Divort cu minori,incredintare minori tatalui si stabilire vizita minori

Sentinţă civilă 1666 din 03.12.2008


divort cu minori,incredintare minori tatalui si stabilire vizita minori

Dosar nr. 1970/188/2007

Sentinta civila  nr. 1666/03.12.2008

Prin cererea înregistrata la aceasta instanta sub nr.de mai sus, reclamanta D.A. a chemat în judecata pe pîrîtul D.E. solicitînd desfacerea casatoriei partilor din vina exclusiva a acestuia, încredintarea minorelor rezultate din casatorie mamei sale numita F.E., obligarea partilor la plata unei contributii de întretinere în favoarea acestora, revenirea sa la numele avut anterior casatoriei si stabilirea unui program de vizita minor în favoarea sa.

În motivare arata ca s-a casatorit cu pîrîtul la data de 02.03.2001, din casatorie rezultînd minorele D.L.L. nascuta la 24.05.2003 si D.E.I., nascuta la 11.01.2000. Initial sustine reclamanta casatorita s-a bazat pe relatia de afectiune a sotilor, ulterior între acestia intervenind neîntelegeri, datorita geloziei excesive a pîrîtului, comportamentului sau violent verbal si fizic, culminînd cu lovirea în prezenta minorilor, si chiar a tatalui reclamantei, pe fondul consumului excesiv de alcool. Reclamanta învedereaza ca la data de 27.10.2006 cu acordul pîrîtului si datorita neajunsurilor materiale a plecat în strainatate pentru a-si gasi un loc de munca, cele doua minore ramînînd in grija tatalui la fostul domiciliu comun, perioada în care reclamanta a trimis în mod constant sume de bani pentru întretinerea copiilor. Aceasta sustine ca în luna octombrie 2007, la revenirea in tara, a încercat sa ia legatura cu cele doua minore, pîrîtul interzicîndu-i contactul în mod expres, amenintînd-o si adoptînd un comportament violent. Reclamanta motiveaza astfel ca relatia de casatorie este grav si iremediabil afectata, considerent pentru care a formulat prezenta actiune.

Prezent în instanta, prin aparator ales, pîrîtul a depus la dosar întîmpinare si cerere reconventionala, solicitînd desfacerea casatoriei din vina comuna a sotilor, încredintarea, spre crestere si educare a celor doua minore cu obligarea reclamantei-pîrîte la plata pensiei de întretinere in favoarea acestora, revenirea acesteia la numele avut anterior casatoriei si în subsidiar, în împrejurarea neîncredintarii copiilor, stabilirea unui program de vizita în favoarea sa..

În motivare, a precizat ca relatia de casatorie este iremediabil vatamata din vina ambilor soti, ca în timpul acesteia între parti nu au existat certuri ori neîntelegeri majore, ca reclamanta-pîrîta, desi a plecat cu acordul sau din tara, la revenire a refuzat reluarea convietuirii maritale ceea ce a dus definitiv la destramarea relatiilor de casatorie, iar de la data plecarii acesteia din fostul domiciliu comun cele doua minore au ramas în întretinerea si îngrijirea sa exclusiva, situatia existenta înca dinainte de plecarea reclamantei , din perioada in care aceasta avea un serviciu permanent la o fabrica de mobila. Pîrîtul- reclamant învedereaza ca de mai mult de doi ani de zile el a manifestat în mod permanent disponibilitate de a se îngriji de cele doua minore, ca între el si acestea exista o relatie de afectiune deosebita, ca are disponibilitate si în plan material, obtinînd venituri cu caracter stabil din pensie dar si venituri ocazionale, ca muncitor zilier; precizeaza ca a asigurat minorelor o îngrijire si o dezvoltare corespunzatoare, un mediu stabil din punct de vedere familial, achitîndu-se în permanenta de sarcinile parintesti, considerent pentru care se opune încredintarii celor doua fetite mamei reclamantei.

Instanta a dispus atasarea dosarului nr.1250/188/2008 al Judecatoriei Bicaz, avînd ca obiect stabilire program vizitare minor, pe cale de ordonanta presedintiala, între aceleasi parti, în care s-a pronuntat sentinta civila nr.838/2008 a aceleiasi instante, irevocabila prin nerecurare, în baza careia s-a admis cererea formulata de reclamanta D.A. în contradictoriu cu pîrîtul D.AE., fiind obligat pîrîtul sa permita reclamantei sa aiba legaturi personale cu cele doua minore, rezultate din casatoria partilor, în perioada cît reclamanta se afla în tara. Fata de aceasta, instanta a solicitat relatii autoritatii tutelare din cadrul Primariei comunei Damuc, privind modalitatea de punere în executare a ordonantei si de desfasurare a programului stabilit, învederîndu-se intantei ca aceasta nu are cunostinta de dispozitiile sentintei, neconsemnîndu-se împrejurari deosebite fata de cele consemnate în anchetele sociale întocmite de acelasi organ, în cursul cercetarii judecatoresti, asa cum au fost dispuse de instanta, la fostul domiciliu comun al sotilor – actualmente locuinta pîrîtului-reclamant si a celor doua minore, precum si la domiciliul numitei F.E. – mama reclamantei, pentru care aceasta solicita încredintarea minorelor.

Din analiza actelor si lucrarilor dosarului, instanta retine:

Partile s-au casatorit la data de 02.03.2001, în baza relatiei de afectiune dintre soti, din casatorie rezultînd nasterea minorelor L.L., nascuta la data de 24.05.2003 si E.I., nascuta la data de 11.01.2000, sotii avînd domiciliul comun în comuna Damuc, sat Huisurez, pîrîul Asau, judetul Neamt. La scurt timp dupa încheierea casatoriei, între parti au intervenit neîntelegeri datorita lipsei mijloacelor financiare, motiv pentru care, în luna octombrie 2006 , cu acordul sotului, reclamanta-pîrîta a plecat în Italia pentru a-si gasi un loc de munca, iar dupa plecarea acesteia din domiciliul comun, între soti relatiile specifice casatoriei s-au deteriorat. Din probatoriul administrat – depozitiile martorilor audiati în cauza, instanta retine ca dupa reîntoarcerea în tara, reclamanta-pîrîta a refuzat reluarea convietuirii maritale, nerevenind în domiciliul comun, iar pîrîtul-reclamant nu a depus diligente în vederea reluarii convietuirii, astfel ca între soti a intervenit , în mod definitiv despartirea în fapt. Instanta retine ca dupa plecarea mamei de la domiciliu, cele doua minore au ramas în întretinerea si îngrijirea exclusiva a tatalui pîrît-reclamant, acesta prezentînd atît disponibilitate materiala cît si morala pentru cresterea si educarea copiilor. Pîrîtul-reclamant beneficiaza de venituri cu caracter stabil, fiind pensionar si asa cum rezulta din actele si lucrarile dosarului în perioada cît minorele s-au aflat în îngrijirea sa exclusiva, dezvoltarea fizica si psihica a acestora s-a asigurat în mod corespunzator.

Constatîndu-se ca relatia de casatorie este grav si iremediabil vatamata, astfel, din vina ambilor soti – reclamanta-pîrîta, pentru întreruperea definitiva a convietuirii maritale, iar pîrîtul-reclamant, pentru nedepunerea de diligente în vederea reluarii acesteia, instanta, admitînd în parte atît actiunea principala cît si cererea reconventionala, în tem.art.37,38 C.fam , va dispune desfacerea casatoriei prin divort din vina comuna a partilor, încuviintînd ca relcamanta – pîrîta sa revina la numele avut anterior casatoriei.

În ceea ce priveste petitul privind încredintarea celor doua minore rezultate din casatorie, din analiza probatoriului administrat, tinîndu-se cont si de opinia autoritatii tutelare în sensul încredintarii minorelor la tata, dar si de opinia celor doua minore care au învederat instantei relatia de afectiune cu acesta si mediul stabil familial din fostul domiciliu comun al partilor, precum si actele si înscrisurile anexate la dosar , eliberate de unitatile de învatamînt si medicul de familie privind îngrijirea si dezvoltarea corespunzatoare a copiilor, instanta, retinînd ca tatal prezinta garantii materiale si morale pentru asigurarea in continuare  a acestei dezvoltari, va dispune în sensul încredintarii celor doua minore, spre crestere si educare pîrîtului-reclamant. Aceasta, cu atît mai mult cu cît reclamanta-pîrîta si-a exprimat pozitia procesuala în sensul încredintarii fetitelor mamei sale numita F.I. , si nu la sine, conform sustinerilor din cererea de chemare în judecata. Ori, potrivit dispozitiilor Codului familiei obligatia cresterii copiilor revine în primul rînd parintilor, iar în lipsa disponibilitatii acestora unei alte persoane, îndreptatite ori unei institutii de stat. În cauza, pîrîtul-reclamant, a facut dovada atît a disponibilitatii în plan material pentru cresterea celor doua minore, dar si a relatiei de afectiune dintre el si acestea, ca parinte, relatie care este necesara, la vîrsta frageda dezvoltarii ulterioare a copilului, mai ales, în absenta mamei de la domiciliu. Totodata, reclamanta nu a facut nici o dovada în cauza ca mama sa, la care solicita încredintarea minorelor, ar fi mai apta din punct de vedere material si moral , decît sotul sau, pentru cresterea copiilor. În acest sens, instanta retine ca simpla formulare de plîngeri penale fata de pîrîtul-reclamant, în lipsa unor hotarîri penale definitive de condamnare ori a altor împrejurari care sa dovedeasca un comportament antisocial al acestuia, nu constituie o situatie care , fara alt suport în plan probator sa reprezinte temei pentru admiterea petitului sau din cererea de chemare în judecata.

Pentru aceste considerente, instanta apreciind ca interesul superior al copilului se va realiza prin încredintarea celor doua minore pîrîtului-reclamant, va admite capatul de cerere al acestuia din reconventionala si va obliga reclamanta-pîrîta la o contributie de întretinere pentru fiecare dintre copii, lunara, în suma globala, rezultînd din probatoriul administrat ca aceasta obtine venituri banesti cu caracter stabil, din munca prestata în strainatate, unde îsi are resedinta.

De asemenea, se va admite în parte petitul mamei reclamante privind stabilirea programului de vizita, avîndu-se în vedere modalitatea solicitata de aceasta, interesul superior al minorelor raportat la vîrsta acestora si împrejurarea ca reclamanta a facut dovada în cauza, cu înscrisuri ca este rezidenta în Italia.