Tâlhărie. Infracţiune unică-infracţiune continuată

Sentinţă penală 182 din 20.01.2010


Prin sentinţa penală nr. 182/20.01.2010 a Judecatoriei Iasi, instanţa a dispus: condamnarea inculpatului C. N. I. la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni  închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „tâlhărie”, prev. şi ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c Cod penal cu aplicarea art. 99 şi urm. Cod penal, art. 41 alin. 2 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare al instanţei, conform art. 334 Cod procedură penală din infracţiunea de „tâlhărie”, prev. şi ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c Cod penal cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. N. I. pentru săvârşirea infracţiunii de „tâlhărie”, prev. şi ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c Cod penal cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal, reţinându-se în sarcina acestuia faptul că în data de 10.03.2009, în jurul orei 19,20, în loc public, a deposedat prin ameninţare cu acte de violenţă partea vătămată C A N, în vârstă de 10 ani, de suma de 1 leu şi de telefonul mobil marca „Samsung” model M610, în valoare de 350 de lei.

În deliberare, analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

La data de 10.03.2009, partea vătămată C A N, în vârstă de 10 ani, se afla în faţa barului „Hello” din Complex Studenţesc „Tudor Vladimirescu” însoţit de colegul său. Cei doi şi-au cumpărat un ceai de la terasa din complex, lângă ei apărând inculpatul C. N. I., care le-a cerut bani pentru a-şi cumpăra şi el un ceai. Partea vătămată şi martorul au răspuns că nu au bani, iar inculpatul a ameninţat că îi va controla şi, dacă va găsi bani asupra lor, îi va lua pe toţi şi îi va lovi.

Partea vătămată s-a speriat şi a scos din buzunar o bancnotă de 1 leu pe care i-a dat-o inculpatului care a insistat să mai primească bani şi a pipăit partea vătămată pe exteriorul buzunarelor, însă a fost înlăturat de aceasta.

Imediat ce partea vătămată şi martorul s-au îndreptat spre staţia de autobuz, în timp ce C.A.N. purta o convorbire telefonică cu mama sa, inculpatul a venit în fugă din spate şi i-a smuls telefonul din mână, continuând să alerge spre căminele din Complex.

Partea vătămată a reuşit să solicite sprijin organelor de poliţie care au efectuat verificări în zonă. La faţa locului a apărut şi tatăl părţii vătămate, care a însoţit organele de poliţie, alături de fiul său şi de martor.

În drept, instanţa a reţinut că fapta inculpatului minor C. N. I. care, în data de 10.03.2009, în jurul orei 19,20, în loc public, a deposedat prin ameninţare cu acte de violenţă partea vătămată C.A.N., în vârstă de 10 ani, de suma de 1 leu şi de telefonul mobil marca „Samsung” model M610, în valoare de 350 de lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „tâlhărie”, prev. şi ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 99 şi urm. Cod penal.

Instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare al instanţei, conform art. 334 Cod procedură penală, având în vedere modalitatea de comitere a faptei, prin reţinerea a 2 acte materiale de tâlhărie, respectiv a dispoziţiilor art. 41 alin. 2 Cod penal.

Astfel, din modul de comitere a faptelor se reţin 2 activităţi de sustragere folosind ameninţări şi acte de violenţă. Primul act material este cel de sustragere a sumei de 1 leu, inculpatul folosind ameninţări cu acte de violenţă. După ce s-a îndepărtat, partea vătămată a scos telefonul mobil pentru a vorbi cu mama sa, inculpatul luând rezoluţia infracţională de sustragere a telefonului ulterior sustragerii sumei de bani şi după ce partea vătămată s-a îndepărtat, astfel încât acesta este al doilea act material. Sunt aplicabile dispoziţiile art. 41 alin. 2 Cod penal având în vedere că cele două acte materiale au fost comise la scurt interval de timp, în aceeaşi zonă, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale (rezoluţia constând în hotărârea inculpatului de a sustrage bani sau bunuri, în scopul de a şi le însuşi).