Validare poprire. Putere de lucru judecat faţă de hotărârea judecătorească formulată în cadrul acţiunii având ca obiect contestaţie la executare.

La data de 17.11.2010, creditoarea T. E. a solicitat validarea popririi si obligarea tertului poprit Trezoreria Municipiului Craiova sa îi plateasca  suma de 31392,56  lei, reprezentând debit  conform titlului executoriu si cheltuieli de executare stabilite prin procesul-verbal nr.327/E/2009 din data de 07.04.2009 .

În fapt, creditoarea a aratat ca prin titlul executoriu, debitorul Casa de Asigurari de Sanatate Dolj îi datoreaza  suma de 31392,56  lei, inclusiv cheltuieli de executare.

Pentru acoperirea acestei sume s-a emis debitoarei somatia cu  nr.327/E/2009 din data de 07.04.2009,  dupa care s-a  dispus înfiintarea popririi  la tertul poprit Trezoreria Craiova, aceasta fiind comunicata la data de 11.11.2010 .

Creditoarea a mentionat ca, întrucât s-a primit raspuns negativ din partea tertului poprit cu privire la înfiintarea popririi, a solicitat validarea acesteia si amendarea tertului poprit.

La data de 24.01.2011, debitorul Casa de Asigurari de Sanatate Dolj  a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea validarii popririi.

În motivare, debitorul a aratat ca, în conformitate cu prevederile  OUG nr.71/2009,  cu modificarile si completarile ulterioare, în cursul termenelor prevazute în acest act normativ, orice procedura de executare  silita se suspenda de drept, astfel ca orice sume  prevazute prin hotarâri judecatoresti având ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar urmeaza a fi platite conform acestui act normativ.

Debitoarea a mai aratat ca  la momentul la care i s-a comunicat adresa de înfiintare a popririi, executarea silita era suspendata de drept, Trezoreria Craiova neavând obligatia legala de a efectua poprirea, fiindu-i interzis de lege sa efectueze acte de  executare cu privire la sumele  respective.

Prin sentinta civila nr. 162126/31.10.2011, pronuntata de Judecatoria Craiova, în dosar nr. 33681/215/2010,  a fost admisa  actiunea formulata de creditoarea T. E., în contradictoriu cu CAS Dolj si tertul poprit Trezoreria Craiova.

A fost  validata poprirea înfiintata de BEJ Talpa si Terpovici la data de 01.11.2010, în dosarul de executare silita nr.327/E/2009 pâna la concurenta sumei de 31.392,56 lei( treizeci si unu mii trei sute nouazeci si doi si cincizeci si sase bani )în mâinile tertului poprit Trezoreria Craiova  asupra conturilor debitoarei CAS Dolj, în beneficiul creditoarei T. E.

Pentru a pronunta astfel, instanta a retinut urmatoarele:

Prin decizia civila nr. 2559/04.12.2008, pronuntata de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr.11648/63/2008, ramasa irevocabila, s-a dispus ca debitorul  CAS Dolj,  sa plateasca creditoarei T. E suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare  în procent de 25% pentru fiecare supliment, începând cu data de 23.04.2005.

 Executorul judecatoresc a emis, la data de 07.04.2009, conform dispozitiilor Codului de procedura civila, adresa de înfiintare a popririi catre tertul poprit Trezoreria Municipiului Craiova, acesta din urma a raspuns restituind în original titlul executoriu nr.327/E/2009, cu mentiunea ca trebuie respectate  dispozitiile O.U.G. nr. 71/2009 art. 1 alin. 2.

Conform art. 460 Cod pr. civ. "daca tertul poprit nu-si mai îndeplineste obligatiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc sa consemneze suma urmaribila a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când tertul poprit trebuia sa consemneze sau sa plateasca suma urmaribila, poate sesiza instanta de executare, în vederea validarii popririi. Instanta  citat creditorul urmaritor, debitorul si tertul poprit si, daca din probele administrate a rezultat ca tertul poprit datoreaza sume de bani debitorului, va da o hotarâre de validare a popririi prin care va obliga tertul poprit sa plateasca creditorului, în limita creantei, suma datorata debitorului, iar în caz contrar, va hotarî desfiintarea popririi (...). Daca sumele sunt datorate periodic, poprirea se valideaza atât pentru sumele ajunse la scadenta, cât si pentru cele care vor fi scadente în viitor, validarea producându-si efectele numai la data când sumele devin scadente".

Analizând  înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanta a retinut  ca executarea silita a fost pornita la data de 07.04. 2009, prin cererea creditoarei T. E, formându-se dosarul de executare nr. 327/E/2009 al BEJ Talpa Neacsu si Terpovici.

Deci,  sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani si/sau în natura, obtinute de o persoana fizica ce desfasoara o activitate în baza unui contract individual de munca sau a unui statut special prevazut de lege, indiferent de perioada la care se refera, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acorda, inclusiv indemnizatiile pentru incapacitate temporara de munca.

Cât priveste drepturile salariale cuvenite creditoarei, instanta a retinut ca art.6 paragraful 1 din Conventia (Europeana) pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale protejeaza dreptul la un proces echitabil si solutionarea cauzei într-un termen rezonabil, în materie civila si penala.

Acest drept ar ramâne iluzoriu daca nu ar include si faza de executare a hotarârilor judecatoresti definitive. Conventia are în vedere drepturi efective, concrete, iar nu iluzorii, asa cum a stabilit Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg în jurisprudenta sa, începând cu cauza Artico vs. Italia (1980).

Statul si institutiile publice au îndatorirea, reprezentând autoritatea publica, de a veghea la respectarea principiului legalitatii si de a executa de bunavoie hotarârea judecatoreasca de condamnare a lor, termenul rezonabil de solutionare prevazut de art.6 din Conventie fiind aplicabil si în faza executarii silite (de exemplu, cauza Ruianu contra României, Pini si Bertani, Manera si Atripaldi contra României, Sandor contra României, V. Ionescu contra României, Sabin Popescu contra României).

Întârzierea în executarea unei sentinte, imputabila autoritatilor care nu furnizeaza o justificare valabila în acest sens, aduce atingere si dreptului creditorului la respectarea bunurilor sale, drept protejat de art.1 din Protocolul nr.1 al Conventiei.

În Cauza Sandor contra României, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca: "Administratia constituie un element al statului de drept, interesul sau fiind identic cu cel al unei bune administrari a justitiei. Pe cale de consecinta, daca administratia refuza sau omite sa execute o hotarâre judecatoreasca ori întârzie în executarea acesteia, garantiile art.6 de care a beneficiat justitiabilul în fata instantelor judecatoresti îsi pierd orice ratiune de a fi".

Curtea a reamintit ca nu este oportun sa ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obtinut o creanta împotriva statului sau altei institutii publice sa recurga la procedura de executare silita pentru a obtine satisfactie.

Curtea a concluzionat ca, prin refuzul de a executa sentinta, autoritatile nationale au lipsit reclamantul de un acces efectiv la justitie în faza de executare, fiind încalcat art.6 alin.1 din Conventie.

Asadar, refuzul autoritatilor de a aloca sumele necesare platii debitului constituie si o atingere adusa dreptului ce decurge din art.1 din Protocolul nr.1 al Conventiei.

Pentru ca o astfel de privare sa fie în acord totusi cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, ar trebui "sa fie prevazuta de lege", "sa urmareasca un scop legitim", iar ingerinta în dreptul de proprietate ar trebui sa raspunda criteriului proportionalitatii (a se vedea în acest sens paragrafele 78 din Hotarârea pronuntata de CEDO în Cauza Brumarescu împotriva României, publicata în Monitorul Oficial nr. 414/2000).

Trecând peste faptul ca este nefiresc ca statul sa îsi creeze prin acte normative situatii în care sa fie exceptat de la obligatia de executare silita a unei hotarâri judecatoresti, instanta a constatat ca ingerinta este prevazuta de lege.

Însa cerinta de a corespunde interesului legitim public, nu este îndeplinita; astfel, aprobarea ordonantei este motivata de necesitatea "mentinerii echilibrelor bugetare si în mod implicit nerespectarea angajamentelor interne si internationale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce priveste nivelul deficitului bugetar", însa jurisprudenta CEDO mentioneaza constant ca "complexitatea procedurii interne de executare sau a sistemului bugetar public nu este de natura sa exonereze statul de la obligatia sa prevazuta de Conventie de a garanta tuturor dreptul de a fi executate într-un termen rezonabil acele hotarâri judecatoresti care sunt obligatorii si executorii"; ca nu este permis autoritatilor statului de a se preleva de lipsa de fonduri sau a altor resurse ca scuza pentru a nu onora debitul stabilit prin hotarâre judecatoreasca; ca este obligatia statelor contractante de a-si organiza sistemul juridic, în asa fel încât autoritatile competente sa îsi poata executa obligatiile.

Nici cerinta proportionalitatii masurii nu este îndeplinita, fiind de natura a distruge echilibrul just dintre protectia proprietatii individuale si cerintele interesului public.

Dispozitiile derogatorii ale O.U.G. nr.71/2009 favorizeaza statul în raporturi de drept privat (raporturile de drept al muncii intra în sfera dreptului privat), acolo unde statul trebuie sa se gaseasca pe pozitii de deplina egalitate cu orice alta persoana fizica sau juridica. Un debitor, privit generic, nu poate nicicând invoca lipsa fondurilor, putând fi urmarit silit inclusiv asupra locuintei, în cazul persoanei fizice sau pâna la intrarea în insolventa, în cazul persoanei juridice.

Pentru cheltuielile de executare, stabilite prin procesul - verbal din data de 07.04.2009 nu sunt aplicabile dispozitiile O.U.G. 71/2009.

Împotriva acestei sentinte a formulat apel debitoarea C.A.S. Dolj, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei în sensul admiterii contestatiei la  executare privind înfiintarea  popririi.

În esenta, apelanta a aratat ca, în mod gresit, prima instanta a respins contestatia la executare, întrucât actul normativ invocat în apararea recurentei, respectiv O.U.G. nr. 71/2009 este în concordanta cu pactele si tratatele privitoare la drepturile  fundamentale  ale  omului, la care România este parte.

O.U.G. nr.71/2009 si modificarile si completarile ulterioare este în concordanta cu pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte. În cauza Petro contra României este subliniat faptul ca întârzierea în executare a unei sentinte este imputabila autoritatilor care în speta nu au furnizat nicio justificare valabila pentru ingerinta suportata de reclamanti. Notorietatea crizei economice mondiale si implicit nationale, ofera însa o justificare valabila întârzierii în executarea hotarârii judecatoresti, fiind subliniata în însasi partea introductiva a O.U.G. nr.71/2009.

În continuare, apelanta a aratat ca în speta sunt îndeplinite cele trei conditii la care face referire cauza Brumarescu contra României: amânarea este prevazuta de lege, fiind reglementata de O.U.G. nr. 71/2009, act normativ declarat constitutionala de catre Curtea Constitutionala a României; privarea urmareste un interes legitim - posibilitatea platii drepturilor banesti într-un termen rezonabil fara a afecta bugetul asigurarilor sociale de sanatate, fara a limita accesul asiguratilor la servicii medicale si medicamente din cauza diminuarii fondurilor cu aceasta destinatie; cerinta proportionalitatii masurii este îndeplinita prin faptul ca norma legala reglementeaza raportat la interesul public esalonarea si nu exonerarea de la plata; în plus, pentru a înlatura situatia în care persoana în cauza ar putea suporta o sarcina speciala si exorbitanta (cauza Sporrong si Lonnroth împotriva Suediei), O.U.G. nr.71/2009 mentioneaza si actualizarea debitului cu indicele de inflatie comunicat de Institutul National de Statistica.

Apelanta a aratat, de asemenea, ca instanta de fond nu a tinut cont nici de deciziile Curtii Constitutionale a României nr.188/02.03.2010 si nr.190/02.03.2010, prin care au fost respinse  exceptiile de neconstitutionalitate ale prevederilor O.U.G. nr.71/2009 si nu a facut nici un fel de referire la acestea, ceea ce a condus la solutionarea gresita a cauzei.

Prin decizia civila nr. 66 din 10 februarie 2012, pronuntata de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 33681/215/2010, s-a respins apelul formulat de debitoarea C.A.S. DOLJ, împotriva sentintei civile nr. 162126/31.10.2011, pronuntata de Judecatoria Craiova, în dosar nr. 33681/215/2010, în contradictoriu cu creditoarea T. E. si tertul poprit  TREZORERIA CRAIOVA.

Pentru a pronunta astfel, tribunalul a retinut ca instanta de fond a interpretat în mod corect prevederile legale incidente în cauza.

Astfel, aceasta a retinut în mod corect ca, în cauza, au prioritate la aplicare prevederile Conventiei Europene a Drepturilor Omului fata de prevederile legale interne, acelasi principiu fiind înscris si în art. 20 din Constitutie.

În acest sens, asa cum în mod constant s-a decis în jurisprudenta CEDO, refuzul autoritatilor de a aloca sumele necesare hotarârilor judecatoresti ce constituie titluri executorii încalca atât prev. art. 1 Protocolul 1, cât si prevederile art. 6 CEDO, text legal conform cu care statele membre sunt tinute a asigura executarea silita a hotarârilor judecatoresti, lipsa fondurilor nefiind un motiv justificat de întârziere a acestei executari.

Acelasi principiu se regaseste si în cauzele Broniowski contra Poloniei - Hotararea Marii Camere din 22,06,2004, Hornsby contra Greciei, Ruianu contra Romaniei, Pini, Bertani, Manera si Atripaldi contra Romaniei, Sandor contra Romaniei, Sabin Popescu contra Romaniei, în toate aceste cauze Curtea Europeana a Drepturilor Omului retinând ca administratia publica are obligatia de a executa voluntar hotarârile judecatoresti, orice omisiune a acesteia in executare sau întârziere  în executare lipsind de eficacitate prev. art. 6 CEDO.

Justificarile recurentei ca OUG 71/2009 se încadreaza în situatia de exceptie în care ingerinta statului în drepturile patrimoniale ale cetatenilor este justificata, deoarece în cauza sunt întrunite toate cele 3 conditii ale unei asemenea situatii de exceptie  - privarea de bun este prevazuta de lege, urmareste un interes legitim si este respectata cerinta proportionalitatii dintre interesul public care a dictat o asemenea masura, modalitatea în care s-au restrâns drepturile cetatenilor si interesul privat al cetateanului supus unei asemenea masuri - nu sunt nici reale, nici conforme cu situatia de fapt.

Astfel, în cauza Bourdov contra Rusiei s-a rezolvat de catre CEDO  o situatie similara, reclamantul beneficiind de asemenea de creante împotriva statului, creante care nu au fost onorate de administratia financiara din cauza lipsei banilor in cont.

S-a stabilit cu acea ocazie ca "o autoritate a statului nu ar putea invoca lipsa resurselor pentru a nu onora o datorie rezultata dintr-o hotarâre judecatoreasca. Sigur, o întârziere în executarea unei hotarâri poate fi justificata în circumstante speciale, dar întârzierea nu poate avea drept consecinta o atingere adusa substantei dreptului protejat de art. 6 paragraful 1(35). În cauza, reclamantul nu trebuia sa fie în imposibilitate de a beneficia de rezultatul favorabil al unei proceduri care viza repararea unei vatamari a sanatatii sale, din pricina dificultatilor financiare ale statului (36)."

Hotarârea este importanta  pentru ca expune cu claritate obligatia statului de a executa din oficiu, într-un termen rezonabil, hotarârile pronuntate împotriva sa.

Complexitatea procedurii interne de executare silita sau a sistemului bugetar al statului nu poate scuti statul de obligatia sa, în baza Conventiei, de a garanta fiecarei persoane dreptul la executarea unei hotarâri judecatoresti definitive si executorii într-un interval rezonabil. Autoritatile nu pot invoca lipsa de fonduri sau a altor resurse pentru a justifica neexecutarea unei hotarâri judecatoresti.

S-a statuat ca autoritatea pârâta avea obligatia de a lua toate masurile necesare, fie singura, fie în cooperare cu alte autoritati responsabile federale sau locale pentru a se asigura ca fondurile necesare erau disponibile în vederea executarii obligatiei Statului.

Recurenta a apreciat ca existenta crizei mondiale justifica în planul Conventiei Europene a Drepturilor Omului neexecutarea obligatiilor banesti care îi revin fata de salariatii din sistemul bugetar.

O asemenea sustinere este lipsita de substanta si neconforma cu starea de fapt, astfel:

Recurenta a ajuns în situatia obligarii sale la plata acestor sume din propria culpa, deoarece a refuzat sa le acorde în mod voluntar salariatilor din sistemul bugetar drepturile salariale cuvenite prin lege.

Incidenta crizei mondiale este suportata în final de omul simplu, acesta fiind în situatia de a-si schimba dramatic modul de viata fie ca  urmare a pierderii locului de munca, fie ca urmare a diminuarii considerabile a veniturilor.

A-l forta tot pe acesta sa suporte greutatea crizei mondiale prin neonorarea de catre stat a creantelor pe care le are fata de el atinge însasi substanta dreptului la proprietate al acestuia.

În conditiile în care, ca urmare a crizei mondiale, cetateanul român nu mai beneficiaza decât de conditii minimale de asistenta medicala sau de servicii de asigurari sociale, însa trebuie sa-si onoreze cu promptitudine datoriile catre stat, catre furnizorii de servicii de întretinere, si de multe ori catre institutii de credit, în situatia în care, asa cum se demonstreaza statistic prin cresterea somajului si prin reducerea veniturilor prin lege, cetateanul simplu nu mai are loc de munca sau are venituri diminuate, amânarea platii de catre stat a sumelor pe care i le datoreaza rupe justul echilibru care trebuie sa existe între stat si cetatea, punând întreaga povara a crizei pe umerii acestuia si punându-l în imposibilitate de a-si onora la rândul sau datoriile sau chiar de a-si sustine nevoile de întretinere proprii si ale familiei sale.

Ca atare, justificarea legalitatii ingerintei statului în dreptul de proprietate al cetateanului prin incidenta crizei mondiale nu este nici legala, nici morala si nu poate fi retinuta ca un motiv temeinic de reesalonare a acestor plati, statul trebuind sa gaseasca alte solutii de rezolvare a unei situatii financiare dificile decât aceea de neonorare a obligatiilor sale.

În ce priveste speta de fata, s-a constatat ca Statul nu si-a executat obligatiile de plata catre intimata, desi creanta  este scadenta deja de aproape 2 ani, decizia Curtii de Apel, ce constituie titlu executoriu fiind pronuntata la data de 04.12.2008.

În ce priveste critica vizând neaplicarea deciziilor nr. 188/2010 si respectiv nr. 190/2010 ale Curtii Constitutionale ale României, care au constatat ca sunt constitutionale prev. O.U.G. nr. 71/2009, s-a retinut ca daca legea interna contine dispozitii contrare Conventiei Europene a Drepturilor Omului se aplica cu prioritate dispozitiile Conventiei Europene a Drepturilor Omului.

Tribunalul a constatat ca prima instanta în mod legal a verificat compatibilitatea prevederilor O.U.G. nr. 71/2009, fata de circumstantele concrete ale spetei, cu dispozitiile art. 6 din Conventie, art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventie si jurisprudenta constanta a CEDO în materia executarii hotarârilor judecatoresti care are o aplicare directa în dreptul intern

Conform art. 20 din Constitutie, legile interne vor fi interpretate în conformitate cu tratatele privind drepturile omului la care România este parte.

Curtea de la Strasbourg este interpreta suprema a Conventiei, care se aplica direct în statele membre ale Consiliului Europei, inclusiv în România, astfel ca jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului are o aplicare directa în dreptul intern, urmând ca judecatorul national sa dea eficienta acesteia.

În lumina jurisprudentei CEDO deja mentionate, s-a concluzionat ca, atât în situatia în care un stat se bucura de imunitate de executare silita, cât si în situatia în care în dreptul intern este posibila executarea silita a statului, refuzul sau întârzierea nejustificata  de a plati suma de bani la care a fost obligat printr-o hotarâre judecatoreasca este de natura sa încalce atât dreptul la un proces echitabil protejat de art. 6 al Conventiei, cât si dreptul de proprietate protejat de art. 1 al Protocolului nr. 1.

În conditiile în care art. 44 alin.1 din Constitutie garanteaza creantele asupra statului si a lipsei dovedirii din partea institutiei debitoare a demersurilor pe care a încercat sa le întreprinda pentru a îndeplini obligatia de plata, sustinerile recurentei privind întârzierea justificata în executarea hotarârii judecatoresti, sunt neîntemeiate

De altfel, pentru perioada 04 12 2008,(când s-a pronuntat decizia Curtii de Apel, ce constituie titlu executoriu) si pâna la aparitia OUG nr.71/17 iunie 2009, contestatoarea nu a furnizat nicio justificare pentru întârzierea executarii.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs debitoarea Casa de Asigurari de Sanatate Dolj, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, deoarece în mod gresit instanta de apel a respins apelul formulat.

În motivare a invocat prevederile art. 460 alin. 1 Cod pr. civila, potrivit carora, daca tertul poprit nu-si mai îndeplineste obligatiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc sa consemneze suma urmaribila a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când tertul poprit trebuia sa consemneze sau sa plateasca suma urmaribila, poate sesiza instanta de executare, în vederea validarii popririi.

Conform prevederilor OUG nr. 71/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, în cursul termenelor prevazute în acest act normativ, orice procedura de executare silita se suspenda de drept. Astfel, sumele prevazute prin hotarâri judecatoresti având ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar urmeaza a fi platite conform acestui act normativ.

Din textul de lege enuntat, a rezultat ca, la momentul la care i s-a comunicat adresa de înfiintare a popririi, tertul poprit trebuia sa aiba "obligatia" de a efectua poprirea. Ori, la acea data, executarea silita era suspendata de drept, Trezoreria Craiova neavând obligatia legala, ci, dimpotriva,  fiindu-i interzis de lege sa efectueze acte de executare cu privire la sumele respective.

În acest context, a rezultat ca o cerere de validare a popririi solicitata cu privire la un act de executare, respectiv poprirea, suspendat printr-o ordonanta de urgenta, este nelegala.

 Referitor la motivarea deciziei pronuntate de catre instanta de apel pe dispozitiile Conventiei si al jurisprudentei Curtii de la Strassbourg, a considerat ca, în mod gresit aceasta a respins apelul declarat, întrucât actul normativ invocat în apararea CAS Dolj, respectiv OUG nr. 71/2009, cu modificarile si completarile ulterioare este în concordanta cu pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.

Aceasta afirmatie este sustinuta de prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, conform carora "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica si în conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international. Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor."

Cu privire la notiunea suspendarii de drept a oricarei proceduri de executare silita dispusa prin OUG 71/2009, în raport cu norma si jurisprudenta comunitara, a aratat ca actul normativ în cauza nu contravine acestora având în vedere aprecierile Curtii în cazul "Paicu vs. România", potrivit carora, omisiunea autoritatilor, fara o justificare prealabila, de a executa într-un termen rezonabil o hotarâre definitiva pronuntata împotriva lor reprezinta o încalcare a dreptului de acces la o instanta, precum si a dreptului la respectarea bunurilor. Astfel, însasi promovarea actului normativ în cauza prin care se dispune plata esalonata a sumelor prevazute prin hotarâri judecatoresti având ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, constituie dovada certa a intentiei statului de a pune în executare hotarârile judecatoresti într-un termen rezonabil si strict delimitat. Prin urmare, a considerat ca având în vedere asigurarea stabilitatii economice a tarii, statul a procedat corect promovând actul normativ în cauza si oferind în acelasi timp o justificare prealabila pertinenta cu privire la executarea esalonata a hotarârilor judecatoresti. În raport cu cele aratate mai sus, a considerat ca o încalcare a jurisprudentei comunitare s-ar fi produs daca statul ramânea indiferent, fara a promova actul normativ în cauza, neoferind astfel o justificare prealabila nepunerii în executare a hotarârilor judecatoresti.

De asemenea, în cauza "Petro contra Românie" s-a subliniat faptul ca "întârzierea în executarea unei sentinte este imputabila autoritatilor care, în speta nu au furnizat nici o justificare valabila pentru aceasta ingerinta suportata de reclamanti". Notorietatea crizei economice mondiale si, implicit, nationale, ofera însa o justificare valabila întârzierii în executarea hotarârii judecatoresti, fiind subliniata în însasi partea introductiva a OUG nr. 71/2009, cuprinzând motivarea necesitatii emiterii acestui act normativ.

Referitor la situatia de exceptie la care face referire cauza "Brumarescu împotriva României'', cu privire la conditiile în care poate opera o astfel de masura fara a se încalca prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, a considerat ca, în speta de fata, sunt îndeplinite toate cele trei conditii, respectiv:

- privarea (în speta amânarea) este prevazuta de lege, fiind reglementata de OUG nr. 71/2009, act normativ declarat constitutional de catre Curtea Constitutionala a României;

- privarea urmareste un interes legitim. Aceasta ofera posibilitatea platii drepturilor banesti într-un termen rezonabil, fara a afecta, în speta de fata, bugetul asigurarilor sociale de sanatate, respectiv fara a limita accesul asiguratilor la servicii medicale si medicamente din cauza diminuarii fondurilor cu aceasta destinatie;

- cerinta proportionalitatii masurii este îndeplinita prin faptul ca norma legala reglementeaza, raportat la interesul public, esalonarea si nu exonerarea de la plata; în plus, pentru a înlatura situatia în care persoana în cauza ar putea suporta o sarcina speciala si exorbitanta (Cauza "Sporrong si Lannroth împotriva Suediei'), OUG nr. 71/2009 mentioneaza si actualizarea debitului cu indicele de inflatie comunicat de Institutul National de Statistica.

În aceste conditii, jurisprudenta CEDO invocata în motivarea hotarârii nu face decât sa sublinieze legalitatea, legitimitatea si proportionalitatea masurii reglementate prin OUG nr. 71/2009, cu modificarile si completarile ulterioare.

S-a mai subliniat si faptul ca prin deciziile Curtii Constitutionale a României nr. 188/02.03.2010 si nr. 190/02.03.2010, au fost respinse exceptiile de neconstitutionalitate ale prevederilor OUG nr. 71/2009, Curtea constatând ca acest act normativ urmareste un scop legitim - asigurarea stabilitatii economice a tarii si pastreaza un raport rezonabil de proportionalitate între mijloacele folosite si obiectivul avut în vedere - executarea esalonata a hotarârilor judecatoresti în cauza. De altfel, deciziile Curtii Constitutionale sunt motivate pe jurisprudenta CEDO, respectiv cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în scolile belgiene" împotriva Belgiei, 1968, Marckx împotriva Belgiei, 1979, Rasmussen împotriva Danemarcei, 1984, Abdulaziz, Cabales si Balkandali împotriva Regatului Unit, 1985, Gaygusuz împotriva Austriei, 1996, Larkos împotriva Cipru, 1999, Bocancea si altii împotriva Moldovei, 2004. Instanta nu a tinut cont de deciziile Curtii Constitutionale a României mentionate mai sus si nu a facut nici un fel de referire la acestea, fapt care a condus la solutionarea gresita a cauzei.

Din expunerea de motive mentionata mai sus, a rezultat ca prevederile art. 11 alin. 2 si art. 20 din Constitutia României nu sunt aplicabile în prezenta cauza, nefiind vorba despre "neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte", si OUG. nr. 71/2009, cu modificarile si completarile ulterioare. În aceasta situatie, dreptul intern, respectiv dispozitiile OUG. nr. 71/2009, cu modificarile si completarile ulterioare au aplicabilitate în cauza si au fost înlaturate în mod nelegal de catre instanta de fond.

A solicitat admiterea recursului, modificarea atât a deciziei cât si a sentintei, cu consecinta  respingerii cererii de validare a popririi.

În drept, si-a întemeiat recursul pe prevederile art.304 pct.9 Cod procedura civila raportat la art.399 alin.2 Cod pr. civ.

Recursul nu este fondat.

Prin motivele de recurs,debitoarea Casa de Asigurari de Sanatate Dolj a invocat dispozitiile OUG 71/2009 care dispun suspendarea executarii silite în perioada prevazuta în actul normativ, aratând ca aceste dispozitii sunt în conformitate cu pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului ,la care România este parte.

Prin adresa nr.327/1.11.2010 Biroul Executorului Judecatoresc Tapla Neacsu si Terpovici  a dispus înfiintarea popririi în mâinile tertului poprit Trezoreria Craiova asupra contului debitoarei Casa de Asigurari de Sanatate Dolj pentru acoperirea sumei ce reprezinta debit conform titlului executoriu ce-l constituie decizia nr.2559/4.12.2008 data de Curtea de Apel Craiova,plus cheltuieli de executare .

Prin adresa nr.22654/9.11.2010 emisa de tertul poprit a fost restituit titlul executoriu cu motivarea ca în conformitate cu dispozitiile OUG 71/2009 orice procedura de executare silita se suspenda de drept în perioada prevazuta de lege.

Prin cererea înregistrata la data de 22.11.2010 pe rolul Judecatoriei Craiova ,debitoarea Casa de Asigurari De Sanatate Dolj  a formulat contestatie la executare împotriva actului de executare privind înfiintarea popririi ,datat în 1.11.2010 privind pe creditoarea T. E. ,solicitând anularea acestuia si suspendarea executarii potrivit art.403 cod procedura civila.

În motivarea contestatiei la executate  au fost invocate aceleasi dispozitii ale OUG 71/2009  .

Prin sentinta civila nr. 2384/7.02.2011 a Judecatoriei Craiova irevocabila prin decizia civila nr. 1154/30.05.2011 a Tribunalului Dolj a fost respinsa atât contestatia la executare formulata cât si cererea de suspendare a executarii silite.

În motivarea hotarârilor ,cele doua instante care au solutionat cauza privind contestatia la executare formulata,au analizat compatibilitatea legii interne  cu dispozitiile  Conventiei Europene a Drepturilor Omului retinând ca  OUG 71/2009 contravine art.6 din Conventie si art.1 din Protocolul aditional nr.1 la Conventie ,încalcând dreptul la un proces echitabil si dreptul la respectarea bunurilor proprii ,întrucât îngradesc executarea hotarârilor definitive care constata creante ale persoanelor fizice si juridice împotriva statului si institutiilor sale. 

În consecinta în ceea ce priveste suspendarea executarii în cauza de fata si compatibilitatea legii interne ,în speta OUG 71/2009 cu pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte Curtea constata ca ,raportat la sentinta 2384/7.02.2011 a Judecatoriei Craiova irevocabila prin  decizia 1154/30.05.2011 a Tribunalului Dolj exista putere de lucru judecat  ,aceste aspecte fiind analizate si transate în mod irevocabil.

Principiul puterii de lucru judecat împiedica nu numai judecarea din nou a unui proces terminat având acelasi obiect ,aceeasi cauza si purtat între aceleasi parti ci si contrazicerile între doua hotarâri judecatoresti ,în sensul ca drepturile recunoscute unei parti printr-o hotarâre  definitiva sa nu fie contrazise printr-o alta hotarâre posterioara ,pronuntata într-un alt proces.

În cauza de fata obiectul este diferit (validare poprire si nu contestatie la executare)însa prin motivele invocate de catre debitoarea Casa de Asigurari Dolj  scopul final urmarit este acelasi.

Potrivit dispozitiilor art.460 cod procedura civila ,validarea popririi  consta în verificarea de catre instanta a conditiilor legale pentru obligarea directa pe cale judecatoreasca a tertului poprit fata de creditorul popritor ,creditorul trebuind sa faca dovezi corespunzatoare privitoare la existenta raportului de creante dintre debitorul sau si tertul poprit.

Cum prin recursul formulat nu au fost invocate alte critici referitoare la aceste conditii legale de  obligare directa pe cale judecatoreasca a tertului poprit fata de creditorul popritor,ci numai motive analizate deja în litigiul având ca obiect "contestatie la executare "Curtea a urmat sa îl respinga.

Domenii speta

Spete similare