Prematuritate acţiune.

Hotărâre 139 din 21.01.2013


Prematuritate acţiune.

 Legea 263/2010- art. 149, 151.

Întrucât în cauză s-a făcut dovada faptului că reclamantul a depus contestaţie la C.J.P. Alba iar această instituţie la rândul ei a comunicat dosarul la Comisia Centrală de Contestaţii – care nu a soluţionat-o, deşi a expirat termenul de 45 zile–acţiunea înregistrată pe rolul instanţei fără hotărârea comisiei de contestaţii nu poate fi respinsă ca prematură sau inadmisibilă deoarece  în această situaţie s-ar încălca dreptul fundamental al liberului acces la justiţie.

Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale - Decizia civilă nr. 139/21 ianuarie 2013.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, sub dosar nr. 8944/107/2012, reclamantul M.G. a chemat în judecată pârâta C.J.P. A. solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa:

 - să se dispună anularea Deciziei nr. 13429/29.06.2012 şi, pe cale de consecinţă, să fie obligată  pârâta la emiterea unei noi decizii, în principal de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, iar în subsidiar, de acordare a pensiei anticipate.

În motivarea acţiunii a susţinut că, prin decizia atacată, pârâta a dispus respingerea cererii reclamantului înregistrată sub nr.1875 din 14.03.2012, cu motivarea că vârsta reclamantului la data înscrierii lui la pensie este mai mică decât vârsta standard de pensionare prevăzută de lege.

Faţă de soluţia adoptată, reclamantul a formulat  contestaţie la care pârâta a răspuns prin adresa nr. 18283/30.07.2012 şi i-a comunicat că raportat la perioada  desfăşurată în grupa de muncă beneficiază de o reducere de vârsta de numai 3 ani.

De asemenea, reclamantul a fost informat  că adeverinţa nr. 7/01.03.2012 eliberată de SC R. SA nu poate fi valorificată deoarece nu este corectă nominalizarea persoanelor în grupa de muncă, nominalizare care trebuia să fie efectuată prin act administrativ emis anterior datei de 1.04.2001. Totodată s-a refuzat şi acordarea  pensiei anticipate, cu motivaţia că nu are stagiul complet de cotizare de 35 ani.

Reclamantul a mai susţinut că, în mod eronat, s-a procedat la respingerea  cererii sale întrucât raportat la perioada desfăşurată în condiţii speciale de muncă şi prin valorificarea grupei I de muncă, reducerea de vârstă de care trebuia să beneficieze era mai mare de 3 ani.

Referitor la faptul că reclamantul nu a realizat stagiu complet de cotizare, pentru ca în subsidiar să beneficieze de pensie anticipată, acesta a precizat că  potrivit menţiunilor din carnetul de muncă şi având în vedere stagiul aferent grupei de muncă, stagiul total de cotizare  este cu mult peste 36 de ani.

Pârâta C.J.P. A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca fiind prematur introdusă, faţă de prevederile art. 149 din Legea 263/2010. Potrivit acestui text de lege, pârâta a arătat că reclamantul trebuia să se adreseze mai întâi  cu contestaţie la Comisia Centrală de Contestaţii, în procedura administrativă prealabilă, obligatorie şi fără caracter  jurisdicţional şi apoi după comunicarea hotărârii comisiei să formuleze acţiune la instanţă.

Ori, reclamantul a depus contestaţia  nr. 18283/23.07.2012 la decizia de pensie nr. 13429/29.06.2012, la pârâtă care datorită modului de formulare, a considerat-o  ca fiind o petiţie la care i s-a comunicat răspuns administrativ, dar fiind în situaţia de faţă dosarul va urma procedura prevăzută de Ordinul 1453/2011, în vederea transmiterii către Comisia Centrală de Contestaţii.

Prin sentinţa civilă nr.2138/27.09.2012 pronunţată de Tribunalul Alba, s-a admis excepţia prematurităţii acţiunii şi pe cale de consecinţă, s-a respins ca prematur formulată acţiunea promovată de reclamant.

Pentru a hotărî în acest mod, prima instanţă a reţinut, examinând  cu  prioritate conform dispoziţiilor art. 137  alin. 1 Cod procedură civilă, excepţia  prematurităţii  acţiunii, în  raport de actele şi  lucrările dosarului  şi de  dispoziţiile  legale  aplicabile,  următoarele:

La data de 14.03.2012 a fost depusă de către reclamant o cerere la C.J.P A., înregistrată sub nr. 1875/2012  prin care s-a solicitat pensionarea pentru limită de vârstă în temeiul Legii nr. 263/2010.

Pârâta, prin Decizia nr. 13429 din data de 29.06.2012, a respins cererea de pensionare a reclamantului deoarece vârsta la data înscrierii la pensie este mai mică decât vârsta standard de pensionare.

Potrivit dispoziţiilor art. 149 alin.1 din Legea 263/2010 „Deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii şi de casele de pensii sectoriale pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestaţii, respectiv la comisiile de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii”.

Procedura privind atacarea deciziilor de pensie emise  pensii de  casele teritoriale de pensii şi de casele de pensii sectoriale  se stabileşte in art. 151 din aceeaşi lege, unde se prevede in mod expres că:

1) Hotărârile Comisiei Centrale de Contestaţii, respectiv ale comisiilor de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii se comunică persoanelor în cauză şi caselor teritoriale de pensii sau caselor de pensii sectoriale interesate, după caz, în termen de 5 zile de la adoptare.

2) Hotărârile prevăzute la art. 150 alin. (3) pot fi atacate la instanţa judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare.

3) Hotărârile prevăzute la art. 150 alin. (3) care nu au fost atacate la instanţele judecătoreşti în termenul prevăzut la alin. (2) sunt definitive.

Întrucât reclamantul nu a făcut dovada  că a parcurs procedura cu caracter administrativ, de examinare a deciziei de pensionare emisă de pârâtă, prin formularea unei contestaţii la Comisia Centrală de Contestaţii şi împotriva Hotărârii emise de aceasta să se adreseze instanţei de judecată, acţiunea de faţă  a fost calificată ca fiind  prematur introdusă, raportat la data sesizării instanţei cu soluţionarea cauzei.

Împrejurarea invocată de reclamant potrivit căreia, acesta a depus o contestaţie împotriva deciziei de respingere a cererii de pensionare, înregistrată sub numărul 18283/23.07.2012 la CJP A., şi care nu a fost soluţionată de Comisia Centrală de Contestaţii din cadrul CNPP şi aceea că termenul de soluţionare a contestaţiei nu a fost respectat, au fost apreciate ca fiind fără relevanţă în ce priveşte analizarea pe fond a deciziei, sub aspectul valorificării adeverinţei nr. 7/01.03.2012 eliberată de SC R. S.A, întrucât legea a prevăzut această procedură prealabilă obligatorie anterior contestării la instanţa de judecată competentă, aspect care duce la admiterea excepţiei întrucât ţine de investirea instanţei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal de 15 zile prevăzut de lege, reclamantul aducându-i critici pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.

În expunerea motivelor de recurs a susţinut că deşi a atacat decizia emisă de pârâtă prin contestaţia nr.18283/23.07.2012, intimata C.J.P. A. avea obligaţia de a înainta cererea la C.N.A.S – Comisia Centrală de Contestaţii, nu să comunice recurentului cu adresa nr.18283/30.07.2012; că decizia emisă este temeinică şi legală.

Recurentul a mai învederat că, prin atitudinea sa, intimata i-a încălcat drepturile recunoscute de legea naţională şi de art.6 din CEDO.

Pe fondul cauzei, reclamantul arată că nu a primit nici o înştiinţare privind obligaţia de prezentare la Cabinetul de expertize medicale  în luna iunie 2011, deşi termenul de un an se împlinea la 12.04.1012 iar în afară de aceasta, potrivit articolului 78 alin.4 din Legea nr. 263/2010 doar neprezentarea din motive imputabile pensionarului la revizuirea medicală atrage suspendarea plăţii pensiei începând cu luna următoare celei în care era prevăzută revizuirea medicală, motiv care nu este îndeplinit în cauză deoarece nu i s-a comunicat data modificată de prezentare la Comisia de expertiză medicală.

În drept, a  invocat  prevederile art. 304/1 Cod pr. civilă.

Examinând sentinţa atacată în raport cu motivele de recurs invocate şi actele dosarului precum şi sub toate aspectele, conform prevederilor art. 304/1 Cod pr. civilă şi limitele stabilite de art. 306 alin. 2 din  acelaşi cod, Curtea de Apel, a reţinut următoarele:

Prima instanţă a constatat că acţiunea a fost înregistrată pe rolul instanţei fără ca reclamantul să fi parcurs în prealabil procedura cu caracter administrativ prevăzută de art.151 din Legea nr.263/2010,

Din actele dosarului rezultă că reclamantul a contestat decizia nr.13429/29.06.2012 de  respingere a cererii de pensionare, contestaţia fiind depusă la Casa Judeţeană de Pensii Alba în data de  23.07.2012, sub nr.18283/2012.

Intimata C.J.P. Alba, fără să trimită contestaţia la Comisia Centrală, a răspuns reclamantului recurent, prin adresa nr.18283/30.07.2012, că decizia nr.13429/2012 de respingere a cererii de pensionare este temeinică şi legală.

Ulterior pronunţării sentinţei la fond, intimata C.J.P. A. a trimis dosarul reclamantului la Comisia Centrală de Contestaţii, la data de 11.10.2012, fără însă ca recurentul să primească vreun răspuns.

Articolul 151 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 prevede posibilitatea  atacării în instanţă a hotărârilor Comisiei Centrale de Contestaţii, respectiv a Comisiilor de Contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii într-un termen  de 30 de zile de la comunicare.

Prin Decizia nr. 956/13.11.2012 – publicată în Monitorul Oficial nr. 938/12.12.2012, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile articolului 151 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că nesoluţionarea contestaţiilor şi necomunicarea în termen legal a hotărârilor Comisiei Centrale de Contestaţii, respectiv ale Comisiilor de Contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii nu împiedică accesul la justiţie.

Prin urmare, art.151 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 este constituţional în ce priveşte depunerea prealabilă a contestaţiei împotriva deciziei de pensie la Comisia Centrală de Contestaţii, respectiv Comisiile de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii şi neconstituţional în măsura în care se interpretează în sensul că nesoluţionarea contestaţiilor şi necomunicarea  în termenul legal a hotărârilor împiedică accesul la justiţie, respectiv depunerea acţiunii pe rolul instanţei şi fără hotărârea comisiei de contestaţie după expirarea termenului de 45 de zile – prevăzut pentru soluţionarea contestaţiei.

Aşa fiind, întrucât în cauză s-a făcut dovada faptului că reclamantul a depus contestaţie la C.J.P. A. iar această instituţie la rândul ei a comunicat dosarul la Comisia Centrală de Contestaţii – care nu a soluţionat-o, deşi a expirat termenul de 45 zile –acţiunea înregistrată pe rolul instanţei fără hotărârea comisiei de contestaţii nu poate fi respinsă ca prematură sau inadmisibilă deoarece  în această situaţie s-ar încălca şi dreptul fundamental al liberului acces la justiţie.

Având în vedere că acţiunea reclamantului a fost soluţionată pe excepţia prematurităţii – în cauză sunt îndeplinite prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 304/1 Cod pr. civilă raportat la art. 312 alin. 5 din acelaşi cod – astfel că se impune admiterea recursului şi casarea sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond. În rejudecare, instanţa se va pronunţa pe fondul acţiunii, iar celelalte motive de recurs invocate de reclamant, vor fi examinate ca susţineri de fond.

Judecător Doriani Ana

Domenii speta