare, geamuri şi uşi termopan, parchet, în valoare de 45.000 lei. Bunurile nu au fost expertizate, astfel că valoarea reţinută de instanţă a fost cea indicată de reclamant, mai puţin a bunului de la punctul 13 în privinţa căruia s-a reţinut valoarea propusă de pârâtă şi necontestată de către reclamant (pentru bunurile de la punctele  10, 11 şi 14 pârâta nepropunând o altă valoare).

 În ceea ce priveşte contribuţia celor doi concubini la dobândirea acestor bunuri, probele administrate în cauză converg spre ideea unei contribuţii net superioare a reclamantului, care a fost singurul angajat în muncă, realizând venituri substanţiale în calitate de şofer de TIR în transport internaţional. Aşa cum rezultă din probatoriul testimonial administrat în perioada concubinajului doar reclamantul a avut venituri salariale, pârâta fiind casnică a prestat muncă în gospodărie şi pentru creşterea şi educarea fetiţei sale rezultată dintr-o relaţie anterioară, care a locuit împreună cu părţile, fiind bine întreţinută (beneficiind chiar de ore suplimentare de limba germană).

 În consecinţă, apreciind o contribuţie a reclamantului de 90% la achiziţionarea bunurilor în timpul convieţuirii, iar a pârâtei de 10%, instanţa a stabilit în mod corespunzător cota parte a fiecăruia din dreptul de proprietate în indiviziune asupra bunurilor dobândite, respectiv 9/10 părţi reclamantul şi 1/10 părţi pârâta.

 Referitor la cererea reclamantului de a se constata că are calitatea de coproprietar al imobilului apartament nr. 41 situat în Bistriţa, Aleea Tihuţei, nr. 9, sc. C, instanţa a reţinut că aceasta nu este întemeiată deoarece pârâta este proprietară tabulară asupra apartamentului în discuţie (f.8), proprietate dobândită în anul 2001, cu titlu de cumpărare, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentic nr. 3161/31.07.2001.

 Faţă de prevederile legale în vigoare, regimul juridic al bunurilor imobile are un caracter specific, concretizat –  între altele – în modul de dobândire a proprietăţii asupra lor, care exclude principiul consensualismului actelor juridice şi presupune, ca o condiţie de validitate a actului de dobândire, forma autentică şi autorizaţia de înstrăinare.

 În raport de această situaţie şi cum prevederile privitoare la comunitatea de bunuri dintre soţi (art. 30 C.fam.) sunt de strictă interpretare şi nu se pot extinde prin asemănare la bunurile co-achiziţionate în alte condiţii, în literatura juridică şi practica judiciară s-a apreciat că, în cazul în care unul dintre concubini nu a figurat ca parte în actul de dobândire a unui imobil, el nu devine coproprietar al bunului achiziţionat în timpul concubinajului, indiferent de durata convieţuirii, ci eventual creditor, ca titular al unui drept de creanţă, în cazul în care a contribuit la achiziţionarea bunului.

În speţă, actul de vânzare-cumpărare a apartamentului s-a încheiat pe numele pârâtei, astfel încât reclamantul nu poate pretinde un drept de proprietate asupra lui, deoarece nu poate invoca, în beneficiul său, nici un act translativ de proprietate. Faptul că a achitat din preţul apartamentului suma de 88.200.000 lei ROL nu-i dă reclamantului decât un drept de creanţă împotriva pârâtei, cei doi concubini neputând fi consideraţi, în baza legii, proprietari (în devălmăşie) asupra apartamentului achiziţionat în timpul convieţuirii lor, de vreme ce prezumţia de comunitate asupra bunurilor, prevăzută de art. 30 C.Fam., se aplică numai bunurilor dobândite de soţi în timpul căsătoriei, nu şi celor dobândite în timpul concubinajului.

 Situaţia este similară şi în privinţa autoturismului marca Opel Agila, care a fost cumpărat pe numele pârâtei pentru ca aceasta să efectueze servicii de taximetrie şi nu cu intenţia de a-l achiziţiona în comun, în calitate de coproprietari. Cum, reclamantul nu a fost parte contractantă în contractul de vânzare-cumpărare, iar în certificatul de înmatriculare al autovehiculului figurează pârâta ca titular, nu s-a putut aprecia că reclamantul ar avea un drept de proprietate asupra acestuia, ci doar un drept de creanţă, în raport cu contribuţia sa la achiziţionare, ceea ce în speţă nu s-a invocat şi nu s-a pretins prin acţiunea introductivă de instanţă.

 Dintre bunurile mobile pe care reclamantul le-a indicat în acţiune ca fiind proprietatea acestuia, nu au putut fi reţinute ca atare, nefiind recunoscute de pârâtă şi nici nu au fost dovedite prin acte, iar martorii audiaţi în instanţă nu au furnizat informaţii cu privire la existenţa şi contravaloarea următoarele bunuri: 1 TV color, în valoare de 300 lei; 1 video, în valoare de 500 lei; 1 cuptor cu microunde, în valoare de 500 lei; 1 telefon mobil marca Samsung, în valoare de 500 lei şi 1 telefon mobil marca Panasonic, în valoare de 450 lei.

 Nici susţinerea reclamantului că masa bunurilor de partajat este grevată de un pasiv în cuantum de 13.000 lei, nu a putut fi primită deoarece din probele dosarului nu rezultă că reclamantul ar fi contractat împrumuturi de la BCR sau de la alte bănci în perioada în care părţile au convieţuit împreună, pentru suportarea intervenţiilor chirurgicale ale pârâtei ori pentru achiziţionarea de bunuri cu privire la care se pretinde a se constata că sunt bunuri proprii.

 Cât priveşte bunurile aflate în coproprietatea părţilor, reţinându-se că valoarea totală a acestora este de 57.900 lei, s-a dispus partajarea lor prin formarea de loturi în componenţa arătată în dispozitivul hotărârii şi atribuirea lor, în funcţie de natura bunurilor, dar şi de utilitatea acestora pentru părţi (reclamantului un lot în valoare de 10.400 lei şi pârâtei un lot de 47.500 lei), iar în vederea egalizării loturilor pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 41.710 lei cu titlu de sultă compensatoare, stabilită în raport cu cota parte indiviză a fiecăruia din dreptul de proprietate. Pentru considerente de ordin practic legate de normala utilizare a apartamentului proprietatea pârâtei, s-a impus ca în lotul atribuit acesteia să fie incluse bunurile indicate la pct. 9 în dispozitiv, precum şi îmbunătăţirile aduse apartamentului constând în: gresiat şi faianţat, schimbat obiecte sanitare, geamuri şi uşi termopan, parchet (indicate la pct. 14).

 Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art.673/1 - 673/9 C.pr.civ. instanţa a admis în parte acţiunea formulată, dispunând în sensul celor arătate, iar în baza art. 274, art. 276 C.pr.civ. a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 3.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale, acordate în măsura încuviinţării pretenţiilor formulate.

Domenii speta

Spete similare