Indemnizaţia reparatorie de revoluţionar. Majorare 15%.

Indemnizaţia  reparatorie de revoluţionar. Majorare 15%.

Legea nr. 341/2004- art. 17;

Legea nr.118/2010-art.14 lit.b),16;

Legea nr. 285/2010-  art.10 alin.1.

Instanţa de fond în mod corect a reţinut că majorarea indemnizaţiei de revoluţionar cu 15%, în temeiul art.10 alin.1 din Legea 285/2010, se face la suma aflată în plată în luna octombrie 2010, respectiv la suma de 1717 lei în cazul reclamantului, rezultând, printr-un simplu calcul matematic, suma de 1975 lei, la care era îndreptăţit recurentul începând cu luna ianuarie 2011.

Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale -  Decizia civilă nr. 341 /11 februarie 2013.

Prin acţiunea civilă înregistrată la Tribunalul Alba, sub dosar civil nr.6289/107/2012, reclamantul A.N. a chemat în judecată pârâţii C.N.P.P. şi C.J.P. A., solicitând ca prin hotărâre  judecătorească să se dispună anularea Deciziei nr.1382 emisă de C.J.P. A. la data de 04.05.2012.

În motivarea acţiunii se arată că prin decizia primită se invocă plata eronată a sumelor calculate  şi primite de către  reclamant care beneficiază  de o indemnizaţie conform Legii 341/2004, respectiv pe perioada 01.01.2011-31.12.2011.

Pârâţii refuză sistematic să pună în aplicare Legea 341/2004 privitor la recalcularea indemnizaţiei  reparatorie pe fiecare an, în conformitate cu indicele de salariu mediu brut pe economie, al bugetului  de stat  încă din 2011.

Reclamantul menţionează că în anul 2010, indemnizaţia reparatorie de revoluţionar a fost diminuată cu 15% pe perioada 01.07.2010 până în 31.12.2010, conform Legii 118/2010, art.14, lit. b.

Conform Legii 118/2010 art.16 alin.1, acest articol 14 al aceleiaşi legi, se aplică până la 31.12.2010, după care se aplică Legea 118/2010 art.16 alin.2 şi se revenea la indemnizaţia normală avută anterior, conform prevederilor art.10 din Legea 285/2010 privind salarizarea pe anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

Reclamantul susţine că indemnizaţia reparatorie de revoluţionar are un statut aparte, ea neputând fi modificată decât în funcţie de salariu mediu brut pe economie  stabilit prin bugetul  de stat.

În anul 2011, această indemnizaţie este suspusă şi reţinerilor CASS (5,5%), încălcându-se grav legislaţia în vigoare, adică Legea 341/2004 art.5 alin.1 pct. d, i  şi j conform cărora „sănătatea este gratuită” iar la art.5 alin.2 al aceleiaşi legi este specificat că „drepturile acordate conform prezentei legi nu sunt considerate venituri, nu se impozitează şi nu afectează acordarea altor drepturi”.

În drept invocă dispoziţiile Legii 341/2004, Legii 118/2010.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta C.N.P.P. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive arătând că potrivit Legii nr.263/2010, toate cererile de pensionare sunt de competenţa caselor teritoriale de pensii.

C.N.P.P. gestionează sistemul public de pensii la nivel naţional şi nu individual, caz în care stabilirea, calcularea, recalcularea, revizuirea şi plata drepturilor individuale  de asigurări sociale nu intră în atribuţiile CNPP, ci ale casei teritoriale de pensii de la domiciliul reclamantului, în acest caz C.J.P. A.

Astfel, susţine că instituţia faţă de care reclamantul poate emite pretenţii este C.J.P.  A., instituţie cu personalitate juridică, ce deţine de altfel şi întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii deciziei de debit privind recuperarea sumelor încasate necuvenit.

Pe fond, solicită respingere acţiunii ca neîntemeiată şi nelegală, susţinând că, indemnizaţiile prevăzute de Legea nr. 341/2004 au fost diminuate cu 15%  începând cu luna ianuarie 2011 în conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 118/2010. Totodată,  potrivit  art.10 alin. (1) din Legea  nr. 285/2010  privind  salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, începând cu luna ianuarie 2011, indemnizaţiile prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, au fost majorate cu 15% faţă de cuantumul aflat în plată la nivelul lunii octombrie 2010.

Începând  cu data  de 01.01.2011, prestaţiile susmenţionate  nu  au  fost  majorate conform prevederilor art.10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, fiind  calculate şi plătite la nivelul anterior aplicării Legii nr. 118/2010.

Prin urmare, în perioada ianuarie 2011-martie 2012 toate prestaţiile  încasate cu titlu de indemnizaţie, conform Legii nr.  341/2004 au fost plătite în alt cuantum decât cel legal cuvenit.

Având în vedere că, în perioada 01.01.2011-31.12.2011 reclamantul a  încasat venituri necuvenite, în mod corect şi legal, C.J.P. A. a emis decizia de debit contestată.

În drept, invocă dispoziţiile art. 115-118 din  Codul de Procedură Civilă.

Excepţia lipsei calităţii  procesuale pasive a C.N.P.P.  a fost soluţionată de instanţa de fond în sensul admiterii acesteia, având în vedere că decizia contestată priveşte recuperarea sumelor încasate necuvenit, decizie emisă de C.J.P. A.

Prin sentinţa civilă nr. 1941/13.09.2012, Tribunalul Alba a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâta CNPP Bucureşti şi în consecinţă a respins acţiunea formulată de reclamant împotriva acesteia, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală a respins contestaţia  formulată în cauză. S-a respins acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta CJP A.

Pentru a pronunţa aceasta sentinţă, prima instanţă a  reţinut următoarele:

În conformitate cu prevederile  art. 14 alin. 1 lit. d  din Legea 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, indemnizaţiile prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare se reduc cu 15%, începând cu data intrării în vigoare a legii respectiv 30.06.2010.

În luna iunie 2010, reclamantul era în plată cu o indemnizaţie reparatorie conform Legii nr.341/2004 de 2020 lei.

Începând cu luna iulie, prin aplicarea reducerii de 15% a rezultat o indemnizaţie de 1717 lei, cu care a rămas în plată până la data de 01.01.2011.

Ulterior, potrivit art.10 alin.1 din legea nr. 285/2010 această indemnizaţie s-a majorat cu 15% faţă de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010.

Prin urmare, prin intrarea în vigoare a acestei legi, indemnizaţiile de revoluţionari se majorau prin aplicarea procentului de 15% la cuantumul indemnizaţiei aflate în plată în luna octombrie 2010, respectiv la suma de 1717 lei, rezultând un cuantum lunar al indemnizaţiei de 1975 lei şi nu 2020 lei cum eronat s-a plătit reclamantului pe perioada în litigiu.

Astfel, diferenţa între indemnizaţia încasată şi cea cuvenită reprezintă venituri necuvenite pentru care în mod legal, conform prev. art. 179 alin.1 din Legea nr.263/2010 s-a emis decizia de debit atacată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate  în sensul admiterii contestaţiei şi anularea deciziei atacate.

În motivarea recursului, arată că sentinţa este nelegală, fiind dată cu încălcarea dispoziţiei art. 304 aliniatul 1 pct. 9 C. pr. civ., întrucât instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că, la emiterea deciziei, pârâta nu a fixat cadrul prevederilor Legii nr. 341/2004 privind  acordarea indemnizaţiei reparatorii.

Susţine recurentul că se motivează de către pârâtă aplicarea greşită a Legii nr. 285/2010, or aceasta nu are aplicabilitate în prezenta cauză şi principiul este ca interpretarea Legii nr. 287/2010 pentru situaţia reglementată de Legea nr. 341/2004 se face în sensul aplicării şi nu în sensul neaplicării ei debitului impozitat şi reţinut de către pârâtă, nu reprezintă sume încasate necuvenit care trebuie recuperate, deoarece indemnizaţia lunară încasată în fiecare lună a anului 2011 este mai mică decât cuantumul indemnizaţiei reparatorii de 2011 lei, la care se aplică coeficientul de 1,10%.

Cu titlu de practică, invocă hotărârea pronunţată în dosar nr. 5171/107/2012 de către Tribunalul Alba precum şi Sentinţa civilă 8068/2012 a Tribunalului Cluj.

Arată faptul că, pârâta Casa de Pensii a reţinut ilegal suma de 41 de lei în fiecare lună pentru aplicarea normelor de reglementare a bugetului sănătăţii publice, pe care Guvernul României şi Constituţia României le-au considerat ilegale.

Pârâta C.J.P. A. a formulat întâmpinare în această fază procesuală, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei atacate, reinterând apărările din faţa primei instanţe.

CURTEA, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu conform cerinţelor art.304 indice 1 cod procedură civilă, în limitele statuate de art.306 alin.(2) cod procedură civilă, reţine  că recursul  este  nefundat,pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 10 alin. 1 din Legea 285/2010: ,,Începând cu luna ianuarie 2011, drepturile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a), b) si d) si alin. (4), art. 13 si 14 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările şi completările ulterioare, se majorează cu 15% faţă de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010”,

Potrivit art. 179 alin. l din L.263/2010: „Sumele încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul de prescripţie de 3 ani”.

Potrivit art. 179 al.4 din Legea 19/2000: „Sumele plătite necuvenit  prin  intermediul caselor teritoriale de pensii şi al caselor de pensii sectoriale  se recuperează de  la beneficiari în baza deciziei casei respective, care constituie titlu executoriu”.

În speţă, instanţa de fond în mod corect a reţinut că majorarea indemnizaţiei de revoluţionar cu 15%, în temeiul art.10 alin.1 din Legea 285/2010, se face la suma aflată în plată în luna octombrie 2010, respectiv la suma de 1717 lei în cazul reclamantului, rezultând, printr-un simplu calcul matematic, suma de 1975 lei, la care era îndreptăţit recurentul începând cu luna ianuarie 2011.

Cum pârâta C.J.P. A. în mod greşit a plătit suma de 2020 lei lunar reclamantului pe perioada 01.01.2011-31.12.2011, corect a procedat la recuperarea diferenţelor dintre indemnizaţia acordată necuvenit (2020 lei) şi indemnizaţia cuvenită prin aplicarea corectă a  normei legale (1975 lei) prin emiterea deciziei de debit în litigiu.

Practica judiciară invocată de recurent nu are nici o relevanţă juridică în cauză; cauza soluţionată de Tribunalul Alba în dosar nr. 5171/107/2012 vizând un cu totul alt obiect - stabilirea indemnizaţiei de revoluţionar raportat la câştigul salariul mediu brut de 2022 pentru anul 2012, iar sentinţa civilă nr. 8089/2012 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosar nr. 6715/117/2012 a fost desfiinţată în calea de atac (decizie Curtea de Apel Cluj din data de 31.10.2012).

Faţă de cele ce preced, curtea, constată că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică şi ca atare, în conformitate cu art. 312 alin.1, a respins ca nefondat recursul.

Domenii speta

Spete similare