Refuz prelevare probe biologice de sânge.Solicitare prelevare probe de urină.

Potrivit art.7 alin.2 din Ordinul nr.376 din 10 aprilie 2006 al Ministrului Sănătăţii, în cazul în care se refuză recoltarea probelor de sânge, nu se prelevează probe de urină. Aceste probe se prelevează în situaţiile prevăzute la art.7 alin.1, cu excepţia refuzului de prelevare.

Prin sentinţa penală nr.352 din 1 februarie 2013,  Judecătoria Craiova, în baza art. 11 pct.2 lit.a C.p.p.rap. la art. 10 alin.1 lit. d C.p.p. a achitat pe inculpatul D. C., pentru săvârşirea infracţiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută şi pedepsită de art. 87 alin.5 din OUG 195/2002.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova nr. 12748/P/2010 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D. C. , pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002, republicată.

În actul de sesizare s-a reţinut că la data de 21.10.2010, inculpatul a refuzat  să se supună recoltării de probe biologice, după ce a condus pe raza mun. Craiova un autoturism şi s-a stabilit că avea o concentraţie de 0,58 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Potrivit dispoziţiilor art.66 C.p.p., învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia.

Din probatoriul administrat în cauză nu rezultă în mod indubitabil că inculpatul a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

Este obligaţia cadrelor medicale care efectuează recoltarea probelor şi a celor de poliţie care solicită recoltarea, să aducă la cunoştinţa inculpatului posibilitatea de a se recolta probe de urină şi salivă, pentru stabilirea alcoolemiei, şi doar în situaţia în care se refuză şi recoltarea acestora, se poate reţine existenţa laturii obiective a infracţiunii prev. de disp. art. 87 alin. 5 din OUG 195/2001, republicată.

Inculpatul nu trebuia să solicite recoltarea altor probe, ci trebuia să i se comunice că este posibilă recoltarea altor probe, deoarece infracţiunea prev. de disp. art. 87 alin. 5 din OUG 195/2001, republicată nu sancţionează doar recoltarea probelor de sânge, ci refuzul la recoltarea tuturor probelor prin care se poate stabili alcoolemia.

Instanţa a constatat că în cauză nu s-a făcut dovada refuzului inculpatului de a i se recolta probele biologice necesare stabilirii alcoolemiei, cu excepţia recoltării de probe de sânge .

 Fapta inculpatului D. C., de a fi refuzat la data de 21.10.2010, după ce condusese un autovehicul pe drumurile publice să se supună recoltării de probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei la solicitarea lucrătorilor de poliţie, ar putea constitui infracţiunea prev. de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2001, republicată.

Raportat însă la circumstanţele concrete în care inculpatul a comis fapta expusă, având în vedere întregul material probatoriu administrat în cauză, instanţa a reţinut că fapta inculpatului nu întruneşte elementele constitutive ale laturii obiective a infracţiunii prev. de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2001, republicată.

Infracţiunea prev. de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2001, rep. constă în "refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducătorului unui autovehicul sau al unui tramvai ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorităţii competente, aflat în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenţei de produse sau substanţe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora"

Latura obiectivă a infracţiunii prev. art. 87 alin. 5 din OUG 195/2001, rep presupune ca făptuitorul să refuze nejustificat recoltarea de probe biologice (  sânge, urină ori saliva ) pentru stabilirii alcoolemiei ce o avea la momentul când a condus un autovehicul pe drumurile publice.

În speţă, astfel cum s-a demonstrat la data de 21.10.2010, inculpatul a refuzat  să se supună recoltării de probe de sânge, după ce a condus pe raza mun. Craiova un autoturism şi s-a stabilit că avea o concentraţie de 0,58 mg/l alcool pur în aerul expirat, motivat de faptul că în momentul în care a fost oprit în trafic de către lucrătorii de poliţie se întorcea de la un cabinet stomatologic, unde  a fost supus unui tratament medical. Nici lucrătorii de poliţie, nici cadrele medicale nu au cerut inculpatului, în timpul cât s-a aflat  la Spitalul Clinic de Urgenţă Craiova să dea o probă de urină pentru stabilirea alcoolemiei, iar acesta să fi refuzat.

În condiţiile în care inculpatul prezenta o stare de sănătate ce îl împiedica a se supune unei proceduri implicând recoltarea de probe de sânge, justificând astfel obiectiv refuzul său de a se supune unei astfel de proceduri, iar acestuia nu i s-a cerut în timpul cât s-a aflat la Spitalul Clinic de Urgenţă Craiova să dea o probă de urină pentru stabilirea alcoolemiei, pe care să fi refuzat a o da, rezultă că nu ne aflăm în prezenţa unui refuz nejustificat de a permite recoltarea de probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei ce o avea inculpatul la momentul când a condus un autovehicul pe drumurile publice, nefiind deci întrunite elementele constitutive ale laturii obiective a infracţiunii prev. de art. 87 alin.5 din OUG 195/2002.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova.

În motivare s-a arătat că sentinţa este nelegală şi netemeinică, din probele administrate rezultând că inculpatul a refuzat recoltarea probelor biologice de sânge pentru stabilirea alcoolemiei.

Potrivit art.6, 7 din Ordinul nr.376/2006 al Ministrului Sănătăţii, numai  prin prelevarea probelor de sânge se poate stabili alcoolemia, iar în cazul în care se refuză recoltarea acestor probe nu se poate recolta urină.

Totodată, ordinul arătat mai sus, precizează modul de prelevare şi condiţiile de păstrare ale probelor biologice, legiuitorul făcând distincţie între alcoolemie în sensul prelevării de probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei şi alcooluria, prelevarea de probe biologice de urină pentru determinarea produselor ori substanţelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare.

Prin  decizia penală Nr.2458 din 12 decembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova a fost admis recursul ,a fost casată sentinţa,în baza art.87 alin.5 din OUG 195/2002 , a fost condamnat inculpatul,dispunându-se suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În motivare instanţa de recurs a reţinut următoarele:

Chiar dacă inculpatul a justificat refuzul prin prisma aspectului că a suferit o intervenţie stomatologică, iar o eventuală prelevare a probelor biologice de sânge i-ar fi afectat starea de sănătate, Curtea apreciază că sunt îndeplinite atât sub aspectul laturii obiective, cât şi sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002.

Astfel, potrivit art.88 alin.2 din OUG nr.195/2002 „stabilirea concentraţiei  de alcool sau a prezenţei în organism de substanţe ori produse stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora, se face în instituţiile medico-legale autorizate, în conformitate cu normele metodologice elaborate de Ministerul Sănătăţii Publice.

Potrivit art.125 lit.c din OUG nr.195/2002, Ministerul Sănătăţii Publice „elaborează norme privind examinarea medicală a conducătorilor de autovehicule şi tramvaie, precum  şi norme privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicaţiei etilice şi a stării de influenţă a produselor şi substanţelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducătorilor de autovehicule şi tramvaie”.

În virtutea acestei atribuţii a fost emis Ordinul nr.376 din 10 aprilie 2006 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicaţiei etilice şi a stării de influenţă a produselor şi substanţelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducătorilor de autovehicule şi tramvaie.

Art.6 din acest ordin, prevede că: „Procedurile de prelevare a produselor biologice sunt următoarele:

a) pentru determinarea alcoolemiei se prelevează 2 (două) probe de sânge din venă la interval de o oră între prelevări, fiecare probă conţinând 10 ml sânge;

b) în situaţia în care nu se pot preleva 10 ml de sânge, se menţionează la rubrica "observaţii" a buletinului de examinare clinică, prevăzut în anexa nr. 3 la prezentele norme metodologice, cu precizarea motivului;

c) prelevarea sângelui se face cu seringi de unică folosinţă, până la înlocuirea acestei metode cu trusa standard de prelevare special destinată acestui scop, a cărei componenţă este prevăzută în anexa nr. 5 la prezentele norme metodologice;

d) prima prelevare se efectuează de preferinţă într-un interval de timp de până la 30 de minute de la producerea evenimentului care a determinat solicitarea prelevării de sânge;

e) pentru determinarea produselor ori substanţelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare se prelevează o singură probă de sânge şi în mod obligatoriu 50 - 100 ml urină.

Totodată, art. 7 - (1), prevede că „în situaţiile medicale speciale, în care nu poate fi efectuată cea de-a doua prelevare, precum şi în cazul refuzului de prelevare, se menţionează acest fapt în mod expres în cadrul rubricii "observaţii" a buletinului de examinare clinică, precizându-se motivul neprelevării.

(2) În situaţiile prevăzute la alin. (1), cu excepţia refuzului de prelevare, se prelevează 10 ml urină, sub supraveghere, în flacon spălat, care ulterior va fi supus procedurii de sigilare prevăzute la art. 13, cu excepţia refuzului de prelevare”.

Din aceste texte legale, rezultă că pentru determinarea alcoolemiei se prelevează două probe de sânge din venă la interval de o oră între prelevări, fiecare probă conţinând 10 ml de sânge. Totodată, în cazul refuzului de prelevare, se menţionează acest fapt în mod expres în cadrul rubricii „observaţii” a buletinului  de examinare clinică.

Potrivit art.7 alin.2 din Ordinul nr.376 din 10 aprilie 2006 al Ministrului Sănătăţii, în cazul în care se refuză recoltarea probelor de sânge, nu se prelevează probe de urină. Aceste probe se prelevează în situaţiile prevăzute la art.7 alin.1, cu excepţia refuzului de prelevare.

Prin urmare, potrivit Normelor Metodologice aprobate prin Ordinul nr.376 din 10 aprilie 2006, în cazul în care o persoană refuză prelevarea probelor de sânge pentru determinarea alcoolemiei, nu se pot preleva probe de urină. Acest aspect se regăseşte şi în concluziile raportului de expertiză medico-legală nr.3101/A1 din 5 noiembrie 2013 întocmit de IML Craiova, potrivit cărora nu este posibilă stabilirea alcoolemiei din probe de urină sau de salivă.

În altă ordine de idei, nu exista niciun motiv care să justifice refuzul inculpatului de a se supune recoltării probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, potrivit art.6 lit.a din Ordinul nr.376 din 10 aprilie 2006.

În acest sens, semnificative sunt  concluziile raportului de expertiză efectuat în faza judecării recursului, potrivit cărora „prelevarea probelor de sânge de la numitul D. C. nu ar fi pus în pericol sănătatea acestuia”.

Legat de acest aspect, semnificativ este şi faptul că medicul P. A. care a întocmit fişa de examinare clinică UPU, nu a consemnat aspecte care să ducă la concluzia că inculpatul se afla într-o stare de sănătate precară care nu ar fi permis prelevarea probelor biologice de sânge.

Ori, dacă inculpatul s-ar fi aflat într-o  asemenea stare, ar fi fost imposibil ca medicul să nu constatate imposibilitatea prelevării probelor biologice de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei.

Apărarea inculpatului, potrivit căreia a fost suficient faptul că s-a supus testării aerului expirat, astfel că nu  mai era obligat să se supună şi recoltării probelor biologice de sânge, este nefondată.

Astfel, potrivit art.88 alin.6 din OUG nr.195/2002 „persoana care conduce un autovehicul sau tramvai, testată cu mijloc tehnic certificat ca având o concentraţie de peste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, este obligată să se supună recoltării probelor biologice sau testării un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic.

Potrivit art.6 pct.19 din OUG nr.195/2002, mijlocul tehnic certificat este „dispozitivul care dovedeşte consumul de produse ori substanţe stupefiante sau al medicamentelor cu efecte similare acestora sau prezenţa în aerul expirat a alcoolului”.

Potrivit art.6 pct.20 din OUG nr.195/2002, mijlocul tehnic omologat şi verificat metrologic este „dispozitivul care stabileşte concentraţia de alcool  în aerul expirat …”.

Ori, în speţă, inculpatul, iniţial a fost supus testării cu instrumentul alcooltest marca Drager seria ARZE -0575 care reprezintă mijloc tehnic certificat în înţelesul art.6 pct.19 din OUG nr.195/2002.

În condiţiile în care rezultatul testării a indicat o valoare de 0,58 mg/l alcool pur în aerul expirat, potrivit art.88 alin.6 din OUG nr.195/2002, inculpatul era obligat să se supună recoltării probelor biologice sau testării cu un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic.

Semnificativ este faptul că în prezent lucrătorii de poliţie nu dispun de mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic în înţelesul dispoziţiilor art.6 pct.20 din OUG nr.195/2002, astfel încât singura modalitate de stabilire a alcoolemiei este recoltarea probelor biologice de sânge.

De altfel, acesta a fost şi motivul pentru care forma art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, a fost modificată, constituind infracţiune numai „conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o  îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 gr/l alcool pur în sânge”.

Deciziile Curţii Constituţionale invocate de inculpat în apărarea sa nu duc la concluzia că refuzul său de a se supune prelevării probelor biologice de sânge a fost justificat, în condiţiile în care, Curtea Constituţională a respins excepţiile de neconstituţionalitate, constatând că textul de lege criticat (art.79 alin.4 din OUG nr.195/2002, forma anterioară a art.87 alin.5), nu încalcă prevederile constituţionale.

Ori, dacă instanţa de control constituţional ar fi constatat că prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ar fi încălcat vreun drept prevăzut de Constituţie, cu siguranţă ar  fi admis excepţiile de neconstituţionalitate.

În consecinţă, Curtea apreciază că fapta inculpatului D. C. de a refuza să se supună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, realizează elementele constitutive ale infracţiunii prev.de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002.

Domenii speta

Spete similare