Anulare act

INSTANTA

Prin cererea inregistrata pe rolul instantei, sub nr. X/189/25.02.2011, reclamantii B P si B F au chemat in judecata pe paratele Raiffeisen Bank SA si Raiffeisen Bank SA, Sucursala B, solicitand sa se constate nulitatea absoluta a art.3.3 din contractul de credit nr. 0144491592 din 09.01.2008, obligarea  paratei la recalcularea dobanzii de la data de 01.01.2010,  cu cheltuieli de judecata.

In motivarea in fapt a cererii, reclamantii au aratat ca parata a modificat unilateral dobanda creditului, odata cu aparitia crizei financiare, majorand rata de la 325 euro la 354 euro lunar. A precizat ca aceasta majorare nu se justifica, in conditiile in care indicatorii BNR folositi la calcularea dobanzii au revenit, astfel ca  se impunea ca si valoarea ratei sa revina la nivelul anterior cresterii.

Desi au notificat paratele in vederea solutionarii amiabile, solicitandu-le sa explice modalitatea de revizuire a dobanzii, factorii ce au contribuit la modificarea dobanzii, sa prezinte DAE defalcat pe intreaga perioada a contractului, paratele au dat un raspuns evaziv si au comunicat un act aditional pentru a fi semnat. Au precizat ca au contestat clauza cuprinsa in art.3.3, pe care o considera abuziva si in contradictie cu dispozitiile legale in vigoare la data incheierii contractului si ca nu sunt de acord cu actul aditional, decat daca se vor respecta prevederile OG nr. 50/2010.

Cererea a fost intemeiata in drept pe dispozitiile art. 112 Cod procedura civila, art. 966 -968 Cod civil, dispozitiile Legii nr. 193/2000, ale OG nr.21/1992 si ale Legii nr.289/2004.

Reclamantii au folosit proba cu inscrisuri si au depus copie de pe contractul de credit nr.RFI01144491592 din 09.01.2008, insotit de graficul de rambursare, adrese emise de parata, formular sesizare, notificare, cerere.

La termenul din 19.04.2011, reclamantii au precizat verbal ca solicita recalcularea dobanzii de la data de 01.01.2009 si nu 01.01.2010, cum din eroare au mentionat in cererea introductiva.

Parata a depus intampinare, in care a invocat exceptia lipsei capacitatii de folosinta a paratei Raiffeisen Bank SA Agentia B si pe fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii.

In legatura cu exceptia invocata, parata Raiffeisen Bank SA a aratat ca agentia din B nu are personalitate juridica, fiind un dezmembramant, o unitate operationala dependenta juridic de institutia de credit.

Pe fondul cauzei, parata a aratat ca dupa primul an de creditare, dobanda creditului a fost majorata conform art.3 din conventie, ajungand in al doilea an de creditare, la 7,9% pe an. A precizat ca majorarea s-a facut in raport de indicele de referinta Euribor la 6 luni (1%), la care s-a adaugat marja fixa de 6,9%.  Actul aditional intocmit la data intrarii in vigoare a OG nr.50/2010, act ce prevedea aceasta majorare, nu a fost semnat de reclamanti, datorita refuzului acestora. Parata a mai aratat ca, potrivit mentiunilor din contract, banca isi rezerva dreptul de a modifica oricand nivelul dobanzilor, spezelor si comisioanelor pentru serviciile prestate, in functie de costurile bancii si de evolutia ratelor de dobanda pe piata financiar-bancara si cu conditia informarii clientilor asupra acestor modificari, prin afisarea lor in locuri special amenajate din incinta bancii sau/si prin orice mijloace de comunicare alese de banca. Se apreciaza ca in cuprinsul contractului incheiat de reclamanti nu exista clauze abuzive. Reclamantii au acceptat la semnarea contractului, faptul ca dobanda poate fi revizuita in al doilea an de creditare in functie de evolutia pietei financiare, astfel incat modificarea dobanzii nu s-a facut in mod unilateral. Se mai arata ca legislatia in vigoare nu interzice posibilitatea modificarii dobanzii in functie de variatia pietei financiare.

A folosit proba cu inscrisuri si a depus copii de pe contract de credit, act aditional, corespondenta, adresa nr.1/36 din 22.01.2009 a ANPC.

La termenul din 17.05.2011 instanta a admis exceptia lipsei capacitatii de folosinta a paratei Raiffeisen Bank SA Agentia B, care nu are personalitate juridica, aceasta incheind conventia de credit in calitate de mandatara a paratei Raiffeisen Bank SA.

La solicitarea instantei, parata a depus explicatii cu privire la modalitatea de stabilire a dobanzii si indicii in functie de care se stabileste dobanda variabila.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Prin contractul de credit nr. RFI01144491592 din 09.01.2008  incheiat  intre reclamantii B P si B F si parata Raiffeisen Bank SA, parata a acordat reclamantilor  un credit in valoare de 41.993,98 euro, stabilindu-se la art.3 din contract costurile creditului.

Astfel, conform art.3.3, in primul an de creditare se prevede o dobanda fixa de 6,9 % pe an, iar din al doilea an de creditare, ,,rata dobanzii devine revizuibila, Banca putand modifica valoarea acesteia in functie de evolutia pietei financiare sau de politica de credite a Bancii, urmand sa aduca la cunostiinta imprumutatului noua rata a dobanzii in modalitatile mentionate in Conditiile generale de derulare a operatiunilor bancare.”

Din clauza citata, inscrisurile depuse si precizarile reclamantei, rezulta ca prevederile art.3.3 din contractul de credit pun imprumutatii  pe o pozitie  net  inferioara  Bancii creditoare,  atat prin faptul ca respectiva clauza nu este negociata direct cu consumatorul, intrucat este vorba de un contract de adeziune, in care clauzele sunt standard, dinainte stabilite de catre imprumutator, fara a da posibilitatea cocontractantului de a modifica sau inlatura vreo clauza, cat si prin faptul ca dobanda este stabilita  intr-un mod discretionar de catre imprumutator. Cele retinute denota caracterul abuziv al acestei clauze.

Dobanda a fost majorata la data de 09.01.2009 (dupa primul an de creditare), de la 6,9%  la  7,9%, fara a se indica in mod clar modul de stabilire al  dobanzii, in conditiile in care aceasta se raporteaza la  ,,politica Bancii” sau ,,evolutia pietei financiare” si nu se indica un indice (factor) de referinta. Parata a indicat acesti factori abia la solicitarea instantei, insa ca fiind factori ce pot fi avuti in vedere, fara a preciza care sunt factorii (indicii) folositi efectiv la stabilirea dobanzii.  In schimb, a aratat ca un factor important este costul de finantare de pe pietele internationale, care include doua componente: costul creditului pe piata tarii in a carei moneda se acorda imprumutul si prima de risc pe care bancile straine o solicita pentru a finanta banci din Romania, prima de risc fiind dependenta de perceptia de risc fata de economia romaneasca in ansamblu. Acesti factori nu au fost adusi la cunostiinta reclamantilor, la data incheierii contractului, astfel incat acestia nu au contractat in cunostiinta de cauza, clauza fiind si sub acest aspect, abuziva.

In conditiile generale de creditare, care nu sunt incluse in formularul contractului de credit, ci sunt afisate la sediul bancii, banca prezinta o formula generala cu o necunoscuta - dobanda d (%), care este variabila si la discretia Bancii, tocmai pentru a face imposibila  verificarea corectitudinii acestei operatiuni de catre consumator. Aceasta denota reaua-credinta a Bancii in raporturile sale cu clientii, alaturi de neincluderea formala a conditiilor generale de creditare in conventie, intrucat nu se asigura luarea la cunostiinta de catre imprumutati a acestor conditii, afisele existente la sediile bancii nefiind semnate de imprumutati.

 Instanta constata ca dispozitiile legale incidente in speta sunt urmatoarele si sunt reglementate in Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori.

Astfel, potrivit art. alin. 3 din lege - Se interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii.

 - art. 4 alin. 1 - O clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.

- alin. 2 - O clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv.

 - alin. 3 - Faptul ca anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociata direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, in cazul in care o evaluare globala a contractului evidentiaza ca acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Daca un comerciant pretinde ca o clauza standard preformulata a fost negociata direct cu consumatorul, este de datoria lui sa prezinte probe in acest sens.

 Analizand textele legale incidente, instanta retine ca, pentru ca o clauza sa fie calificata ca abuziva, este necesar ca acea clauza sa nu fie negociata direct cu consumatorul, pe de o parte, iar pe de alta parte, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi contractuale, sa creeze in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.

 Aplicand conditiile legale impuse la clauza reclamata ca fiind abuziva, instanta retine urmatoarele:

- contractul ce cuprinde clauza referitoare la variatia dobanzii este un contract nenegociat, fiind unul standard preformulat, un contract de adeziune, in care clauzele sunt prestabilite de imprumutator. Astfel, consumatorul  nu a avut posibilitatea sa negocieze nici o clauza din contractul de credit, acesta fiindu-i impus, in forma respectiva, de catre banca. Modificarea dobanzii nu-i este opozabila clientei. Faptul ca aceasta a achitat pana in prezent ratele, astfel cum au fost majorate, reprezinta buna-credinta a acesteia, fiind nevoita sa le achite pentru a evita aplicarea unor sanctiuni precum: perceperea de penalitati, introducerea in Banca de Credit, rezilierea contractului, obligarea la rambursarea anticipata a creditului si chiar executarea silita.

- clauza analizata este prin ea insasi abuziva, datorita insuficientei indicari a factorilor in functie de care se stabileste rata dobanzii, care da posibilitatea stabilirii discretionare a dobanzii, fara ca  imprumutatii sa poata negocia acea clauza. Potrivit art. 1 din Legea nr.193/2000, ,,(1) Orice contract incheiat intre comercianti si consumatori pentru vanzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru intelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate.

(2) In caz de dubiu asupra interpretarii unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate in favoarea consumatorului.

(3) Se interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii.”

- situatia descrisa mai sus creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.

 - parata avea obligatia sa ii explice consumatorului toate clauzele contractuale pe intelesul acestuia, aceasta obligatie fiind reglementata atat de prevederile art. 1 din Legea nr.193/2000, cat si de prevederile art. 9^2 alin.1 din OG nr.21/1992  republicata, privind protectia consumatorilor, conform carora, ,,orice forma de publicitate referitoare la contractele de credit care indica o rata a dobanzii sau orice alte cifre referitoare la costul creditului pentru consumator va cuprinde urmatoarele informatii standard, prin intermediul unui exemplu reprezentativ:

a) rata dobanzii aferente creditului, fixa si/sau variabila, impreuna cu informatii privind orice costuri incluse in costul total al creditului pentru consumator;

b) valoarea totala a creditului;

c) dobanda anuala efectiva, conform prevederilor legale specifice;

d) durata contractului de credit;

e) valoarea totala platibila de consumator”.

Potrivit art. 10 lit. b) din OG nr.21/1992 republicata,  printre drepturile principale ale consumatorilor, la incheierea contractelor, se afla si dreptul  prevazut la lit.  b): ,,de a beneficia de o redactare clara si precisa a clauzelor contractuale, indicarea exacta a preturilor si tarifelor si, dupa caz, a conditiilor de garantie”.

Prin urmare, instanta constata ca in contractul de credit incheiat de parti a fost inserata o clauza abuziva, in sensul art. 4 alin.1 din Legea nr.193/2000, care incalca si dispozitiile art. 3 si 4 din Directiva 87/102/CEE a Consiliului, din 22 decembrie 1986. Potrivit acestei clauze, Banca are dreptul de a modifica unilateral dobanda, fara a exista consimtamantul Clientului  si  fara a se stabili un criteriu precis, individualizat, in raport de care se modifica dobanda.  Modalitatea de exprimare in clauza analizata face ca aceasta sa fie interpretata numai in favoarea Bancii.

Fapta paratei constituie si contraventie, potrivit art.50 alin.1 lit c) din OG nr.21/1992 republicata, raportat la art.10 lit.b) din acelasi act normativ. 

 Desi clauza analizata este abuziva, in conditiile anularii totale a acesteia, contractul nu ar mai putea continua, iar reclamantii nu au solicitat rezilierea acestuia, motiv pentru care actiunea este intemeiata in parte  si va admisa cu aceasta rezerva.

Instanta va constata existenta clauzei abuzive in conventia de credit incheiata de parti, va constata nulitatea partiala a clauzei, in ceea ce priveste dobanda perceputa unilateral de banca, peste nivelul dobanzii fixe de  6,9 % pe an.

Totodata, va obliga parata Raiffeisen Bank SA sa modifice clauza contractuala prevazuta la art. 3.3 din conventia de credit nr. RFI01144491592 din 09.01.2008,  in  conformitate  cu  regulile  impuse  de  art. 10  lit. b, c, f si h din OG nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor si al art.10 din Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori, inclusiv cu indicarea tuturor elementelor din care este compusa efectiv dobanda variabila de referinta, fara referiri la modul general.

 In ceea ce priveste indicii de referinta in functie de care banca stabileste dobanda variabila, prima de risc  are drept scop sa compenseze anumite riscuri in plasarea investitiilor si se justifica intr-un contract de credit negarantat, or, in speta, contractul de credit este garantat cu ipoteca constituita asupra imobilului reclamantilor imprumutati.  Intr-o atare situatie, clauza prevazuta la art.3.3 din contract este abuziva si deoarece conduce la o dubla garantare a creditului.  Stipularea, alaturi de garantiile deja convenite, a unei garantii (prima de risc) care sa acopere riscul contractului produce un dezechilibru intre drepturile si obligatiile partilor contractante, acesta aparand ca abuziv in cazul unui contract in care toate riscurile au fost garantate. In acest caz, riscul de tara ar trebui astfel sa fie suportat doar de catre banca, in calitate de comerciant, nu si de consumator.

 Pentru motivele aratate, va obliga parata sa recalculeze dobanda curenta perceputa unilateral peste nivelul dobanzii de 6,9 % pe an si implicit, sa recalculeze planul de rambursare a creditului, incepand din data de 01.01.2009, cu respectarea regulilor impuse de art.10 lit. b, c, f si h din OG nr.21/1992 si al art.10 din Directiva 2008/48/CE, avand in vedere indicii de referinta specifici (Euribor/Libor si dobanda de referinta a Bancii Nationale a Romaniei).

In temeiul art. 274 Cod procedura civila, va obliga parata, aflata in culpa procesuala, sa plateasca reclamantilor cheltuieli de judecata in cuantum de 38 lei, constand in taxa judiciara de timbru.

Pentru aceste motive:

4

Domenii speta

Spete similare