Termenul de prescripţie în cazul termenelor succesive de plată

Prin cerere înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 15.05.2012 sub nr. 6566/180/2012 contestatoarea C.D. a formulat în contradictoriu cu intimata A.P. Bacău contestaţie la executare în dosarul de executare nr. 121/2012 al BEJ N.S. solicitând suspendarea executării silite în dosarul menţionat şi anularea executării silite.

La termenul din data de 13.06.2012 contestatoarea a formulat cerere completatoarea la acţiune prin care a formulat plângere împotriva încheierii de carte funciară nr. 15621 din 09.05.2012 prin care s-a înscris în cartea funciară somaţia imobiliară nr. 121 din 04.05.2012 şi a solicitat şi anularea procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 02.05.2012 în care a fost inclusă şi suma de 605 lei  şi a procesului verbal nr 121 din 06.06.2012de desemnare a expertului.

Prin încheierea din data de 13.06.2012 instanţa de fond a admis cererea de suspendare a executării silite şi a suspendat executarea silită până la soluţionarea contestaţiei.

Contestatoarea a formulat precizări la acţiune prin care a arătat că temeiul de drept al plângerii este art. 50 din Legea 7/1996. totodată a arătat că înţelege să conteste toate actele de executarea respectiv somaţia nr.121 din 02.05.2012, procesul verbal nr.121 din 02.05.2012, somaţia imobiliară nr. 121 din 04.05.2012 şi actele de executare silită subsecvente arătând că nu datorează suma pentru care s-a început executarea silită, creanţa nefiind certă, lichidă şi exigibilă. Aceasta arată că pentru suma de 5116,94 lei stabilită conform sentinţei civile nr. 3216 din 10.04.2008 dreptul de a cere executarea silită este prescris, nu datorează suma de 605 lei, cheltuielile de executare nu sunt legale şi justificate, singura sumă datorată este de 1026 lei pentru care nu există o procedură amiabilă de  notificare în vederea plăţii. Totodată a solicitat restituirea cauţiunii şi cheltuieli de judecată.

La termenul din data de din data de 31.10.2012 instanţa de fond  a invocat excepţia inadmisibilităţii plângerii împotriva încheierii de carte funciară.

Prin sentinţa civilă  nr.8760 din 07.11.2012 pronunţata de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 6566/180/2012  s-au dispus următoarele:

“Admite excepţia inadmisibilităţii plângerii împotriva încheierii de carte funciară nr. 15621 din 09.05.2012.

Respinge plângerea formulată de contestatoarea C.D.  cu sediul ales în Bacău, în contradictoriu cu intimata Asociaţia de Proprietari  cu sediul în Bacău, împotriva încheierii de carte funciară nr.15621 din 09.05.2012 ca inadmisibilă.

Admite în parte contestaţia la executare formulată de contestatoarea C.D. în contradictoriu cu intimata Asociaţia de proprietari  Bacău.

Anulează în parte procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită din data de 02.05.2012 emis de BEJ N.S. în cadrul dosarului de executare nr.121/2012 (la care a fost conexat dosarul nr. 122/2012) în ceea ce priveşte suma de 73,89 lei parte onorariu executor judecătoresc, procesul-verbal rămânând valabil pentru suma de 871,64 lei.

Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiat.”

Pentru a pronunţa sentinţa civilă de mai sus instanţa de fond a reţinut următoarele:

„Potrivit art. 137 Cod procedură civilă instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de procedură şi de fond care fac de prisos cercetarea cauzei în fond.

Inadmisibilitatea este o excepţie de fond-având în vedere că priveşte exerciţiul dreptului la acţiune, absolută-întrucât sancţionează nerespectarea unei norme imperative şi peremptorie-dat fiind că duce la respingerea acţiunii. Inadmisibilitatea presupune că partea uzează de o acţiune în justiţie care nu există sau nu îi este permisă.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii plângerii împotriva încheierii de carte funciară, instanţa reţine că prin încheierea nr. 15621 din 09.05.2012 emisa de OCPI Bacău s-a admis cererea formulată de BEJ N.S. şi s-a dispus notarea somaţie imobiliară nr. 121 din 04.05.2012 în Registrul Digital de Transcripţiuni şi Inscripţiuni Imobiliare cu privire la imobilul situat în Bacău.

Potrivit art. 50 alin 2 din Legea 7/1996  persoanele interesate sau notarul public pot formula cerere de reexaminare a încheierii de admitere sau de respingere, în termen de 15 zile de la comunicare, care se soluţionează în termen de 20 de zile prin încheiere de către registratorul-şef din cadrul oficiului teritorial în raza căruia este situat imobilul. În vederea soluţionării cererii de reexaminare, persoana interesată va putea completa dosarul cu documentele necesare, la solicitarea registratorului-şef. Conform alin 2 indice 1 împotriva încheierii registratorului-şef emise potrivit alin. (2) cei interesaţi sau notarul public pot formula plângere, în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de reexaminare şi plângerea împotriva încheierii se depun la biroul teritorial şi se înscriu din oficiu în cartea funciară. Oficiul teritorial este obligat să înainteze plângerea judecătoriei în a cărei rază de competenţă teritorială se află imobilul, însoţită de dosarul încheierii şi copia cărţii funciare.

Astfel instanţa reţine că încheierea nr 15621 din 09.05.2012 a OCPI trebuia atacată în prealabil cu cerere de reexaminare adresată oficiului de cadastru, plângerea adresată instanţei având ca obiect încheierea registratorului şef care a soluţionat cererea de reexaminare. Ori în cauză, din înscrisurile de la dosar, rezultă că reclamanta contestatoarea nu  a formulat cerere de reexaminare, ci s-a adresat direct instanţei atacând încheierea menţionată şi nu încheierea dată ca urmare a soluţionării cererii de reexaminare aşa cum impune textul de lege menţionat. În aceste condiţii, instanţa apreciază că cererea având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară este inadmisibilă, motiv pentru care va admite excepţia inadmisibilităţii şi va respinge plângerea ca inadmisibilă.

În ceea ce priveşte contestaţia la executare, instanţa reţine următoarele:

La  cererea intimatei A.P. L. formulată la data de 10.04.2012 s-a început executarea silită în temeiul titlurilor executorii Sentinţă civilă nr. 7468/06.10.2011 şi Sentinţă civilă nr.3216 din 10.04.2008 pentru suma de 6142,94 lei cu titlu de cheltuieli de întreţinere restante şi suma de 605 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, fiind întocmite dosarele de executare nr. 121/2012 şi respectiv nr. 122/2012 al BEJ N.S..

Prin procesul verbal din 02.05.2012(fl 37) s-a dispus de către executorul judecătoresc conexarea dosarului de executare nr 122 /2012 la dosarul de executare nr. 121/2012 , actele de procedură execuţională fiind înregistrate sub nr. 121/2012.

Conform procesului verbal nr. 121 din 02.05.2012 (fl 38) executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 945,33 lei din care suma de 835, 76 lei reprezentând onorariu executor judecătoresc.

Prin somaţia nr. 121 din 02.05.2012 (fl 39), comunicată la data de 03.05.2012 (fl 40), contestatoarea a fost somată să achite suma de 7693,47 lei compusă din suma de 6142,94 lei  reprezentând cheltuieli de întreţinere restante, suma de 605 lei cheltuieli de judecată şi suma de 945,53 lei cheltuieli de executare silită.

Conform procesului verbal nr. 121/04.05.2012(fl 41) la data menţionată, la sediul biroului executorului judecătoresc s-a prezentat contestatoarea şi a arătat că are cunoştinţă de debit, este de acord să facă plata acestuia, însă întrucât nu poate achita integral suma datorată se angajează să achite câte 300 lei lunar până la plata integrală a debitului.

La data de 03.05.2012 s-a încheiat procesul verbal de situaţie, iar la data de 04.05.2012 s-a emis somaţia imobiliară (fl 46) prin care debitoarea contestatoarea a fost somată să achite suma de 7693,47 lei, fiindu-i comunicată acesteia la data de 09.05.2012 (fl 49).

Prin procesul verbal nr. 121 din 23.05.2012 (fl 52) executorul judecătoresc a constatat că în actele de executare respectiv procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 121 din 02.05.2012, somaţia nr. 121 din 02.05.2012,  procesul verbal de situaţie nr. 121 din 03.05.2012 şi somaţia imobiliară nr. 121 din 04.05.2012 s-a strecurat o eroare materială în sensul că în debit a fost inclusă şi suma de 605 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, deşi prin sentinţa civilă nr.7468 din 06.10.2011 suma era stabilită în sarcina Asociaţiei de Proprietari. În acest sens a fost trimisă şi contestatoarei o adresa nr. 121 din 23.05.2012 (fl 53). Prin procesul verbal nr. 121 din 31.05.2012 (fl 58) executorul judecătoresc a procedat la îndreptarea erorii materiale în sensul eliminării sumei de 605 lei din cuprinsul actelor de executare, fiind notificată şi contestatoarea în acest sens (fl 61).

Prin adresa nr.121 din 31.05.2012 contestatoarea a fost citată pentru data de 06.06.2012 ora 8.30 la sediul BEJ pentru stabilirea preţului imobilului urmărit.

Prin procesul verbal nr. 121 din 06.06.2012 (fl 66) executorul a desemnat un expert - B.C.- în vederea stabilirii preţului la licitaţie publică a imobilului .

În ceea ce priveşte motivul invocat de contestatoarea că executarea silită este începută şi pentru suma de 605 lei în temeiul sentinţei civile nr. 7468 din 06.10.2011,  instanţa apreciază că este neîntemeiat. Conform sentinţei civile menţionate contestatoarea în calitate de debitoare a fost obligată să achite intimatei suma de 1026 lei cu titlu de întreţinere restantă, iar intimata A.P. L. a fost obligată la cheltuieli de judecată către contestatoare în cuantum de 605 lei. Potrivit dosarului de executare silită nr. 121/2012 a fost începută executarea silită a contestatoarei şi pentru această sumă de 605 lei, deşi această sumă nu era stabilită în sarcina sa fiind emise actele de executare respectiv procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare nr 121 din 02.05.2012, somaţia nr. 121 din 02.05.2012 , procesul verbal de situaţie nr 121 din 03.05.2012 şi somaţia imobiliară nr. 121 din 04.05.2012. ulterior la data de 23.05.2012 (fl 52) executorul judecătoresc a constatat că în actele de executare menţionate s-a strecurat o eroare materială în sensul că în debit a fost inclusă şi suma de 605 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, deşi prin sentinţa civilă nr. 7468 din 06.10.2011 suma era stabilită în sarcina Asociaţiei de Proprietari, astfel că prin procesul verbal nr. 121 din 31.05.2012 (fl 58) executorul judecătoresc a procedat la îndreptarea erorii materiale în sensul eliminării sumei de 605 lei din cuprinsul actelor de executare, fiind notificată şi contestatoarea în acest sens (fl 61). Faţă de aceste împrejurări, instanţa reţine că reclamanta contestatoarea nu mai este executată silit şi pentru suma de 605 lei.

În ceea ce priveşte apărarea contestatoarei că executarea silită pentru suma de 1026 lei aferentă sentinţei nr. 7468 din 06.10.2011 este prematură întrucât nu a fost notificată în prealabil şi nu s-a încercat soluţionarea pe cale amiabilă, instanţa apreciază de asemenea că este neîntemeiată. Instanţa reţine că prematuritatea presupune exercitarea unui drept care  nu este actual, ori prin sentinţa nr 7468 din 06.10.2011 contestatoarea a fost obligată să achite intimatei suma de 1026 lei, dreptul creditoarei fiind un drept actual. Instanţa reţine că nu există nicio procedură specială reglementată de lege în sarcina unui creditor de a notificat debitorul pe cale amiabilă pentru achitarea datoriei, ci doar este stabilit conform art 387 C.proc.civ o obligaţie a executorului de emitere a unei somaţii, sub sancţiunea nulităţii conform art 391 C.proc.civ , de încunoştinţare a debitorului de suma datorata. Ori în cauză înainte de începerea executării silite efective, contestatoarea a fost încunoştinţată de executor de suma datorată, fiind emisă, conform art 387 C.proc.civ înainte de începerea executării silite, somaţia nr 121 din 02.05.2012 prin care i s-a adus la cunoştinţa contestatoarei că trebuie să achite suma datorată, în caz contrar urmând a se proceda la executarea silită în conformitate cu dispoziţiile legale. Totodată, instanţa reţine că debitoarea contestatoare având cunoştinţă de debitul datorat putea achita suma de bună voie.

În ceea ce priveşte prescripţia dreptului de a cere executarea silită pentru suma de 5116,94 lei, invocată de contestatoarea, instanţa reţine că potrivit art 405 alin 1 C.proc.civ dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani , dacă legea nu prevede altfel. Alin 2 statuează că termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită. Prin sentinţa civilă nr. 3216 din 10.04.2008 din dosarul nr. 4443/180/2008 contestatoarea a fost obligată să achite intimatei A.P. L. suma de 5116,94 lei, dispunându-se totodată eşalonarea sumei menţionate în rate de câte 300 lei lunar până la achitarea integrală a debitului. Această sentinţă, conform menţiunilor din cuprinsul său, a devenit irevocabilă la data de 10.06.2008. având în vedere că suma la care a fost obligată a fost eşalonată în rate lunare, instanţa apreciază că termenul de prescripţie nu a început să curgă la data rămânerii irevocabile a sentinţei menţionate, astfel cum a susţinut contestatoarea, ci începutul termenului de prescripţie este determinat de data când trebuia achitată ultima rată, respectiv noiembrie 2009. Faţă de această data, dat fiind că cererea de executarea silită a fost formulată la data de 10.045.2012, somaţia ca prim act de executare fiind emisă la data de 02.05.2012, instanţa apreciază că executarea silită a început în cadrul termenului de prescripţie de 3 ani.

În privinţa cheltuielile de executare, instanţa reţine că prin procesul verbal nr. 12 din 02.05.2012 s-a cuantificat valoarea acestora la suma de 945,53 lei, executorul judecătoresc a stabilit un onorariu de 835,76 lei, respectiv 674 lei plus TVA, conform OMJ nr. 2559/2006. Conform art. 3 lit a din anexa la ordinul menţionat instanţa reţine că onorariul maxim este de 10 % din suma reprezentând valoarea creanţei ce face obiectul executării silite. Instanţa reţine că executorul judecătoresc a stabilit onorariul raportat la suma de 6142,94 lei debit şi suma de 605 lei reprezentând cheltuieli de judecată, ce nu au fost însă stabilite în sarcina contestatoarei. Deşi ulterior executorul a procedat la îndreptarea erorii materiale strecurate şi în cuprinsul acestui proces verbal, în sensul eliminării sumei de 605 lei din sarcina debitoarei contestatoare, nu a mai procedat şi la o nouă calculare a onorariul de executor prin raportare la debitul pentru care se procedează la executare. Astfel, instanţa reţine că onorariul executorului judecătoresc este de 761,87 lei şi nu 835,76 lei, cheltuielile de executare fiind prin urmare de 871,64 lei şi nu 945,53 lei.

În privinţa cererii de restituire a cauţiunii, instanţa reţine că potrivit art. 723 indice 1 alin 3 C.proc.civ cauţiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite , până la împlinirea termenului de 30 zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă  s-a soluţionat fondul cauzei. Cu toate acestea cauţiunea se eliberează de îndată, dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea părţii adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate. Ori, în cauză instanţa reţine că nu sunt îndeplinite condiţiile menţionate la acest moment pentru a se putea dispune restituirea cauţiunii, atât timp cât hotărârea nu este irevocabilă şi este incertă poziţia părţii interesate cu privire la cererea pentru plata unor eventuale despăgubiri.

În aceste condiţii, instanţa va admite în parte contestaţia la executare şi va anula în parte procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită din data de 02.05.2012  emis de B.E.J. N.S. în cadrul dosarului de executare nr. 121/2012(la care a fost conexat dosarul nr. 122/2012) în ceea ce priveşte suma de 73,89 de lei parte onorariu executor judecătoresc, procesul verbal rămânând valabil pentru suma de 871,64 lei.

Având în vedere aceste aspecte, din interpretarea dispoziţiilor art. 274 C.proc.civ, instanţa va respinge capătul de cerere privitor la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiat.”

Împotriva sentinţei civile  nr.8760 din 07.11.2012 pronunţata de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 6566/180/2012  a declarat recurs contestatoarea C.D. solicitând casarea sentinţei civile recurate, reţinerea cauzei spre rejudecare şi pe fond admiterea contestaţiei la executare.

În motivarea recursului recurenta arată că, faţă de titlul de executare reprezentând sentinţa civilă nr.3216  din 10.04.2008 pentru suma de 5116,94 lei,  a invocat excepţia prescripţiei  dreptului de a cere executarea silită  motivat de faptul că aceasta sentinţa civilă a  devenit definitivă  şi irevocabilă la data de 10.06.2008. Suma de 605 lei cheltuieli de judecată conform sentinţei civile nr. 7468  din 06.10.2011 nu o datorează  recurenta ci chiar creditoarea Asociaţia de proprietari a fost obligata să i-o plătească. Singura suma certă, lichidă si exigibilă pe care o datorează creditoarei este cea de 1026 lei cheltuieli de întreţinere restante conform sentinţei civile nr. 7468 din 06.10.2011. Faţă de acesta  situaţie, cheltuielile de  executare stabilite de dna  executor nu mai sunt legale si justificate. Ele au fost calculate pentru suma datorata de 6 ori mai mare. Prin sentinţa civilă definitivă şi irevocabilă în iunie 2008 recurenta a fost  obligata la plata  de rate lunare în suma de 300 lei fiecare suma era exigibila la o data distincta, prestaţiile fiind succesive, iar termenul de prescripţie trebuia calculat pentru fiecare rata în parte. Instanţa trebuia să împartă suma datorata în rate şi să raporteze excepţia prescripţiei invocate la obligaţia de  plata în rate, trebuia să stabilească ca ratele  1-11 sunt prescrise. Insă pentru ratele 12-18 acţiunea de executare a fost introdusă în termenul de prescripţie. Acest calcul nu are la baza o expertiza. Suma ce se doreşte a fi executata (7693,47 lei) nu este  certă lichidă si exigibila.

În drept,  se invocă dispoziţiile art.1,art.7 alin.1 si al.3, art.12 Decretul  167/1958 şi dispoziţiile din Codul de procedură  civilă.

Intimata ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI  BACĂU a depus întâmpinare la dosar prin care solicită respingerea recursului. În motivarea întâmpinării se arată prin  procesul verbal nr.121 din 31.05.2012 executorul judecătoresc a procedat la îndreptarea erorii materiale, în sensul eliminării acestei sume din cuprinsul actelor de  executare, iar recurenta a fost notificată în acest sens.Cu privire la prescripţia dreptului de a cere executarea silită pentru suma de 5116,94 lei, arată  faptul că în conformitate cu prevederile art.405 alin.1 cod procedură civilă  dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani. Acest termen începe să curgă de la data când  se naşte dreptul de a cere executarea silită.Prin sentinţa civilă  nr.3216/10.04.2008 din dosarul nr.4443/180/2008 recurenta a fost obligata să achite către Asociaţia suma de 5116,94 lei în mod eşalonat, respectiv cate 300 lei lunar, până la achitarea integrala a debitului. această sentinţă a devenit irevocabilă la data de 10.06.2008, iar termenul de prescripţie este determinat de data când trebuia achitata ultima rata, respectiv luna noiembrie 2009.

In drept, se invocă dispoziţiile art.115 cod procedură civilă.

În recurs nu s-au administrat probatorii noi.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa de recurs reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 381 din Codul de procedură civilă „ când printr-o hotărâre s-a dat un termen de plată, executarea nu se poate face până la sosirea acelui termen. ”.

Potrivit dispoziţiilor art. 405 Cod de procedură civilă:

„Dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel…

Termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită.

Prin împlinirea termenului de prescripţie orice titlu executoriu îşi pierde puterea executorie. ”

Din coroborarea dispoziţiilor legale de mai sus instanţa de recurs reţine că, în situaţia în care, printr-o hotărâre judecătorească se stabilesc mai multe termene de plată, termenul de prescripţie se calculează pentru fiecare termen de plată.

În speţa de faţă recurenta-contestatoare, prin sentinţa civilă nr.3216/2008 pronunţată de Judecătoria Bacău a fost somată debitoarea (recurenta-contestatoare din prezenta cauză) să achite suma de 5116,94 lei dispunându-se eşalonarea plăţii sumei câte 300lei lunar până la achitarea integrală a debitului. Sentinţa civilă de mai sus a fost pronunţată la data de 10.04.2008, rămasă irevocabilă la data de 10.06.2008 şi prevede mai multe termene de plată, succesive. Astfel că, având în vedere  motivul de recurs referitor la debitul rămas de executat, aşa cum a fost formulat de recurentă, instanţa de recurs reţine că dreptul de a cere executarea silită  pentru suma de 3000lei este prescris, raportat la dispoziţiile legale de mai sus şi data formulării cererii de punere în executare, respectiv 10.04.2012.

Faţă de dispoziţiile legale  reţinute mai sus, susţinerile intimatei, conform cărora termenul de prescripţie este determinat de data când trebuia achitată ultima rată, sunt nefondate.

În ceea ce priveşte suma de 605 lei cheltuieli de judecată, pentru care s-a cerut iniţial executarea silită, instanţa de recurs reţine că prin procesul-verbal din 31.05.2012 din dosarul de executare nr. 121/2012 (fila 58 dosar fond) executorul judecătoresc a îndreptat eroarea materială strecurată în conţinutul actelor de executare silită în sensul că a fost eliminată suma de 605 lei. Însă, având în vedere procesul-verbal din 06.06.2012(fila 66 dosar fond), executorul judecătoresc nu a procedat şi la recalcularea onorariului de executare, onorariu care a fost calculat raportat şi la suma de 605 lei conform procesului-verbal din data de 02.05.2012(fila 38 dosar fond).

În consecinţă, instanţa de recurs va reţine ca debit suma de 3142,94 lei (6142,94-3000), pentru care onorariul executorului judecătoresc este de 389,36 de lei( 3142,94 X 10%+24% TVA).

Faţă de cele reţinute mai sus, instanţa de recurs, având în vedere dispoziţiile art. 312 Cod de procedură civilă raportat la dispoziţiile art. 304 pct.9 Cod de procedură civilă urmează să admită recursul, să modifice în parte sentinţa civilă recurată în sensul: admiterii excepţiei prescripţiei; constatării ca prescris  a  dreptului de a cere executarea silită pentru debitul de 3000 lei; anulării în parte  a formelor de executare întocmite de BEJ N.S. în ceea ce priveşte suma de 3446,40 lei (reprezentând debitul de 3000 lei şi onorariu executor în sumă de  446,40 lei). Urmează sămenţină celelalte dispoziţii ale sentinţei civile  recurate.

Domenii speta

Spete similare