Indemnizaţia reparatorie de revoluţionar. Modalitate de calcul

Indemnizaţia  reparatorie de revoluţionar. Modalitate de calcul.

Legea nr. 341/2004- art. 4 alin.4.

Modalitatea de calcul a indemnizaţiei este stabilită prin art. 4 alin. 4 din Legea 341/2004 iar acest text de lege prevede în mod expres ca „indemnizaţia lunară reparatorie se calculează prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale aferent anului pentru care se face plata

Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale - Decizia civilă nr. 215/28  ianuarie 2013.

Prin contestaţia formulată de contestatoarea G.I. în contradictoriu cu  intimata  C.J.P. S. s-a solicitat  obligarea pârâtei să calculeze începând cu luna ianuarie 2011 indemnizaţia reparatorie datorată conform art. 4 din Legea nr. 341/2004, prin raportare la câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat prevăzut de art. 15 din Legea nr. 287/2010 şi, pe cale de consecinţă, să plătească diferenţa dintre suma rezultată şi suma primită; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii reclamanta arată că este beneficiara unei indemnizaţii lunare reparatorii  conform Legii nr. 341/2004, iar modalitatea de calcul a indemnizaţiei este prevăzută la art. 4 din lege.

Pentru anul 2011, art. 15 prin L. 287/2010 prevede că salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2011 este de 2022 lei. Întrucât pârâta, pentru anul 2011, a calculat indemnizaţia prin raportare la suma de 1836 lei – reprezentând salariul mediu aprobat pentru anul 2010 – şi nu la suma de 2022 lei, s-a promovat prezenta acţiune.

În drept se invocă Legea 341/2004 şi Legea 287/2010.

Pârâta a depus întâmpinare prin care solicita respingerea acţiunii, arătând că indemnizaţia reparatorie a fost calculată conform prev. art. 4 alin. 4 şi 5 din L. 341/2004, fiind utilizat salariul mediu brut din Legea bugetului asigurărilor sociale pe anul 2010 şi anume 1836 lei întrucât conf. Legii 287/2010 indicatorul de „salariu mediu brut” nu se mai regăseşte – ultimul salariu mediu brut fiind cel din anul 2010 aprobat prin Legea nr. 12/2010.

Se arată în continuare că indicatorul de câştig salarial brut utilizat prin Legile bugetului asigurărilor sociale pe anii 2011 şi 2012 nu are acelaşi conţinut cu cel din salariul mediu brut întrucât „câştigul salarial” este o noţiune mai amplă care pe lângă drepturile de natură salarială conţine şi prime – astfel cum rezultă şi din adresa Institutului Naţional de Statistică depus la dosarul cauzei.

În drept se invocă L. 263/2010, Legea 341/2004 şi art. 115 din C. pr. civ.

Prin sentinţa civilă nr.1354/23.10.2012 pronunţată de Tribunalul Sibiu în cauză acţiunea a fost respinsă.

Pentru a hotărî, astfel, Tribunalul a reţinut următoarele :

Reclamanta este beneficiara unei indemnizaţii lunare reparatorii  conform Legii nr. 341/2004-indemnizaţie plătită de C.J.P. A.

Modalitatea de calcul a indemnizaţiei este stabilită prin art. 4 alin. 4 din Legea 341/2004 iar acest text de lege prevede în mod expres ca „indemnizaţia lunară reparatorie se calculează prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale aferent anului pentru care se face plata.”

În Legea 287/2010 invocată de reclamantă indicatorul prevăzut la art. 4(4) din L. 341/2004 -  respectiv „salariul mediu brut” – nu se mai regăseşte ci în Legea bugetului asigurărilor sociale pe anul 2011 şi 2012 noţiunea utilizată de legiuitor este acea de „câştig salarial mediu brut”, noţiune distinctă de cea prevăzută în Legea 341/2004, împrejurare dovedită de pârâtă prin anexele emise de Institutul Naţional de Statistică.

Mai mult decât atât, prin O.U.G.1/2011 legiuitorul a dispus înlocuirea sintagmei „salariu mediu brut” cu sintagma „câştig mediu brut”, dar numai în cap. IV. al Legii 330/2009, lăsând nereglementate alte situaţii juridice cum este cea privind indemnizaţia revoluţionarilor prev. de L 341/2004.

Dacă legiuitorul ar fi înţeles că sintagma „salariu mediu brut” se înlocuieşte cu cea de „câştig mediu brut” în toate situaţiile ce vizează calculul unor drepturi băneşti prin raportare la acest indicator, nu ar fi precizat în mod expres doar situaţiile prev. de L. 330/2009.

În atare situaţie, dată fiind succesiunea actelor normative aplicabile şi interpretarea dispoziţiilor legale incidente cazului de speţă, instanţa constată că pârâta în mod corect a determinat cuantumul indemnizaţiei cuvenite reclamantei pentru perioada ian.–dec. 2011 prin raportare la singurul salariu mediu brut reglementat prin L. 12/2010 ca fiind în cuantum de 1836 lei.

Faţă de starea de fapt prezentată, instanţa a constatat că pretenţiile reclamantei sunt nejustificate şi lipsite de suport legal, motiv pentru care acţiunea, astfel cum a fost formulată, a fost respinsă.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs în termen legal reclamanta, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul admiterii contestaţiei formulate.

În expunerea de motive, recurenta reia susţinerile din acţiunea introductivă în sensul că este beneficiara unei indemnizaţii lunare reparatorii conform Legii nr.341/2004 şi că modalitatea de calcul a acestei indemnizaţii este prevăzută de art. 4 din legea amintită; din coroborarea acestui articol de lege cu art. 15 din Legea nr. 278/2010 reiese obligaţia pârâtei de a calcula această indemnizaţie prin raportare la suma de 2022 lei.

În drept invocă: art.4 din Legea nr.341/2004 şi art.15 din Legea nr.287/2010.

Intima CJP S. a depus întâmpinare, în această fază procesuală, solicitând respingerea recursului ca nefondat, reinterând apărările din faţa primei instanţe.

CURTEA, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu conform cerinţelor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, în limitele statuate de art.306 alin.(2) Cod procedură civilă, a reţinut că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Reclamanta este beneficiara unei indemnizaţii prevăzută de art. 4 din legea 341/2004.

Potrivit acestui text legal, în partea sa relevantă:

…..

(4) De o indemnizaţie lunară reparatorie, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, beneficiază şi persoanele care au obţinut titlurile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3, numai dacă au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. (…).

Cum în mod corect arată recurenta, art. 4 din legea 341/2004 este o normă de trimitere, alin.4 al acestui articol completându-se cu prevederile legii bugetului asigurărilor sociale de stat, care are ca fundament salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, sumă care diferă de la an la an.

Norma de trimitere este extrem de clară – face referire la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, iar nu la alte sume sau noţiuni echivalente.

Noţiunea de „salariu mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat” a fost introdusă prin intrarea în vigoare a Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. În data de 01.01.2011 Legea nr.19/2000 a fost abrogată.

Divergenţa de interpretare reiese din faptul că pentru anul 2010, nu se mai foloseşte noţiunea de salariul mediu brut, ci prin Legea nr. 287/2010 a bugetului asigurărilor sociale de stat 2011 s-a folosit noţiunea de câştig mediu brut pe economie.

Probleme juridică interpretată diferit de părţi este dacă textul art. 4 alin. 4 din legea 341/2004 reprezintă o normă de trimitere raportat la reglementarea având ca bază de fundamentare salariul mediu brut, sau la noua noţiune utilizată de legea bugetului asigurărilor sociale de stat 2011, respectiv de  câştig mediu brut pe economie.

Astfel, potrivit art. 50 - Trimiterea la alte acte normative - din  Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă:

…..

(2) Daca norma la care se face trimitere este cuprinsa in alt act normativ, este obligatorie indicarea titlului acestuia, a numărului si a celorlalte elemente de identificare.

(3) Trimiterea la normele unui alt act normativ se poate face la întregul său conţinut ori numai la o subdiviziune, precizata ca atare. Când actul ce face obiect de trimitere a fost modificat, completat ori republicat, se face menţiune si despre aceasta

(4) La modificarea, completarea si abrogarea dispoziţiei la care s-a făcut trimitere, în actul de modificare, completare sau abrogare trebuie avuta in vedere situaţia juridica a normei de trimitere.

În consecinţă, dacă legiuitorul ar fi intenţionat ca toate reglementările care fac trimitere la expresia salariul mediu brut să se completeze pentru viitor cu noţiunea de câştig mediu brut pe economie, ar fi făcut această menţiune expresă în cuprinsul legii asigurărilor sociale de stat pentru anul 2011, în cuprinsul căreia s-a menţionat pentru prima oară acest termen. Dimpotrivă, necuprinzând o normă în acest sens, reiese că legiuitorul a intenţionat folosirea în paralel a celor două noţiuni economice, care au un înţeles diferit şi la cuantificarea cărora s-au folosit indicatori economici diferiţi (astfel cum reiese din adresa Institutului naţional de statistică aflată la dosar fond).

Nu se poate reţine, că ne aflăm în faţa unei situaţii în care legiuitorul nu a dispus (vid legislativ), astfel încât se impune a se aplica principiul de drept conform căruia interpretarea se face în folosul debitorului, partea neputând fi prejudiciată din culpa legiuitorului.

Or, nu ne aflăm în prezenţa unui vid de reglementare, deci a unei situaţii juridice care nu îşi află reglementarea în legislaţia existentă, întrucât legea ce reglementează dreptul reclamantei face o trimitere, clară şi fără echivoc, la noţiunea de salariul mediu brut, care, astfel cum s-a arătat anterior, există din punct legislativ în continuare, prevederea legală ce o cuprinde nefiind abrogată, şi  nu a fost înlocuită cu o alta, în lipsa unei menţiuni exprese în acest sens.

În consecinţă, în mod corect a constatat Tribunalul că raportarea făcută de Casa Judeţeană de Pensii la noţiunea de salariul mediu brut este corectă în situaţia reclamantei, astfel că pretenţiile sale sunt lipsite de suport legal.

Faţă de cele ce preced, sentinţa fiind legală şi temeinică, în conformitate cu prevederile art. 312 din Codul de procedură civilă Curtea, a respins ca nefondat recursul de faţă.

Domenii speta

Spete similare