Pedeapsa care nu corespunde gradului concret de pericol social al faptei sub aspectul cuantumului amenzii penale alicate

Decizie 319 din 12.10.2009


Pedeapsă care nu corespunde gradului concret de pericol social al faptei sub aspectul cuantumului amenzii penale aplicate ( art.72 alin.1 Cod penal ). Decizia penală nr. 319 din 12.10.2009 pronunţată în dosarul nr. 170/283/2009 de către Tribunalul Dâmboviţa.

Prin sentinţa penală nr.175/07.07.2009, pronunţată de Judecătoria Pucioasa în dosarul nr.170/283/2009, în baza disp. art.180 alin.2 Cod penal,  cu aplicarea art.37 lit. b Cod penal şi art. 63 alin.3 teza II cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului N.D., la 2000 lei amendă penală, atrăgându-i-se atenţia asupra dispoziţiilor art. 631 Cod penal.

În baza art. 14, 15 şi 346 Cod proc. penală a fost obligat inculpatul la 3000 lei daune morale către partea civilă B.M., la 950,57 lei către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgovişte şi în baza art. 191 Cod proc. penală la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei soluţii  a declarat recurs în termen legal procurorul, criticînd-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului B.M..

Sub un prim aspect s-a criticat pedeapsa blîndă aplicată (2000 lei amendă penală) deşi inculpatul a comis fapta de lovire prevăzută de art. 180 alin. 2 cod penal  în stare de recidivă iar din fişa de cazier judiciar a rezultat că din anul 1996 a primit nu mai puţin de 6 condamnări din care 3 pentru infracţiuni de violenţă, aşa încît s-ar impune aplicarea unei pedepse privative de libertate.

Sub un al doilea aspect, s-a criticat soluţia şi faţă de împrejurările în care s-a comis fapta, anume într-un bar din comuna V.B., unde inculpatul a manifestat o atitudine agresivă nejustificată şi la un moment dat, pe fondul unei stări de duşmănie a inculpatului faţă de un frate al părţii vătămate, a  lovit-o pe aceasta de mai multe ori, cauzîndu-i leziuni ce au necesitat 18-19 zile de îngrijire medicală, solicitându-se admiterea recursului şi modificarea sentinţei instanţei de fond în sensul agravării pedepsei aplicate inculpatului N.D.

Examinînd cauza în baza actelor şi lucrărilor dosarului, în raport de motivele de recurs şi de disp. art. 3856 alin. 3  şi 38514 cod pr.penală, tribunalul a constatat recursul declarat este fondat şi l-a admis pentru următoarele considerente.

Deşi prima instanţă a stabilit în mod corect şi complet situaţia de fapt, a reţinut în mod just vinovăţia inculpatului, şi a dat încadrarea juridică legală şi temeinică faptei comise de acesta, din analiza materialului probator administrat în cauză – plîngerea şi declaraţiile părţii vătămate B.M., declaraţiile inculpatului N.D., ale martorilor G. I, M.G., M.F., M.C.G., G.V.I., G.F., B.M., certificatul medico legal nr. 1512/03.11.2008, actele medicale (foaia de observaţie nr. 51974 din 13.11.2008 privind pe partea vătămată emisă de Spitalul de Urgenţă Târgovişte, din fişa de cazier judiciar – a rezultat în mod cert că inculpatul N.D. la data de 26.10.2008 în jurul orelor 17,00, a intrat în barul AF ….. din comuna …. şi pe fondul unei stări de duşmănie pe care o avea faţă de un frate al părţii vătămate, fără nici o justificare, a lovit-o pe aceasta în mod repetat cu pumnii şi picioarele, cauzîndu-i leziuni ce au necesitat 18-19 zile de îngrijire medicală, (aşa cum reiese din certificatul medico - legal nr. 1512/03.11.2008).

Sub un al doilea aspect s-a constatat că prima instanţă nu a evaluat şi valorificat suficient în procesul individualizării sancţiunii aplicate inculpatului elementele obiective şi subiective specifice speţei, aplicîndu-i acestuia o sancţiune mult prea redusă în raport de criteriile prevăzute de art. 72 cod penal.

De plângerea părţii vătămate a fost confirmată de declaraţiile martorilor oculari MGC şi MF ( vânzătorul din bar ) care au precizat că inculpatul, fără motiv a început să-l injurieze şi apoi să-l lovească cu pumnul în faţă de partea vătămată, vânzătorul din bar, cunoscând firea violentă a inculpatului a fugit şi l-a anunţat pe patron, iar când s-a întors după circa două minute, partea vătămată era lovită la faţă, şi împreună cu celălalt martor ocular MC a ajutat victima să se ridice în picioare, depoziţii care au infirmat susţinerile inculpatului că ar fi fost el întâi lovit de către victimă.

Cele mai sus relatate sunt împrejurări realmente semnificative şi care trebuiau să se regăsească corespunzător în procesul stabilirii tratamentului penal în scopul unei valorificări realiste şi armonioase a criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 cod penal, cu atât mai mult cu cât circumstanţele personale ale inculpatului rezultate din fişa de cazier judiciar relevă perseverenţa infracţională a acestuia ( a mai fost condamnat de 6 ori pentru infracţiuni de furt calificat, de tîlhărie, de tentativă la omor, ultraj ).

În consecinţă, tribunalul s-a apreciat că se impune o justă reindividualizare a pedepsei aplicate inculpatului în baza art. 180 alin. 2 cu aplic. art 63 cod penal, în sensul majorării cuantumului amenzii penale la 4000 lei, în acest mod punîndu-se în valoare şi căpătînd eficienţa dorită de legiuitor prin disp. art. 52 cod penal care vizează prevenirea şi reeducarea persoanei care a comis fapte penale.